Mama vrea sa se casatoreasca

mailexpert a scris:

Multumesc de raspunsuri.

Iata ce am inteles din toate discutiile:

Cea mai buna varianta ar fi un contract de intretinere cu dreptul de uzufruct, in care sa fiu trecut eu ca unic proprietar al apartamentului iar mama sa aiba dreptul toata viata la apartament. Inteleg ca asta m-ar scuti de orice probleme in cazul in care sotul mamei sau mostenitorii lui vor avea pretentii, Inteleg ca pretentiile lor ar fi nule chiar daca cei din urma ar invoca faptul ca au adus modificari/imbunatatiri la apartament, sau va invoca faptul ca sotul a ingrijit-o, etc...

Faptul ca sunt trecut doar eu in contractul de uzufruct, nu si sotia mea, confera apartamentului calitatea de bun propriu si nu comun.

Corect?

Corect! Insa va trebui sa aveti mare grija la felul in care veti presta intretinerea pentru ca exista oricand posibilitatea revocarii contractului din partea unei mame greu de multumit. Am avut un caz cand a venit o batranica la mine sa se planga de fiu si nora ca nu au ingrijit-o cum trebuie, ca ea vroia struguri iarna si acestia nu i-au cumparat, ei avand inca 4 copii in intretinere...
De aceea, tot vanzarea-cumpararea ar fi mai convenabila.
Cred ca va este foarte greu sa va multumiti si sotia si mama pentru ca, se pare ca acestea sunt multumite in contra-timp: daca multumiti mama si o intretineti, va fi nemultumita sotia, care sunt convinsa ca si ea ar avea pretentii la apartament daca ar contribui la intretinerea soacrei. Daca ii faceti pe plac sotiei si treceti apart. si pe numele ei, ca sa va feriti de viitorul sot al mamei, riscati ca, in cazul unui proces de divort acest apartament sa fie inclus in masa partajabila.
Daca mama va face un contract de donatie cu clauza de intretinere, bunul, in raport cu sotul supravietuitor (care e mai tanar cu 10 ani decat mama) ar fi adus la masa succesorala si s-ar tine cont de rezerva sotului de 1/8.
In situatiile date, trebuie sa cantariti unde ar fi pierderea mai mare: Sperati ca mama sa traiasca cat mai mult si poate chiar sa divorteze pana inainte de a muri, ca sa nu va invoce sotul supravietuitor reductiunea liberalitatii cu 1/8.

Obligaţiile debitorului întreţinerii sunt de a asigura creditorului hrană, îmbrăcăminte, îngrijiri medicale, plata cheltuielilor cu apa, electricitatea, combustibilul, cheltuieli de înmormântare, respectiv cele necesare traiului, nu am văzut nici o speţă prin care instanţa să admită desfiinţarea unui contract de întreţinere pe motiv că creditorul obligaţiei nu a primit icre de manciuria de la debitor, la fiecare masă!!!!!:D Emiterea unor pretenţii dispoporţionate de către creditorul obligaţiei, pretenţii ce nu pot fi satisfăcute de creditor datorită mijloacelor sale financiare, nu conduce la existenţa culpei debitorului obligaţiei, astfel că acesta nu poate fi un motiv de desfiinţare a contractului.;)
Acţiunea în rezoluţiune poate fi introdusă de creditorul întreţinerii, care trebuie să dovedească neexecutarea obligaţiei de a face, iar instanţa trebuie să aprecieze dacă, din cauza culpei pârâtului, contractul trebuie desfiinţat.
Cea mai importantă obligaţie a debitorului-întreţinător este aceea de a acorda în natură întreţinerea promisă la încheierea contractului şi, după caz, de a-l înmormânta pe creditor-întreţinut.
Dacă executarea în natură a obligaţiei de întreţinere nu mai este posibilă, părţile pot conveni transformarea în bani a obligaţiei de întreţinere, contractul transformându-se într-unul de rentă viageră. în lipsa acordului uneia dintre părţi, pentru motive temeinice, instanţa poate dispune transformarea obligaţiei de întreţinere în bani.