avocatnet.ro explicăm legislația
Caută (ex. salariu minim) 439 soluții astăzi
Forum Discuţii diverse Timp liber şi ocupaţii cu care ... Imi place acest blog...
Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Imi place acest blog...

Sunt cateva bloguri pe care le citesc cu placere. Unul dintre acestea este al lui Vlad Petreanu (Amar de Zi), un jurnalist inteligent, fost ‘’antenist’’ care si-a dat demisia de curand de la trustul autointitulatului cool mogul – de care de asemenea imi place, e dreptul meu :)
Poate aveti si voi bloguri pe care le urmariti, spuneti aici...

Acesta este textul in care a descris ''procesul'' de lichidare dupa ce si-a dat demisia.

Lichidarea
- Cleşte sertizor.
- Ce-i aia?
- Cleşte sertizor. Pentru papuci d-ăia, la cable.
- N-am luat niciodată aşa ceva. La ce mi-ar fi trebuit?
- Aşa figuraţi.
- Nu cred. Aş vrea să văd şi eu unde am semnat pentru asta.
- E o situaţie mai veche, de prin 2007. Eu sunt nou, n-o am.
- Păi şi-atunci?
- Nu ştiu, aşa figuraţi.
Administratorul se uită la ceas. Curând se termină programul. În faţa lui, catastife, caiete, dosare, foi prinse cu agrafe şi capse. Creioane, pixuri aliniate pe masă. Un monitor de calculator, stins. O tastatură pusă deoparte, nefolosită. Un calendar prismatic din carton lucios. Ordine, disciplină, alinieri, spaţiu atribuit după un regulament misterios.
Eu, în picioare.
- Mai aveţi un brother touch.
- Asta chiar nu ştiu ce e.
- Nici eu, dar e la dumneavoastră.
Lichidarea e momentul ultimei clarificări între tine şi firmă, un partaj în avantajul unuia singur. Compania vrea totul înapoi, chiar şi ce n-a avut. Erorile sunt numai ale tale.
- ªi un generator.
- Generator? Cum, generator?
- Ton generator.
- Adică generator de ton? Nu de curent?
- Aşa scrie. Nu ştiu de care e.
Imposibil să-nţelegi ceva.
Sfârşitul unui contract e aici o epopee cu încleştări de voinţe, învinuiri, trădări şi acte de eroism. Într-un birou, cineva îţi semnează, cu un zâmbet complice, fără a mai verifica (“doar ne ştim, dom’ Petreanu”). În altul, omul îţi împărtăşeşte anecdote:
- Ce-aveţi dumneavoastră e mizilic. ªtiţi că sunt şi flotoare pe unele inventare.
- Ce fel de flotoare?
- D-alea de veceu.
- ªi vine cineva să le verifice vreodată?
- Comisia.
Comisia. Sunt oameni plătiţi să numere flotoarele de wc. Câte facultăţi îţi trebuie pentru asta? Cu cât poţi plăti aşa o specializare?
- ªi să vă zic una tare.
- Ia zi.
- ªapa de beton din platoul ăsta din stânga?
- Nu cred.
- Ba da. E şi aia pe inventarul cuiva. Nu vă spun cine, dar e pe inventarul cuiva.
O şapă de beton de 400 mp, pe un inventar. Absolut autentic.
În alt birou, întâlnesc un păţit.
- Mie mi-au cerut să iau în inventar nişte role de scotch.
La videotecă, sistemul mă dă în fapt. “Figurez” cu 5 casete beta, luate acum vreo 10 ani.
- Păi cum, doamnă, astea nu se casează? După 10 ani?
- Ba da, dar trebuie să le aduceţi ca să dea comisia cu ciocanu-n ele.
Comisia. Oare ciocanul de casat al comisiei e pe inventarul comisiei? Dacă se rupe de la atâtea casări, se întocmeşte referat de casare pentru ciocanul de casat? Se face altă comisie ca s-o verifice pe prima? Dacă membrii comisiei au vrut să-şi însuşească ilegal obiectul şi doar au pretextat că s-a rupt?
Dileme.
În alt birou:
- Măi, la mine au stat 3 zile să numere elemenţii pilonului de emisie.
- Cum?
- Da, cică avea 16 elemenţi, dar la vedere nu erau decât vreo 5, restul erau alte piese şi nu pricepeau unde e tot pilonul.
Televizoarele atârnate pe pereţi; o cafetieră; 4 birouri; un calculator; 4 monitoare; un fierbător, un cuptor cu microunde, un frigider; măsuţe, scaune, sertare pe role, parchet, un UPS, 4 cămăşi, alte obiecte cu indicative misterioase, imposibil de identificat, boxe de calculator, fibra optică.
Fibra optică?
- Păi şi ce fac acum?
- Acum le predaţi.
- Cui?
- Găsiţi dumneavoastră pe cineva.
Administratorul priveşte prin mine, fără expresie.
- Păi eu ce treabă mai am? Cum să decid eu cine va folosi aceste obiecte? E treaba companiei, nu a mea. Eu nici nu mai lucrez aici.
- Nici a mea nu e.
Suntem blocaţi. Ar trebui, deci, să lansez un concurs prin redacţie – care vreţi obiecte? Ar trebui să umblu de la unul la altul, împingând oamenilor sub pixuri procese verbale pentru lucrurile Antenei.
- Prietene, uite care-i treaba… Ia-le dumneata, că eşti administrator, şi dup-aia le atribui cui va lucra cu ele.
- Păi şi ce, să mă duc eu în fiecare zi să verific că mai sunt acolo? Găsiţi dumneavoastră.
Nici o şansă. Omul e-nţelegător ca o stâncă prăvălită-n drum.
Pe listă, o ultimă aberaţie: licenţa de muzică Antena 3.
Carevasăzică, muzica de post e pe numele meu în inventarul acestui administrator. Muzica de generice, de promo, de post, de aşteptare, semnalele de comutare, ilustraţiile audio, toată identitatea sonoră a Antenei 3.
E şi normal – a fost una din deciziile pe care a trebuit să le semnez în 2005, când Antena 3 era doar o idee.
Ca atare, dacă nu pot scăpa de cleştele sertizor, de generatorul de ton, de cafetieră şi de sertarele cu role şi de toate celelalte nr.crt.-uri din catastifele administratorului, poate că ar trebui să păstrez şi muzica postului.
Să mă caute comisia dup-aia. Sau poate vreun colecţionar.
Cel mai recent răspuns: POPA GHEORGHE , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 13:47, 14 Iunie 2017
Comorile Qatarului

Pescuitori de perle la origine, qatarezii au reuşit să facă din acest spaţiu o Perlă a Orientului.

Statul miracol al Orientului

Datorită resurselor de gaze naturale şi de petrol, Qatarul a ajuns în ultimii zece ani să aibă o creştere economică uluitoare şi să devină statul cu al doilea PIB pe cap de locuitor din lume. Potrvit datelor Băncii Mondiale, din 2008 şi până în prezent, Qatar s-a clasat în mod constant printre primele trei economii cu cea mai rapidă creștere din lume.

Înaintea programului oficial, delegaţia română a vizitat Muzeul de Artă Islamică, cel mai mare din lume, cu o colecţie de obiecte şi cărţi din toată lumea arabă, oraşul cultural Katara şi sediul Societăţii AlGannas care protejează şi organizează vânătorile cu şoimi.

Muzeul de Artă Islamică este proiectat de celebrul arhitec IM Pei, cel care a imaginat şi alte obiective importante ale lumii cum ar fi Piramida de Sticlă de la Louvre sau Biblioteca JF Kennedy din Boston.

De origine chineză, IM Pei a fondat o societate de arhitectură în SUA devenind unul dintre vizionarii care adaptează clădirile, indiferent de destinaţia lor, timpurilor – folosind mult sticla şi formele geometrice. Transparenţa, spaţiile deschise, vederea şi grandoarea sunt câteva din atributele acestui mare arhitect.

Muzeul de Artă Islamică este o clădire imensă, la capătul unei alei gardată de palmieri, de culoarea nisipului, cu o fântână arteziană în curtea interioară şi cu arcuri rotunde care dau spre oraş.

Când muzeul a fost terminat, Prinţesa Mouissa care îl patronează s-a dus la tatăl ei spunându-i că totul este gata, rămânând doar să fie stabilit tariful biletelor de intrare. Cineva din interiorul familiei emirului mi-a povestit că Hamad bin Khalifa Al Thani, pe atunci încă Emirul Qatarului i-a răspuns fiicei lui : “adică oamenii vin din toata lumea, plătesc bilete de avion, hoteluri … să ne viziteze ţara, vor să vadă simbolurile culturii şi artei islamice şi noi să le luăm bani pe bilet la intrare? Niciodată!”. Motiv pentru care intrarea în muzeu este liberă de la înfiinţare.

Katara – un oraş de elită

Sunt convinsă ca oraşul cultural Katara va fi un pol mondial al entertainmentului în câţiva ani.

Facilităţile care se găsesc aici sunt impresionante. Amfiteatrul în aer liber care reproduce cumva Arena din Verona, cu o acustică senzaţională (ne-am urcat pe platoul rotund din centru şi când am bătut din palme s-a auzit până sus, pe ultimul rând al spectatorilor!), o sală de operă cu arhitectură şi tapiţerii de excepţie, păstrând în acelaşi timp stilul oriental însă lipsit de opulenţa chicioasă pe care o întâlnim uneori în această regiune, o sală de spectacol cu cerul înstelat, centru de sport pentru toate tipurile de sporturi, biblioteci, săli de balet, de proiecţii de film, absolut tot ce înseamnă arte este repr‎ezentat aici la dimensiunile necesare oricărui festival de anvergură. Deplasarea în oraşul cultural se face cu maşinuţe de golf, întrucât acesta se întinde pe sute de kilometri.

Şoimii, o pasiune şi o tradiţie în lumea arabă

Şoimii sunt un simbol al culturii arabe, iar Qatarul are o organizaţie oficială care încurajează şi protejează vânătoarea cu şoimi, premiind crescătorii şi organizând în luna ianuarie un concurs internaţional în care se pot înscrie posesorii de şoimi.

N-am apucat să vizitam totul în Doha, însă un oficial din delegaţie care mai văzuseră acest oraş cu 5 ani în urmă, îmi spunea că este uimitoare transformarea.

Imaginaţi-vă doar că în perspectiva Campionatului Mondial de Fotbal din 2022, Qatarul va cheltui 200 de miliarde de dolari pe 200 de hoteluri, 9 stadioane, şosele, spitale, infrastructură, facilităţi. Vanitatea acestei ţări de a deveni Perla Orientului va fi satisfacută.

Rolul Qatarului în lupta împotriva terorismului

În plus, televiziunea Al Jazeera rămâne nu doar un simbol de forţa al Qatarului, ci mai ales un factor de influenţă în lumea arabă. Se spune că nici o altă televiziune din lume nu poate concura cu Al Jazeera din punct de vedere al resurselor financiare şi al accesului la informaţii în această zonă.

Emirul tată a făcut din Doha un punct strategic în geopolitica regiunii atât pentru lumea arabă, cât şi pentru Occident.

În 2013, talibanii şi-au deschis oficial un birou aici, iar ‎ după cooperarea comună dintre Qatar şi SUA în timpul operaţiunii “Furtună în deşert” din 1991, cele două ţări au semnat un acord militar. În aprilie 2003, Centrul de Combatere a Operaţiunilor Aeriene din Orientul Mijlociu s-a mutat de la baza aeriană Prinţul Sultan din Arabia Saudită la baza Al Udeid în sudul oraşului Doha. ‎

Al Udeid precum şi alte baze militare din Qatar sunt foolosite ca centre logistice şi de comandă, constituind un adevărat hub pentru CENTCOM, Centrul de Comanda al Armatei Americane în regiune, inclusiv pentru Irak şi Afghanistan. În ciuda faptului că adăposteşte un număr mare de militari americani şi de facilităţi ale acestei armate, Qatarul a rămas o ţară sigură şi securizată în faţă atacurilor teroriste, chiar dacă declaraţiile acestora indică bazele militare americane drept ţinte posibile. Oficiali de la Pentagon au descris contribuţia Qatarului la lupta împotriva terorismului, după atacurile de la 11 septembrie.

Perspectivele investiţiilor qatareze în România

Premierul român, Victor Ponta, s-a întâlnit cu Emirul Qatarului … Cel căruia tatăl său Hamad Bin Kalifa i-a cedat puterea, printr-un transfer paşnic în urmă cu doi ani. Obiectivele tânărului emir sunt educaţia, sănatatea şi sportul.

Miniştrii Economiei, Mihai Tudose, Educaţiei, Sorin Câmpeanu şi Sănatăţii, Nicu Bănicioiu, s-au întâlnit cu omologii lor în întâlniri bilaterale. Discuţiile sunt deocamdată exploratorii, la nivel de intenţii, şi trebuie urmărit lunile următoare în ce măsură se vor concretiza.

Este cert însă că această ţară este o oportunitate pentru companiile româneşti şi pentru românii care au expertiză şi vor să obţină contracte de muncă aici. Populaţia Qatarului este de maximum 350.000-400.000 de oameni, restul, până la circa 2 milioane, fiind expaţi, 52 top management şi mână de lucru din ţări precum India, Pakistan, Filipine. Voi reveni cu amănunte din Golf într-o corespondenţă viitoare.

[ link extern ] /
Brain Institute vrea să facă cât mai multe operații pro-bono
5 May 2015

Am scris deja de mai multe ori despre neurochirurgul Sergiu Stoica și despre Brain Institute, clinica fondată de el, în care se face neurochirurgie minim invazivă la cele mai înalte standarde, sub deviza “Creierul nu trebuie să știe că a fost operat“, preluată de la părintele neurochirurgiei moderne, dr. Harvey Cushing.

Ce înseamnă neurochirurgia modernă, minim invazivă? Înseamnă operații cu tot părul pacientului pe cap, incizii mici, bine plasate, fără bandaje, fără drenuri, durată redusă de spitalizare, dureri post-operatorii mai mici, cicatrice mai mică și mai puțin vizibilă, de cele mai multe ori, invizibilă, pentru că este sub păr. Practic, se decupează o bucată mică de os și se operează prin “găurica” rezultată. La finalul operației, osul se pune la loc. Nu, nu e glumă, am văzut cu ochii mei pacient operat fără să i se taie un singur fir de păr, nu vorbesc din povești. Și am văzut și pacienți operați prin metode învechite, rași pe cap, cu 100 de bandaje, turbane și tuburi de dren, cu cicatrici uriașe și șanțuri adânci și șerpuitoare pe suprafața pielii capului, pe care le vor purta cu ei toată viața.

Ce înseamnă “cele mai înalte standarde”? Păi, de exemplu, să poți face inclusiv operație cu pacientul treaz. Aceasta se bazează pe o tehnică anestezică ce presupune trezirea pacientului în timpul operației, la anumite intervenții care se fac în zone ale scoarței cerebrale care se ocupă cu vorbirea, scrisul și mișcările. Discuțiile cu pacientul și reacțiile lui, practic, ghidează chirurgul, ajutându-l să nu atingă în vreun fel centrii nervoși importanți și protejând astfel pacientul de eventuale sechele neurologice post-operatorii. Ducând această tehnică la extrem și dorind să dovedească viabilitatea ei, o echipă chirurgicală din Statele Unite a operat un violonist celebru în timp ce acesta a interpretat un întreg concert. În România, Brain Institute a făcut deja de mai multe ori genul ăsta de operație, cu pacientul treaz. Citiți aici povestea uneia dintre ele și veți înțelege ce știe să facă doctorița Anca Vișan, anestezistul echipei și fondator al clinicii, alături de Sergiu Stoica.

Ce mai înseamnă “cele mai înalte standarde”? Păi, mai înseamnă și gradul acela uriaș de umanism pe care ar trebui să îl conțină, în ADN-ul ei, meseria de medic. Nu suntem obișnuiți cu el în România, din cauza sistemului medical monstruos care distruge în fiecare zi oameni, suflete și vocații, dar la Brain Institute toți pacienții sunt înconjurați de medici calzi și empatici, de oameni buni, care înțeleg că momentul acela în care te operezi pe creier nu e unul banal și fac tot ce le stă în putiință să transforme experiența fiecăruia într-una cât mai suportabilă și mai blândă.

Nu în ultimul rând, tot contrar obiceiului românesc, Sergiu Stoica e genul acela ciudat de doctor care vrea să formeze medici mai buni decât el. Și lucrează la asta încă din momentul în care a înființat Brain Institute. A recrutat anu trecut, printr-un concurs național, neurochirurgi tineri pe care i-a luat deja sub aripa lui și îi crește, învățându-i zilnic absolut tot ce știe, iar în perioada asta așteaptă din nou aplicații la careers@braininstitute.ro din partea altor tineri neurochirurgi interesați să învețe de la el.

Bun. Și acum ajung la motivul pentru care am scris acest text:

Atunci când a pornit la drum, Brain Institute s-a prezentat ca fiind prima instituție medicală privată non-profit din România, care reinvestea toate resursele disponibile pentru îmbunătățirea îngrijirii pacienților și a practicii medicale, precum și pentru cercetare și educație. Adică – mai clar! – medicii, chiar și cei fondatori, erau plătiți cu salarii și atât. Nici un leu din profitul clinicii nu intra în conturile lor, toți fiind în interesul pacienților. Între timp, lucrurile s-au mișcat și mai mult în direcția nevoilor pacientului. Pentru că nu toată lumea își permite să plătească o intervenție, fie ea și la un preț de 10 ori mai mic decât în Europa occidentală, Brain Institute a înființat Fundația pentru Neurochirurgie Modernă, care își propune să susțină cât mai multe operații pro-bono. Din donații, din parteneriate private sau din redirecționări de impozit, așa cum funcționează orice fundație. Deja din martie 2015, 4-5 pacienți sunt operați pro-bono în fiecare lună, dar ideea e ca acest număr să crească cât mai mult. Brain Institute a mai demarat și un program de cercetare pe neuro-oncologie, care, de asemenea, are nevoie de finanțare.

V-am povestit toate astea, ca să vă pot spune la final că puteți contribui și voi la lucrul ăsta bun care i se întâmplă României și se numește Brain Institute. Puteți dona pur și simplu, puteți 2% din impozitul pe venit, 20% din impozitul pe profitul companiei și așa mai departe.

[ link extern ] /
Ultima modificare: Sâmbătă, 9 Mai 2015
Alyi, utilizator
Ce este Mensa România? Cum Să Devii Membru În Organizația Oamenilor Cu IQ Foarte Mare.
Am aflat de Mensa acum vreo 10 ani. La acel moment știam că era doar o organizație a persoanelor cu un coeficient de inteligență (IQ) ridicat. Ideea mi s-a părut interesantă, după incidentul cu testul de IQ pe care îl avusesem în liceu:
Undeva prin clasa 9-a, diriginta ne-a adunat pe toți din clasă și ne-a dus în grup la cabinetul psihologului de liceu. Ne-au dat niște foi cu teste și ne-au cerut să completăm. Diverse probleme logice. La ieșire am aflat că era un test al coeficientului de inteligență.
Câteva zile mai târziu, când am primit toți rezultatele, am devenit subiectul de bășcălie al colegilor. Ei obținuseră un scor mediu, cu excepția mea care am avut un scor mult peste medie și a unui biet alt coleg care obținuse un scor deplorabil.
Una peste alta profesorii au aflat, la fel diriginta. Profesoara de mate’, dna Botez, când m-a întâlnit pe hol m-a abordat imediat: “Roșoga, ți-am spus de atâtea ori că ești brânză bună în burduf de câine! Pune-te pe învățat!“
Peste ani, când am auzit de Mensa, am fost curios dacă eu aș trece testele lor. Așa că acum doi ani mi-am făcut într-un final timp și m-am dus la o testare pe care au efectuat-o în Cluj.
................................................................................................................................................
[ link extern ] >
Doi medici români, un bebeluș în burtica mămicii, o operație unică în Europa

Joi, 5 noiembrie, a fost o zi de toamnă ca oricare alta. Se spune că atunci când salvezi o viață, salvezi o lume. Oare cum s-or simți medicii care salvează lumea în fiecare zi?

Fiecare medic are un vis sau, în fine, câteva. Dincolo de viața personală – în care toți își doresc liniște, motoare puternice și rapide, recolte record la porumb și căruțe întregi de struguri culeși din vie – doi prieteni, Sergiu Stoica și Hadi Rahimian, au avut un vis profesional comun: să opereze in utero un caz de spina bifida la un copilaș încă nevenit pe lume. Este ca și cum, în burtica mămicii fiind, cineva îmi face cunoștință cu lumea pentru vreo oră, pentru ca mai apoi să mă bage înapoi în ceea ce eu îmi inchipui că e lumea mea pentru încă vreo opt săptămâni. Iar între timp, adormit fiind, un neurochirurg să îmi opereze capătul coloanei vertebrale pentru a-mi reface canalul în care trebuie să îmi stea măduva și nervii. Am numai 1 kg și 250 de grame și probabil că nu îmi voi aminti cum doi îngeri de pe altă planetă mi-au îmbunătățit șansele de a da piept cu lumea peste câteva luni. Și toate astea în București, România. Dar, până atunci, eu o să cresc. O să cresc mare și o să țip cât pot de tare pentru ca o lume întreagă să mă poată auzi la naștere: “Am venit! Nu știu cum, dar îmi e bine!”

Astfel de operații s-au făcut în Statele Unite în mod experimental numai în două centre universitare. În Europa, Sergiu și Hadi sunt singurii care au încercat și au reușit cu mult succes să ducă treaba asta până la capăt, într-o banală zi de 5 noiembrie.

Cazul acesta o să treacă sigur neobservat de către comunitatea medicală și nimeni nu o să spună “wow, ei chiar fac minuni”. Doi medici din nenorocitul sistem medical românesc au avut tupeul să depășească cu eleganță un standard european neatins încă. Asta pentru că trăim într-o lume în care ne-am obișnuit cu mediocritatea. Ne-am obișnuit să mergem în străinătate ori de câte ori avem o problemă medicală mai gravă. Ne poate învinovăți cineva?

Putem oare clădi o țară din câteva excepții? Probabil că nu, dar ceea ce mi-ar plăcea să văd ar fi ca mediul profesional și universitar să conducă la reforma bunăstării și însănătoșirea sistemului. Să ia exemplu de la clinici precum BRAIN Institute și să ne ajute la construirea unui centru de neuroștiințe, contribuind cu toate resursele disponibile. Să constate, fără invidie, că ceea ce se petrece aici de doi ani de zile este ieșit din comun, demn de cele mai bune clinici americane și europene. Modelul de afaceri concentrat în jurul pacientului, nu în jurul specialităților medicale, este calea pe care o vor urma oricum peste zeci de ani. Să îndrăznească să pășească peste timp așa cum noi am îndrăznit și îndrăznim în fiecare zi. Și, nu în ultimul rând, dacă Sergiu și Hady au reușit în România noastră o performanță science fiction, să ne putem mândri cu ea și cu altele pe care le vom reuși în viitor.

Bebelușul este în continuare în burtica mămicii. Nu știe ce i s-a întâmplat, dar în ziua care va înțelege ce este lumea, va fi mult mai fericit și pregătit să o schimbe la rândul lui, să o facă mai bună.

Jos pălăria, Sergiu Stoica și Hadi Rahimian. Operația asta va deveni probabil o rutină. Și apoi vom aștepta cu nerăbdare momentul în care doi copilași siamezi cu capetele unite vor trăi în urma unei intervenții.

Eh, îmi torn un pahar de vin roșu, închid ochii și îmi imaginez că sunt la Mayo Clinic în New York. Sau la Cleveland Clinic. Sunt atât de norocos și nu realizez.

Ionuț Pătrăhău, co-fondator BRAIN Institute

[ link extern ] /
"Şcoala nu are a pregăti maşini-unelte, roboţi care să aibă obsesia îndeplinirii sarcinilor sub sancţiunile nemiloase ale imperativului categoric. Şcoala ar trebui, în primul rând, să fie conştientă de faptul că are de a face cu oameni. Care trebuie să intre în viaţă nu numai ca profesionişti, ci şi, pur şi simplu, ca oameni…”
[ link extern ] /

Alte discuții în legătură

Epigrama :) ContSters240593 ContSters240593 [i]Recidivistului:[/i] La stalpul infamiei pus Regrete-l chinuiau nespus. Da-n mai putin de-o saptamana, Vandu si stapul pe sub ... (vezi toată discuția)
Blogurile anului 2009 MobilierCafenele MobilierCafenele Deoarece blogurile sunt noul \"trend\" privind informatia pe internet, as dori sa va intreb care sunt, in opinia dvs, cele mai interesante bloguri pe care ... (vezi toată discuția)
Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... justitiarul3 justitiarul3 Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)