divort amiabil urgent

In primul rand, nu cunosc faptul ca divortul, in orice forma a sa, sa faca exceptie de la procedura contencioasa. Daca e pe procedura contencioasa, atunci sunt presupuse interese contrare, eu nu vad sa fie ok. Pentru ca procedura contencioasa presupune doua parti litigioase cu interese contrare, chiar daca fac tranzactie. Iar divortul prin acord este un fel de tranzactie pe care legea iti permite sa o faci in acest mod.
Fiind insa cu referire la starea civila a persoanei, drepturi personale nepatrimoniale, nu se poate numi tranzactie si l-au numit divort prin acord.
Ai vazut vreodata divort prin acord in care partile erau reprezentate de acelasi avocat sau mandatar? Ar fi ok?

In plus, ce ne facem la divort prin acord si partaj cu tranzactie? Pana unde extindem posibilitatea asta? :O

Poate fi, eu nu sunt de acord, nu mi se pare in regula procedural.

Apoi, repet, nu stiu ce divort va introduce doamna, stiu numai ca am vazut o actiune care era partial prin acord, partial pe culpa comuna... avea martori propusi, nu bag mana-n foc nici de ce va decide dupa ce va vorbi cu sotul mai la obiect.

Suntem in 11 iunie, cand crezi tu ca va primi doamna termen, in august? In plina vacanta judecatoreasca? Divortul face parte din pricinile urgente?
Evident ca va primi in septembrie... Adica peste toooocmai... trei luni, cand totul ar fi trebuit, dupa spusele de aici, sa fie gata! Ca sa nu mai socotim si termenul de apel, ca poate renunta la apel ambele parti.

NU stiu de ce te-am suparat asa, mie mi s-a parut gresit deontologic si inca mi se mai pare; nu cred ca e ok sa reprezint doua parti intr-o procedura contencioasa.

Eu am făcut acea propunere doamnei pentru a nu avea nici un cost, pentru că nu vrea costuri.
Dacă ambii soţi erau în ţară, se prezentau frumuşel cu acţiunea de divorţ prin acord şi o depuneau iar apoi, la primul termen de judecată, spuneau că nu s-au răzgândit şi GATA.
Având în vedere situaţia dată, pentru ca soţul să nu vină special în România pentru a divorţa, există următoarele posibilităţi:
1. Soţul dă o declaraţie autentică la notar/ambasadă/consulat că este de acord să divorţeze, de comun acord cu soţia sa, prin care împuterniceşte un avocat din România pentru a-l reprezenta. Soţia introduce acţiunea de divorţ cu acordul părţilor, depunând totodată şi declaraţia autentică a soţului. La primul termen de judecată, totul se termină.
2. Soţia introduce o acţiune de divorţ din culpă comună. Îl citează pe soţ în străinătate, sau la ultimul domiciliu avut de acesta în ţară. La termenul stabilit pentru primul termen de judecată, soţia depune declaraţia autentică a soţului care afirmă că în dosarul .... având ca obiect "divorţ" intentat de soţia sa, este de acord cu divorţul, caz în care totul se va termina la primul termen de judecată, fiind îndeplinite condiţiile legale pentru divorţul prin acord.
Aşa cum au spus şi colegii mei, toată lumea vrea să apeleze la acest site pentru a-şi rezolva problemele gratis dar, reţineţi, că un sfat nu înseamnă întotdeauna rezolvarea problemei... Sfatul este gratuit dar consultaţia costă!
După cum vedeţi sfaturile sunt, de multe ori contradictorii, şi nu tot ceea ce vă place cum sună este şi bun...
Recomandarea mea este să angajaţi un avocat, măcar să vă redacteze acţiunea şi declaraţia soţului... dacă nu, să nu criticaţi sistemul judiciar, pentru că, vrem să o recunoaştem sau nu, şi avocatul are rolul său în sistemul judiciar. Mulţi spun că nu au nevoie de avocat pentru că ştiu ei cum să se apere şi apoi pierd cu brio...demonstrându-se astfel că nu este suficient să citeşti un text de lege ca să ştii drept...;)

Da, bune amandoua!
Ceea ce as spune cu privire la solutia Corei (ce va va spune orice avocat intr-o consultatie privata, in care se obtin mai multe informatii ca aici) este ca, in al doilea caz, va fi necesara traducerea actelor, legalizata, ceea ce costa... Iar procedura de citare va dura 3-6 luni, poate mai mult.
Iar titlul spunea urgent!

In primul caz mai e nevoie, pe langa declaratie, de o procura. De fapt, numai procura cred ca e suficienta. Iar mandatul poate fi dat unui neavocat. Cred ca procura e bine sa fie facuta dupa ce sotia are numarul de dosar, ar fi mai bine.
Ceea ce inseamna depunerea unei cereri de divort care va fi modificata ulterior ca fiind prin acord...
Spun de procura, Cora, caci acordul nu se poate constata prin inscrisuri trimise la dosar, ci prin prezenta partilor sau, in caz ca sunt in strainatate, prin mandatar.
Adevarul e ca facem atatea scenarii ca ne pierdem in amanunte... Ideal e sa vada care e cea mai economica solutie si sa se documenteze pe aceea.

Esential este insa ce scrieti in acte, caci daca din procura nu reiese ceea ce trebuie sau din declaratie, atunci trebuie refacute actele, iar instanta nu stiu cat va va da termen pentru asta, depinde de jude, ca nu e vina lor... Si sa luati lucrurile de la capat, alti bani, alta distractie...

Poate va par lucruri rare, dar sa vedeti cati nedivortati sunt ca nu au stiut cum, mergeti la un tribunal si-o sa vedeti. Ambii fiind in tara, nu asa, cu procedura cu strainatatea...
Sunt total de acord cu ce a scris deasupra Cora, anume ca un avocat nu cunoaste legi pe de rost, nu-i deajuns sa citesti legea sau sa stii articole ca sa stii drept.
Am invatat 4 ani in facultatea aia si am iesit fara sa stiu mai mult decat articolul 16 din Constitutie, alin. 1, atat. In rest, am invatat numai sa stiu cum sa citesc legea, sa-i gasesc scopul, sa o interpretez. Asta am facut 4 ani si e dificil sa inveti oamenii sa inteleaga aceste lucruri in cateva mesaje pe un forum...

Va doresc bafta, multa bafta!

Eu am avut termen in august pe divort pe acordul partilor, dar mai demult.Am fost la complet penal care a desfacut casatoria.
Termenul de 2 luni a cazut in august.
Astazi nu mai stiu sigur daca mai merge asa.Oamenii se divorteaza singuri.

avocat Claudiu Lascoschi

NU stiu de ce te-am suparat asa, mie mi s-a parut gresit deontologic si inca mi se mai pare; nu cred ca e ok sa reprezint doua parti intr-o procedura contencioasa.

Lili, m-ai inteles gresit, eu nu m-am suparat pe tine, eu doar am expus o posibilitate de rezolvare a problemei, care, daca judecatorilor nu li s-a parut ilegala, nu vad de ce nu ar fi solutia cea mai buna.
In ceea ce priveste discutia in sine, eu unul vad divortul prin acord mai aproape de o procedura necontencioasa, decat de una contecioasa,
Codul zice :< Cererile pentru dezlegarea carora este nevoie de mijlocirea instantei fara insa sa se urmareasca stabilirea unui drept potrivnic fata de o alta persoana>, ori divortul prin acord ce drepturi potrivnice ar stabili?

In chestiunea intereselor contrare nu mai intru, pentru ca e clar ca nu exista. Ori daca nu exista interese contrare, de unde lipsa de deontologie profesionala, in a reprezenta doi oameni cu acelasi interes, acela de a divorta?