In urma divortului cei 2 copii ai mei au ramas in ingijirea mamei. s-a stabilit de catre instanta si un program de vizita pt mine. Acest program l-a respectat fosta sotie atata timp cat nu se finisase partajul bunurilor si avea tot interesul. De atunci eu nu mi-am mai putut lua copiii desi am mers cu politia de atatea ori dar de fiecare data nu stiu cu ce le spune minorilor ca acestia in prezenta ei refuza sa mearga cu mine. Am ajuns sa ii vizitez doar la scoala moment in care sunt foarte apropiati de mine, dar dupa primesc numai amenintari ca nu am dreptul sa ii deranjez la scoala. Pot face ceva in sensul ca as dori respectarea acelei hotarari judecatoresti? Va multumesc
draga adi,
multumesc pentru sfaturi.
in legatura cu contul nu mi se pare o idee buna, pentru ca in secunda 2 mama ar retrage toti bani sa-si plateasca hainele, cosmeticele, etc. care este cuantumul care trebuie virat in cont lunar si cine stabileste de cat are nevoie minorul?
despre bonuri este o idee buna atata timp cat iti faci cumparaturi de la un magazin ce da bonuri; din piata de unde iei fructe si legume pentru minor nu ai bonuri, deci nu te-ai ingrijit de copil:D. plus ca trebuie sa ai chitante de la toate utilitatile si facturile platite
mersi
Din pacate avocatii nostrii nu pot combate "scuzele" invocate de asazisele mame pentru ca tatii sa nu-si vada copiii de cele mai multe ori sa-i santajeze sa obtina si mai multi bani.
sotia mea vrea pensie alimentara (bani in mana fara vreun act), bani ca sa-l pot vedea, iar la sfarsitul procesului ca incerca un proces pentru pensie alimentara "retroactiva".
cum pot eu sa scap de astea?
cum pot sa-mi vad copilul sa contribui total la cresterea lui si sa nu fiu "fraierit"?
multumesc
Tocmai de aceea am spus la sfarsit ca e aiurea totul...sa strangi "dovezi' ca sa arati ca-ti pasa de copil! Eu, sau mai bine zis copilul meu nu primeste nici macar o banana sau o cutie de lapte de la tatal ei biologic, care, in schimb, o vrea ca "insotitor" in concediile sale. Si cu toate acestea, nu ma opun sa o ia in timpul programului de vizita, chiar daca, copilul pleaca plangand sau chiar nu vrea sa mearga cu acesta (nu am locuit niciodata impreuna, nu a stat nici macar o zi cu acesta).
Si cu toate acestea, ca mama, nu am ce sa fac! Ma uit la copil cum plange si aproape il imping ca sa plece, ca sa nu complicam situatia, ca sa nu spuna ca eu o invat asa (de parca as putea invata un copil de 4 ani)....Eu sunt obligata sa o dau la program, el nu e obligat sa se ocupe de ea, aiurea..nu?!
Majoritatea avem avocati, eu am schimbat deja unul.
Al meu se ocupa, ma ocup si eu foarte mult sa strang probe, sa dovedesc adevarul, dar, culmea, in procesul meu am ajuns ca eu sa fiu judecata, mai ales pentru faptul ca am "indraznit" sa cer pensie alimentara.....copilul meu neprimind in cei 4 ani nimic.
@adi,
eu chiar nu te inteleg. la mine situatia este exact invers eu vreau sa contribui dar mama copilului nu ma lasa sa-l vad.
nu inteleg cum in 4 ani nu ai stabilit pensia alimentara, asta in caz in care copilul este recunsocut de tata sau este facut test de paternintate.
situatia ta nu mi se pare deloc grea. trimiterea tatalui in judecata pentru stabililrea pensiei alimentare, 25% din salariu (daca are) chiar si retroactiv. el iti trimitebani prin posta si daca nu vin 2 luni consecutive e caz de puscarie.
nu inteleg de ce nu faci demersurile ce "probe" trebuie sa strangi, este simplu e tatal copilului plateste sau puscarie
mersi