Domnul meu,
Femeile sunt diferite de barbati si invers... suntem toti oameni, dar tocmai asta e frumusetea relatiilor dintre noi, ca suntem diferiti...
In caz de conflict insa, asta inseamna muuult efort pentru impacare.
Sa va dau un exemplu simplist: ce-si reproseaza partenerii unul altuia?
Ei bine, barbatii reproseaza partemerei ca a facut asta prost, ca a stat degeaba (NU ca "nu a facut x sau y"), ca a fost acolo etc; femeile, in schimb, reproseaza partenerului ce acesta nu a facut, anume: nu ai reparat usa, nu ma intelegi mereu (NU "ma intelegi doar rareori"), nu ai mers cu mine (NU "te-ai dus in alta parte singur"), nu ma ajuti in casa...
Asa ca, suntem diferiti... Aceasta de mai sus este o regula general considerata valabila de catre psihologi si, ca orice regula generala, are exceptiile ei. Dar sunt rare, e chiar ciudat cand iti vezi proprie relatie ca respecta regulile psihologilor...
Dv. ce faceti acum? Ati spus ca nu puteti intra pe proprietatea parintilor, ca ce sa afceti?... Adica nu faceti nimic... adica, ne uitam la regula de mai sus si vedem ca... e tocmai ce-ar deranja-o pe sotie: sa nu faceti nimic!
Prin urmare, e cam cea mai proasta alegere, daca dotriti sa va impacati...
In mesajele anterioare, spuneti ca dv. faceti, va intreb: CE?
Va dau exemple, "to do list":
- scrisori recomandate;
- buchete de flori prin prieteni, poate chiar comuni, poate chiar prietene de-ale ei;
- plangere la politie ca nu stiti unde e;
- amenintari cu diverse (ce-i place, de ce se teme): ca apelati la "Din dragoste", ca dormiti la poarta ei, ca veniti maine si strigati 2 ore la usa ei si ca ... si ca ...
Mentiune: toate amenintarile trebuie respectate intocmai, asa ca alegeti exact ce puteti indeplini.
Prin urmare, sunt o gramada de lucruri de facut.
Stiu ca e greu, ca barbat, sa intreprindeti aceste lucruri, sa le elaborati, ca nu e in firea vopastra, dar acum, ca le aveti aici... poate va faceti curaj...
Mie mi-a trebuit mult sa inteleg ca dragostea sotului meu se manifesta prin "ce nu face" pentru mine... :D E ciudat pentru gandirea mea...
Astfel, desi v-ati gandit la psiholog foarte bine, ati ales sa nu va ducetio, decidand singur ca nu are rost... Ati fost sa vedeti ce va spune, care e parerea lui? O sedinta, o ora, cativa banuti pentru ceea ce-ti putea pierde?
Mergeti la un psiholog de cuplu, specializat in astea, cuplurile merg putin timp impreuna la psiholog, problemele fiecaruia se rezolva individual si duc la imbunatatirea intregii relatii.
Un psiholog va putea spune cum gandesc femeile, ce v-am aratat mai sus... si tot asa.
Nu mergeti la avocat, caci atunci sotia va vedea numai "ca nu faci nimic pentru relatia noastra" si nu ca intreprindeti ceva... orice... Nu mergeti la mediator, la notar... Mergeti la un psiholog, mergeti la un prieten al dv., la o prietena a ei...
Si va mai spun un lucru: va plangeti ca ea trage mai degraba la parinti decat la dv... Pai si dv. p[rocedati la fel si e cam aiurea sa reprosezi cuiva o greseala pe care tu insuti o faci, nu creddeti?
Adica, sotia va arunca vorbe grele si, surpriza, nu va deranjati sa reactionati (de regula, femeile fac asta pentru a atrage atentia, ca un semnal de alarma, pentru a striga "ajutor!"), dar reactionati violent la faptul ca-i apostrofeaza pe parintii dv.
Astfel, ea a vazut ca dv. nu reactionati si a facyut orice ca sa vada o reactie serioasa la supararea ei; nu a mers cu dv., a trecut la parinti, a trecut la orice numai sa vada o reactie. Pentru o femeie, o reactie proasta e mai buna decat nicio reactie.
Apoi, dv. v-ati enervat mai rau cand i-a injurat pe parinti... pai, daca dv, si ea sunteti importanti, ce conteaza? Pur si simplu nu ati mai vazut niciun strigat de ajutor, enervat de agresiunea ei asupra parintilor dv. Cum credeti ca s-a simtit ea cand dv. ati aparat mai degraba niste straini de cuplu decat unul dintre partenerii cuplului?:O
In aceste conditii, e cam greu acum sa va folositi de ceea ce ati aratat mai sus, ca dv. si ea puteti rezolva, ca voi doi sunteti importanti, cat timp pana acum mesajul a fost cel putin confuz...
Vreau sa ma fac inteleasa: nu va condamn. Intr-un cuplu gresesc doi. Incerc doar sa va arat cum gandeste o femeie.
Va dau un exemplu din cuplul meu.
F: Unde mergem, iubitule, la ai mei sau la ai tai?
B: unde vrei...
Ea face ceva, ea ii da sa aleaga, ca dovada de iubire... el face acelasi lucru, dar printr-o pasivitate care o face pe ea sa vada... ca el nu face nimic. Rezultatul ambelor compportamente e acelasi, dar ea nu vede asa lucrurile. :(( Ca ei ii e greu sa vada ca el ii da o libertate atat de mare, cand abia ridica ochii catre ea, parca prea obosit sa ia o decizie... Iar reprosul va fi: nu faci nimic, nici nu ma asculti, nu ma ajuti in decizii, nu... nu... El ii va reprosa, eventual, cu: mereu mergem la ai tai, mereu iei tu decizii, fa-le tu pe toate si lasa-ma!
Cand amandoi au facut un lucru bun... :(
Va dau exemple, "to do list":
- scrisori recomandate;
- buchete de flori prin prieteni, poate chiar comuni, poate chiar prietene de-ale ei;
- plangere la politie ca nu stiti unde e;
- amenintari cu diverse (ce-i place, de ce se teme): ca apelati la "Din dragoste", ca dormiti la poarta ei, ca veniti maine si strigati 2 ore la usa ei si ca ... si ca ...
Mentiune: toate amenintarile trebuie respectate intocmai, asa ca alegeti exact ce puteti indeplini.
In privinta lucrurilor la foarte multe lucruri din mesajul dumneavosatra sunt intru totul deacord, dar in cu exemplele nu prea si argumentez:
Scrisori pot trimite, dar unde atata timp cat eu acum sunt aproape convins dar nu 100% ca ea nu este nici macar la parintii ei acasa.
De buchete de flori la fel nu cred ca este cazul pentru ca nici o prietena de-a ei nu stie, sau cel putin nu-mi poate spune unde este.
Cu plangerea la politie am o problema si anume daca o fac si ea va venii si va avea de gand sa-mi mai dea o sansa pot sa o jignesc si s-o fac de rusine, cu toate ca eu am intentii bune? Dar si daca nu o fac poate sa spune ca nu ma intereseaza si nu o caut, nu?
Cu amenintari, ce pot sa o amenint si cum ca noi nu comunicam in nici un fel, eu doar cu parintii am "comunicat" si asta doar de 2 ori , deoarece ultima data m-au amenintat si acuzat de hartuirea lor si a prietenilor si cunostintelor apropiate.
As face multe, sincer dar pelanga astea mai este o diferenta, ea este 2 saptamani in concediu nu stiu daca zile calendaristice sau lucratoare si eu in schimb ce am putut sa fac a fost sa-mi i-au doar 2 zile de concediu. Avem un apartament de achitat in rate (cu ipoteca) cineva tot trebuie sa plateasca pana la urma nu?
Ei bine, atunci salvati-va apartamentul pe care uil veti imparti in caz de divort si uitat de sotie... Eu credeam ca cineva tot trebuie sa lupte pentru relatie, dar daca dv. spuneti ca mai degraba cineva tre' sa plateasca rate... imi cer scuze, am inteles gresit.
As face mult, da... dar nu faceti nimic, este alegerea cea mai usoara: sa stam sa ne plangem.
Sincer, nu consider ca o femeie merita un barbat care nu lupta pentru ea, cauta doar sfaturi pe care le refuza ca nu i se potrivesc...
Asa incat, poate lucrurile se indreapta astfel, prin pasivitatea dv., spre ce e mai usor si bine pentru ea: un divort.
Am avut impresia ca ati vrea sa combateti acest final... am gresit.
Credeti-ma, daca o prietene m-ar ruga sa nu-i spun sotului unde este, as vorbi cu el, l-as asculta, l-as compatimi, mi-as cere scuze ca nu pot sa-l ajut ca nu stiu... N-as trada-o o secunda, ca este viata lor...
Daca as primi o scrisoare la 3 zile cu rugamintea sa i-o dau daca stiu sau aflu cum, daca as primi o floare la usa pentru ea o data la 7 zile... nu stiu daca nu i le-as da. as considera ca e dreptul ei sa stie, odata ce nu o dau de gol unde e.
Dar... desi va spuneam ca pentru o femeie mai bine faceti ceva prost decat nimic, se pare ca dv. ati fost de la inceput chitit sa nu faceti nimic.
Va doresc viata frumoasa si ma scuzati ca am incercat ce nu doreati...
avocatnet.ro explicăm legislația
CLAUDIU LASCOSCHI, Avocat
SimonT 
trope_doi