Mostenire

Domnule Popescu, avocat ati avut in procesul civil?
Va intreb pentru ca mie imi pare foarte greu de dres acum busuiocul, fie in apel, fie in recurs, fie intr-o plangere penala, daca nu s-a pornit cum trebuie actiunea civila.

Ma gandesc ca poate nimeni (dintre judecatori) nu a inteles povestea dvs. fiindca ... nu ati spus-o cum trebuie / cand trebuie / cui trebuie.
Ziceti, de exemplu, ca ati intentionat sa aratati acceptarea tacita a succesiunii dupa bunica... Pai "ati intentionat" nu este egal cu "ati reusit sa dovediti"? Si daca nu ati reusit sa dovediti, se pune intrebarea "de ce"? Nu cumva dvs. ati gresit ceva cand ati pornit totul?
Ma gandesc la greseli de procedura... Si daca ati gresit, se mai poate repara acum, in calea de atac? (mie imi pare ca aici merita luptat, daca mai e vreo sansa)

Cu titlu general, puteti oricand sa faceti oricui plangere penala (pentru marturie mincinoasa, pentru inselaciune, pentru cine stie ce s-o mai fi intamplat), dar intrebarea este: la ce va va folosi plangerea?
Cu alte cuvinte: veti putea obtine o condamnare a cuiva? a cui si pentru ce fapta? ce faceti mai departe cu condamnarea? va ajuta sa redeschideti procesul civil dupa ce il veti pierde definitiv si irevocabil?

Eu intuiesc ca prima actiune a fost foarte prost intocmita si sustinuta, ca nu ati cerut ce a trebuit, cand a trebuit, cum a trebuit, ca intre timp s-a prescris dreptul dvs. de a mai deschide o alta actiune (ori chiar l-ati omorat dvs. prin actiunea gresita, care va avea acum autoritate de lucru judecat). Sansele de a mai obtine ceva acum vi le poate spune numai un avocat care sa vada toate actele si sa stie toata povestea (cel mai important ar fi de ce ati pierdut in fond) celor doua succesiuni. Succes.

Multumesc pentru raspunsuri.
Am avut avocat la fond si apel. Intamplarea face ca judecatoarea care a fost la fond la sector sa fi fost promovata la tribunalul de la apel, ca presedinta. Aici evident ca nu a avut voie sa judece cazul, insa subordonatii ei, normal, nu puteau sa dea alt verdict.
Referitor la intelegerea judecatorilor, se poate sa aveti dreptate, insa acum e prea tarziu. Acceptarea tacita a succesiunii am dovedit-o cu ajutorul a 3 martori, 2 la fond - care m-au insostit cand am ridicat bunurile de la domiciliul defunctei si 1 martor la recurs - care a adeverit ca am fost la notar sa dezbatem succesiunea, dar ca aceasta nu a fost posibil de dezbatut. Concluzia a fost ca bunurile nu sunt relevante pentru viitorul meu. Daca se mai poate face ceva nu stiu; recursul fiind urmatorul pas. Ma gandeam ca daca pe cale penala arat falsul declaratiilor, aceasta va atrage nulitatea actelor intocmite pe baza acestora.
In logica mea, de nespecialist, daca lucrurile nu functioneaza asa, nu vad ce rost mai au toate sistemele juridice.
P.S.
Nu caut condamnarea/razbunarea fata de rude, ci numai corectarea situatiei. M-am ferit sa fac acest pas mai demult, caci in continuare am vrut sa fiu rezonabil fata de rude, insa ma forteaza situatia sa il fac. Ca amanunt, fiul in viata este emigrant in Germania de multi ani, fara cetatenie si fara serviciu acum. Daca i se intampla sa capete cazier, nu mai vede cetatenia niciodata. Se pare insa ca el nu se gandeste asa la problema asta, iar eu nu imi mai permit sa ma gandesc altfel, decat la reglarea conturilor pe cale penala, indiferent de repercursiuni, intrucat am sperat la un raspuns la fel de rezonabil din partea sa, prin care sa isi recunoasca vina si sa corectam situatia, insa nu a fost asa.

Multumesc,
Gabriel Popescu

Plus, ar trebui vazut daca nu cumva s-a prescris fapta si pierdeti timpul degeaba.

gpopescu a scris:

Ma gandeam ca daca pe cale penala arat falsul declaratiilor, aceasta va atrage nulitatea actelor intocmite pe baza acestora.

Si in logica juridica lucurile stau asa, cu unele precizari: actele sa fie intocmite exact pe declaratiile false, si numai pe baza acestora.


gpopescu a scris:

Ca amanunt, fiul in viata este emigrant in Germania de multi ani, fara cetatenie si fara serviciu acum. Daca i se intampla sa capete cazier, nu mai vede cetatenia niciodata. (...) reglarea conturilor pe cale penala

Trebuie sa analizati in acest caz si reticenta organelor de cercetare penala (politie, parchet) de a incadra ca infractiuni faptele intamplate in jurul unor litgiii civile. Condamnarile pentru marturie mincinoasa se obtin greu, si pot viza numai pe cea care au fost martori (NU partile) in litigiul civil. Despre eventuale infractiuni ale partilor (adversarii dvs.), acestea se pot analiza numai cu actele in fata.
Succes.

Problema aceasta s-a pus si la fond, insa fapta nu se prescrie niciodata in cazul nulitatii absolute, ci numai in cazul nulitatii, din cate am inteles. Judecatoarea a evitat sa se pronunte asupra acestui lucru ... A judecat strict dupa importanta bunurilor ce au facut obiectul acceptarii tacite a succesiunii si dupa declaratiile martorilor. Nici macar nu s-a pronuntat pe fond, considerand ca "nu mai este necesar" !!! E cel putin hilar. Persoana care m-a reprezentat mi-a spus ca modul in care s-a judecat totul este ... deosebit, ca sa nu spun ca mie imi miroase a altceva (...), nu vreau sa acuz pe nimeni...
La apel, cei doi "subordonati" ai aceleiasi judecatoare, nu au lasat martorul sa spuna ce avea de spus, punandu-i intrebari care nu aveau legatura cu motivul prezentei sale acolo, etc... Sunt curios ce s-a notat din declaratia martorului cu numarul 3, care adeverea ca am fost la notar in scopul dezbaterii succesiunii, insa nu existau toate actele si banii necesari, ramanand sa reluam procedura cand suntem pregatiti.
Acum sunt in asteptarea notificarii oficiale, prin posta, a refuzului apelului si a continutului acesteia.
Ma intreb daca plangerea penala si rezultatul ei vor mai avea timp sa influenteze rezultatul procesului civil, adica daca raspunsul de pe calea penala vine dupa sa zicem pierderea recursului, va mai conta acesta in vreun fel? Oare pot amana recursul pana la primirea rezultatului de pe calea penala?
Multumesc tuturor pentru raspunsuri,
Gabriel Popescu