Mostenire

gpopescu a scris:

Problema aceasta s-a pus si la fond, insa fapta nu se prescrie niciodata in cazul nulitatii absolute, ci numai in cazul nulitatii, din cate am inteles.

Confundati civilul cu penalul.

Daca faceti plangere penala se poate solutiona si in ani, asa ca n-ar trebui sa va mai faceti iluzii.

gpopescu a scris:

Ma intreb daca plangerea penala si rezultatul ei vor mai avea timp sa influenteze rezultatul procesului civil, adica daca raspunsul de pe calea penala vine dupa sa zicem pierderea recursului, va mai conta acesta in vreun fel? Oare pot amana recursul pana la primirea rezultatului de pe calea penala?

Plangerea penala pe care o veti formula acum (daca o veti formula), nu va mai influenta rezultatul acestui proces civil. Nici nu puteti amana acest proces civil pana la solutionarea unei eventuale plangeri penale.
O eventuala condamnare penala va va ajuta cel mult sa initiati o noua actiune, sau sa atacati (cu o cale extraordinara de atac, gen revizuire) hotararea definitva si irevocabila pe care o veti avea acum, in acest proces civil.

Este corect ca, in cazul nulitatii absolute (viciu care afecteaza actele - cele civile in cazul dvs.), nu intervine prescriptia dreptului de a cere contstatarea nulitatii absolute in instanta.
Insa d-na Gabriela A se referea la "prescriptia speciala a raspunderii penale". E prea mult sa va explicam acum , insa unele fapte susceptibile sa fie infractiuni "se prescriu" dupa o vreme = daca a trecut foarte mult timp de la data savarsirii faptei si nu a intervenit o condamnare, vionvatul nu mai poate fi pedepsit (de ex. la marturia mincinoasa).

Dvs. trebuie sa analizati cu toata responsabilitatea caile de urmat, fiindca regula este ca nu se mai poate repara decat foarte greu un proces pierdut, sau unul croit prost de la inceput. Nu va aruncati cu capul inainte in plangeri penale "in stanga si in dreapta", fara sa stiti ce rezultate urmariti (si in civil, si in penal, si pe latura juridica, si pe cea omeneasca). Am inatalnit persoane in situatia dvs., care nu au reusit in 7 ani sa obtina condamnarea unui martor pentru marturie mincinoasa, iar dupa 7 ani a intervenit prescriptia.

Chiar daca raspunderea penala s-a prescris, se poate sesiza instanta civila pentru cercetarea falsului, conf. art.184 c.p.civila.

E adevarat ca e complicat. Incerc doar sa inteleg cum trebuie sa actionez mai departe.

As putea sa apelez la art.184 c.p.civila in cadrul recursului?

Apropo, actiunea de fond cerea "constatarea nulitatii absolute prin frauda la lege" .
La sfarsit scrie:
In drept art 664 si urm din Cod Civil si art 88 din Legea nr. 36/1995.

Azi am fost la tribunal sa copiez din dosar ultimele noutati, insa dosarul era la judecator, pt redactarea hotararii. Mai dureaza pana cand pot vedea ce a retinut instanta din declaratia martorului nr. 3.

Din punctul meu de vedere ar trebui sa ating urmatoarele aspecte la redactarea recursului (si v-as ruga sa imi spuneti daca gresesc):

- in 1997, data intocmirii testamentului bunicii, in care aceasta declara ca are un singur fiu - pe unchiul meu
- in 2005, la numai trei sapatamani de la decesul bunicii, unchiul (prin mandatar) si bunicul intocmesc actele de succesiune, fara sa astepte macar sa treaca cele 6 luni, sa vada daca eu accept explicit succesiunea
- in 2008 aflu despre cele intamplate si pornesc procesul civil impotriva celor 2, ca mai apoi, dupa decesul bunicului, in 2009 sa pornesc o noua actiune numai impotriva unchiului (aici incerc sa combat spusele partii adverse cum ca as fi asteptat in continuare dupa aflarea faptelor inca un an)
- unchiul, dar si mandatarul sau, cunosteau existenta mea
- acceptarea tacita a succesiunii dovedita prin martori a fost interpretata arbitrar de catre o persoana (judecatoarea) care nu cunoaste conditia materiala a partilor implicate, deci cum poate hotara daca bunurile sunt sau nu semnificative?
- prezenta la notar (probata prin martor) dovedeste clar ca am intentionat sa dezbat succesiunea alaturi de cei doi
- declaratia data de mandatar, care il reprezinta pe unchi, este falsa, la fel si a martorei, insasi calitatea mea de succesor fiind constatata de catre instanta de fond
- in certificatul de mostenitor este scris: Au renuntat la succesiune: nu sunt; Sunt straini de succesiune prin neacceptare in baza art 700: nu sunt
- martora declara ca o cunoaste pe bunica din 1990, iar cel de-al doilea fiu (tatal meu) a decedat in 1993
- intentia unchiului de a se dezvinovatii in cazul unui litigiu inca de la intocmirea procurii, ceea ce arata clar ca se astepta la asa ceva
- instanta retine ca bunurile date de catre bunic mie din partea bunicii, sunt de fapt daruri donate de catre bunic ...


Multumesc,
Gabriel Popescu

gpopescu a scris:

acceptarea tacita a succesiunii dovedita prin martori a fost interpretata arbitrar de catre o persoana (judecatoarea) care nu cunoaste conditia materiala a partilor implicate, deci cum poate hotara daca bunurile sunt sau nu semnificative

Recursul poate fi motivat pe 304 pct. 10,11 C.p. civ. Scoateti in evidenta ca s-a probat prin martori acceptarea tacita, ca s-a mers inclusiv la notariat.