contract de prestari servicii in baza de conventie civila

Însă salariul/onorariul/preţul sau contravaloarea prestaţiilor efectuate in baza acestui contract civil de prestări servicii se asimilează salariilor si trebuie impozitate ca atare. (aşa se precizează in Codul Fiscal). Însă din cate ştiu nu se reţin toate taxele ca la salarii. Pentru mai multe detalii consultaţi un expert contabil. Bănuiesc ca va interesează aceste tipuri de contracte doar sub aspect financiar nu? :)

Sfatul lui tudorvaleriu merită ascultat - asta dacă vreţi:
- să respectaţi legea;
- să acordaţi oamenilor cu care veţi lucra respectul care li se cuvine (prin recunoaşterea şi aplicarea drepturilor pe care legislaţia muncii le garantează - e mai costisitor, dar asta este calea legală şi justă).

Trebuie, mai întâi, să nu ignorăm regula "specialia generalibus derogant". Regulile speciale derogă de la cele generale - i.e. legislaţia muncii, fiind specială, derogă de la dreptul comun, general - i.e. chiar dacă în Codul Civil se vorbeşte despre "locaţiunea lucrărilor", o asemenea ipoteză nu se poate aplica faţă de persoane fizice (obişnuite) pentru că această materie este complet reglementată de legislaţia muncii.

Contractele de prestări servicii se încheie, astfel, numai cu persoane fizice autorizate (PFA), iar în această ipoteză calificarea acestor contracte drept "convenţii civile de prestări servicii" este improprie întrucât persoanele fizice autorizate sunt comercianţi, în sensul legislaţiei comerciale, iar contractele lor au natură comercială (nu civilă).

A susţine într-una şi fără argumente că "se pot încheia convenţii de prestări servicii potrivit Codului Civil" este profund iresponsabil , dacă avem în vedere efectele produse pentru ambele părţi implicate:

- "angajatorul" ("beneficiarul") este pasibil de amendă (v. articolul 276 din Codul muncii: (1) e) primirea la munca a persoanelor fara incheierea unui contract individual de munca, potrivit art. 16 alin. (1), cu amenda de la 1.500 lei la 2.000 lei pentru fiecare persoana identificata, fara a depasi valoarea cumulata de 100.000 lei) - şi chiar se dau amenzi pentru încheierea de convenţii civile de prestări servicii în loc de contracte individuale de muncă;
- "salariatul" ("prestatorul") munceşte "la negru", nu are absolut nici o garanţie oferită de legislaţia muncii (ex. nu are drept la a-i fi respectat timpul normal de muncă, dreptul de a fi protejat faţă de concedierea abuzivă etc.), nu dobândeşte vechime în muncă, nu contribuie la asigurările sociale (şi deci nici nu va beneficia, pentru perioada de muncă sub o astfel de convenţie, de pensie sau indemnizaţii pentru incapacitate de muncă ori pentru şomaj).

(scuze, elis, dar ăsta e adevărul - de regulă ai intervenţii bune, în cunoştinţă de cauză, dar în cazul convenţiilor civile de prestări servicii greşeşti mereu pur şi simplu ignorând atât argumentele juridice, cât şi practica ITM sau a instanţelor)

a_k
Practica o cunosc destul de bine , si iti pot spune ca nu toate ITM-urile sanctioneaza aceasta munca.
Disputele create în jurul convenţiilor civile au fost generate de faptul că aceste convenţii erau văzute de către organele de control în domeniul muncii ca fiind forma mascată a unui contract de muncă. Drept pentru care, s-a încercat în permanenţă delimitarea lor, prin găsirea acelor criterii pe baza cărora să se poată face diferenţa: când ar trebui să existe un contract de muncă şi când este suficientă o convenţie civilă. Multă vreme aceste criterii aveau în vedere durata contractului, relaţia de subordonare, durata timpului de muncă.
Pentru a justifica legalitatea şi necesitatea unei convenţii civile, trebuie aduse argumente legate spre exemplu, de durata contractului şi de relaţia dintre prestator şi beneficiar. Altfel spus, s-ar putea justifica existenţa unei convenţii civile în condiţiile în care - spre exemplu - este vorba de o activitate temporară, iar prestatorul persoană fizică nu se află într-o relaţie de subordonare faţă de beneficiar.
Miza convenţiilor civile ţine, evident, de aspectele fiscale asociate acesteia.

Pentru a justifica legalitatea şi necesitatea unei convenţii civile, trebuie aduse argumente legate spre exemplu, de durata contractului şi de relaţia dintre prestator şi beneficiar.

Frumos zis - chiar trebuie aduse argumente, nu doar vorba despre ele. Până acum nu am găsit nici o urmă de astfel de justificare. Nu există temeiuri legale pentru distincţii de tipul convenţiile civile de prestări servicii se încheie în următoarele cazuri, contractele individuale de muncă se încheie în următoarele cazuri. Totul e spus, însă, sentenţios, dogmatic, fără nici un suport legal (şi repet, referinţa la Codul Civil, respectiv deja "clasica" trimitere la nefericita formulare de la articolul 52 din Codul Fiscal privind "venituri din activitati desfasurate in baza contractelor/conventiilor civile incheiate potrivit Codului civil", NU sunt fundamente suficiente pentru utilizarea "convenţiilor civile de prestări servicii", ca surogate facile pentru contractele individuale de muncă).

Că practica ITM nu e uniformă nu e un lucru nou (nici instanţele nu au o practică uniformă), o atribui cu uşurinţă pregătirii profesionale (sau lipsei ei flagrante) a funcţionarilor din aceste instituţii.

Evident că utilizarea convenţiilor civile de prestări servicii trebuie limitată. Să nu ne mai ascundem după deget: convenţiile civile sunt folosite tocmai pentru a eluda regulile de drept al muncii. Că există cazuri particulare în care astfel de convenţii sunt admise explicit prin norme speciale nu poate fi un argument, ca printr-o inducţie nevalidă, să extindem uzul lor la restul relaţiilor de muncă.

Altfel, nu facem decât să perpetuăm folosirea unei portiţe către abuz în detrimentul clar al salariaţilor. Bunăoară, dacă aceste convenţii sunt atât de admisibile, cum se face că raporturile de muncă legale (majoritatea lor) sunt încheiate prin contracte de muncă şi nu prin convenţii civile (chiar dacă prin contractele de muncă angajatorii plătesc mult mai mult şi sunt limitaţi de o serie de obligaţii specifice)?

Am avut o situaţie asemănătoare. Firma angajase o femeie de serviciu pentru 1 ora/zi cu convenţie civila de prestări servicii. La un control al ITM am fost somaţi sa schimbam acest contract cu un contract individual de munca cu timp parţial (de 2 ore/zi). Motivaţia: nu era o munca sezoniera si se considera ca funcţia de femeie de serviciu era o funcţie de baza. B-) Deci daca persoana este PFA se face un contract de prestări servicii (comercial) iar daca munca prestată este sezoniera sau funcţia nu este de "baza" se pot încheia si convenţii civile de prestări servicii care sa fie acceptate de ITM (l-am întrebat pe inspector care ar fi funcţiile care nu sunt de "baza" si m-a trimis sa mă uit in lege :-/). Daca fac un contract cu un ţăran sa îmi aducă zilnic fructe pentru salariaţii mei trebuie sa ii fac contract individual de munca? Ma îndoiesc. Oricum situaţia e clara: aceste contracte sunt folosite tocmai datorita aspectului financiar (firma plăteşte mai puţine taxe). In speţa de fata mai legal este un CIM cu timp parţial. Dar se poate risca si cu un contract de prestări servicii, însă mare atenţie la formularea lui. ;)