Stimată d-nă namiru,
simţindu-mă direct afectat de zicerile dvs. am ales să vă transmit şi părerile mele (până la urmă, "dialogul" presupune schimbul de păreri, nu?).
parerea mea e ca se bate prea mult apa in piua......
Asta e, într-adevăr, o remarcă utilă întregii discuţii. Adică, până acum, am vorbit
aiurea, ne-am chinuit
aiurea să dăm argumente şi să justificăm punctele de vedere pe care le avem. Era nevoie de cineva care să ne "lumineze". Pe lângă, probabil, plictiseala produsă de o asemenea discuţie, este evidentă şi o lipsă de respect pentru oamenii care scriu aici - nu chiar cea mai bună stare în care să porţi o discuţie civilizată, nu-i aşa?
dl. a spus ca pentru un proiect are nevoie de oameni. exact cum a zis dl. elis, in baza codului civil se practica si conventii civile, ce e abrogat cumva si codul civil? sa fim seriosi......
Din moment ce postaţi pe un forum juridic aş prezuma că aveţi minime cunoştinţe despre domeniu. Dacă e aşa, îmi puteţi spune care este semnificaţia regulii "specialia generalibus derogant"? Vedeţi cumva şi o aplicare a ei în cazul discutat aici?
conventiile civile sau contractele de prestari servicii se incheie tocmai pentru perioade scurte de timp cum ar fi lucrari, programe, proiecte, etc.
si la primarii se practica asa ceva, consilii judetene sau cu precadere la firmele de asigurari unde contractul se intinde pe mai multi ani, de ex. nu imi reinnoiesc contractul la asigurari in fiecare an.....
Exact la tipul ăsta de replică mă refeream într-un mesaj anterior (
"Totul e spus, însă, sentenţios, dogmatic, fără nici un suport legal...")
Mereu aud "se practică", "se încheie" etc. dar când pun întrebarea copilărească "de ce?" nimeni nu se înghesuie să răspundă la obiect.
care e problema, facem dezbatere parlamentara?
Simpla punere în discuţie ale inconsistenţelor legii este pentru dvs. acelaşi lucru cu o "dezbatere parlamentară"?! ªi dacă, prin absurd, ar fi aşa, e vreo problemă?
Ca să concluzionez: probabil că şi tipul ăsta de atitudine contribuie la felul jalnic în care stau lucrurile la noi. Pe de-o parte, toată lumea spune orice şi oricum (indiferent de temei şi fără nici o răspundere asupra propriilor ziceri), pe de alta, se acceptă prea uşor (ex. fără căutarea motivaţiilor) diferite "practici", "reguli nescrise", concepţii de gen "dacă toată lumea face aşa, automat lucrul ăsta trebuie să existe şi în lege". Nu se pune la îndoială nimic, lucrurile sunt acceptate aşa cum alţii le trântesc pe tavă. Mă întreb cu ce este atitudinea asta diferită faţă de cea din vremea dictaturii?