contract de prestari servicii in baza de conventie civila

Prin faptul că susţin (uneori vehement) contractul individual de muncă în defavoarea convenţiilor civile de prestări servicii, nu pretind nicidecum că legea e "perfectă" şi că acoperă absolut toate cazurile particulare întâlnite în practică.

În contextul realităţilor de la noi este ridicol să-ţi imaginezi că trebuie să închei un contract de muncă dacă, de exemplu, foloseşti serviciile unei persoane, plătită periodic să-ţi aducă laptele la uşă sau dacă plăteşti o bătrânică să aibă grijă de copii cât timp eşti plecat la serviciu. E ridicol pentru că aşa ceva implică o birocraţie inimaginabilă (înregistrări de contracte, termene, obligaţii de plată a contribuţiilor la stat etc.) pentru un om obişnuit, care are nevoie de un serviciu simplu, prestat şi plătit periodic. Nici obţinerea autorizării ca PFA nu este deloc lipsită de peripeţii birocratice complet aiuritoare (întâmplător, sunt PFA şi cunosc din experienţă directă ce înseamnă, în bani şi în timp, să plimbi hârtii complet fără rost între ghişee la care îţi răspund numai funcţionari nemotivaţi, prost pregătiţi pentru relaţia cu publicul şi apatici în îndeplinirea obligaţiilor de serviciu la timp şi în mod responsabil).

Pe de altă parte, legile noastre nu conţin excepţii pentru astfel de cazuri mărunte (şi nu, aici nu e vorba de "de minimis non curat lex", ci de lipsa de prevedere din partea "legiuitorului" nostru atât de priceput în ale legiferării). De pildă, Legea 300/2004 privind autorizarea persoanelor fizice şi a asociaţiilor familiale care desfăşoară activităţi economice în mod independent spune că

Persoana fizică care desfăşoară activităţi economice în mod independent şi asociaţia familială trebuie să deţină autorizaţia şi certificatul de înregistrare eliberate în condiţiile prezentei legi

(articolul 4). Legea nu distinge, noi, da.

Nici lucrurile invocate de cei de la ITM drept criterii (caracterul sezonier al muncii, exercitarea muncii ca "funcţie de bază") nu sunt prevăzute de vreun text normativ. ªi totuşi, chiar dacă legea nu distinge, ei o fac.

Când, însă, avem de a face cu un angajator - persoană juridică - care deja dispune de un aparat birocratic specializat (ex. contabil, specialist în resurse umane, jurist etc.) şi de resurse materiale însemnate (în raport cu o persoană fizică obişnuită), a încheia o convenţie civilă de prestări servicii pentru a reduce costurile unui contract individual de muncă este în mod vădit o încercare de eludare a legislaţiei muncii.
Aş merge mai departe - nu cumva a reduce costurile prin astfel de mijloace constituie, de fapt, şi o încălcare a uzanţelor (cel puţin) privind concurenţa loială? Este, oare, corect ca un angajator care îşi reduce costurile prin convenţii civile de prestări servicii (care sunt cel puţin controversate, dacă refuzaţi să acceptaţi că ele contravin Codului Muncii) să concureze liber pe piaţă cu un angajator care îşi respectă obligaţiile legale prevăzute de legislaţia muncii, achitându-se de toate costurile implicate de acestea?

Din cate stiu eu, Legea nr.300/2004 a fost abrogata prin OUG nr.44/2008 privind desfăşurarea activităţilor economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale şi întreprinderile familiale ;)

Va multumesc foarte mult, chiar m-am lamurit, nu va faceti grija pentru partea etica :)) deoarece eu sunt cea platita pentru prestare, nu privez de drepturile sale pe nimeni:).

Nici OUG 44/2008 nu rezolva problema pusa in discutie de "a_k". Se vede ca s-a lovit in practica de aceste probleme si mare dreptate are! Ar fi bine daca primul ministru si ministrul muncii ar intra pe forum sa vada si ei cate probleme sunt.
La ITM-uri, daca pui o intrebare mai "dubioasa" iti spun ca trebuie sa astepte "instructiuni" de la Inspectia Munci, asta daca nu zic ca ceea ce au hotarat ei e "litera de lege" si nu suporta contraziceri. Nu intotdeauna, la corpul de control al ITM sunt cei mai buni profesionisti.

Avand in vedere cele mentionate mai sus un contract de munca ar rezolva cel mai bine si simplu problema.