Avocatnet 2011: Despre copilărie...

Dar uliul si porumbeii,leapsa pe cocotate,verde stop?
Chestia cu bara o stiu numai genunchi si coatele mele!Mama nu a fost asa norocoasa ca stateam la 10,pina cobora ea(mai ales cind nu functiona liftul) treceam la mersul pe bicicleta fara miini.Dar tot nu ma lasa pe datorie aveam sa imi iau portia de dojana cind urcam in casa.:sorry:

legally_aid a scris:

Îmi sună familiar tot ceea ce aţi scris aici, de unde rezultă că lumea copilăriei e una minunată, izbitor de asemănătoare copilăriile noastre între ele [...]

Senzatia asta am avut-o de cand am inceput sa scriem, cel putin in prima seara parca nu mai razbeam sa punem cap la cap tot ce ne aduceam aminte ca sa reconstituim acea perioada:D

Dintr-o amintire in alta, am ajuns sa simtim o tristete dulce, cum spunea cineva inspirat. A fost foarte frumoasa copilaria noastra - simplitatea si inocentza au un farmec aparte iar impreuna aduc fericire, asa este.

Iar bucuria care se simte in fiecare postare cred ca ne-a adus fiecaruia cate o lacrima: pe fatza inflorita de zambet... sau in suflet :hugall:

legally_aid a scris:

Zânele şi zmeii a jucat cineva??

Eu nu.

lumea copilăriei e una minunată, izbitor de asemănătoare copilăriile noastre între ele, şi ar fi ideal ca toţi copiii din lume să fie fericiţi aşa cum eram şi noi.

Suntem aceeaşi generaţie, probabil că ne recunoaştem între noi şi în viaţa reală, dincolo de copilărie.
Mi-e dor de anii aceia pentru că mi-e dor de mine, de noi toţi, copii. Citesc cu o plăcere incredibilă "Cartea cu jucării" a lui Arghezi şi mă întreb de ce copiilor de azi nu le mai spun nimic pelticismul lui Baruţu, toaletele lui Miţu improvizate din diverse piese vestimentare... noi ne "costumam " în prinţese, încălţam pantofii cu toc ai mamelor (nu conta a cărei mamă era), în care picioruşele noastre ocupau doar vârful, recitam dialogurile din poveşti şi le interpretam fără regizor...
Ares_3 a scris:

Iar bucuria care se simte in fiecare postare cred ca ne-a adus fiecaruia cate o lacrima: pe fatza inflorita de zambet... sau in suflet

... mda, deşi nu recunsc :">

PS: Manuela, n-am găsit oracolul...unde zici că stă profa aia a ta?:))

In Canada X-(
De 5-6 ani, completez. Intr-o zi m-am intalnit undeva cu fosta profesoara de matematica de la generala, care isi aducea aminte de mine (din motive absolut neclare pentru mine :rolleyes: ) si dansa mi-a zis. Pentru ca am intrebat-o eu, nu aveam cum sa o uit :confused:
Sunt sigura ca si al tau e tot la ea :yes:

Senzatia asta am avut-o de cand am inceput sa scriem, cel putin in prima seara parca nu mai razbeam sa punem cap la cap tot ce ne aduceam aminte ca sa reconstituim acea perioada

Dragele mele, să spunem că la momentul la care voi aţi început să vă ,,depănaţi amintirile , eu eram ,, cu ochii pe voi,, de undeva ,,umbră,,. M-a surprins oarecum , dar în mod plăcut , faptul ca ovi_dragomir a deschis un astfel de topic.Oare în această vacanţă se simte iarăşi copil?:) Eram într-un fel de misiune ,,de filaj,,:).Astfel încât ştiu încă de atunci despre jocurile copilăriei voastre , unele le jucasem şi eu, cum am spus, totul mi se pare extrem de familiar.

"aradna, ,,verde stop,, parcă îmi spune ceva.Nu reţin, despre ,,ţară, ţară vrem ostaşi aţi scris ceva?
,,flori , fete , filme sau băieţi,, jucaţi? :">Dar ,,sticluţa? ;)

noi ne "costumam " în prinţese, încălţam pantofii cu toc ai mamelor (nu conta a cărei mamă era), în care picioruşele noastre ocupau doar vârful, recitam dialogurile din poveşti şi le interpretam fără regizor...

Îmi este drag şi mie să-mi aduc aminte cam de câte ori mi-am sucit gleznele încălţând pantofii sau sandalele cu toc ale mamei, şi , de asemenea să îmi amintesc de minunatele ei rochiţe din mătase, care îmi veneau atât de lungi încât arătam ca o prinţesă şi mă imaginam a fi o prinţesă .Până să învăţ faptul că lacul colorat pentru unghii ...e pentru unghii, mi -am aşternut cu pensula sticluţei de lac , pe buze :"> .Ce a urmat, vă las să vă imaginaţi.
Poveştile, nu vreau să exagerez, dar îmi e greu să admit că a scăpat vreuna necitită de mine , despre cele care era cu putinţă sa aflu despre ele şi să le găsesc, vorbesc.
Copiii de astăzi nu , nu mai citesc poveşti, astfel încât presupun că puterea lor imaginativă, creativă, este mult sub nivelul acelora care au citit poveşti.Ei se uită la desene animate şi se joacă pe computer.Fetiţele, doar cele care au şansa să se fi născut într-o familie ,,cu tradiţie,, , mai păstrează ceva din caracteristicile vechilor generaţii .
Cert , totul e diferit, a new world, însă şi noi trebuie să ţinem pasul, nu?