Buna ziua,
Ma aflu intr-o situatie critica financiara si ceea ce doresc pentru binele familiei nu este pe placul si intelegerea sotului meu.
Am implinit de curand 22 de ani de la casatorie si in tot acest timp am fost ca si cuplu un bun exemplu pentru multi. Avem o avere de nepretuit insemnand 2 copii minunati (21 ani studenta la medicina si 14 ani elev). Din pacate material vorbind, situatia este critica si cu trecerea fiecarei luni acumulam datorii. Ceea ce castigam muncind ne ajunge cat sa achitam rata la banca, partial utilitati, mancare........cum se poate, nu platesti o factura, cumperi ceva de mancare, mai imprumuti, inginerii de criza.
Sotul meu un om cu capul pe umeri de altfel, refuza sa accepte situatia dezastruoasa in care ne aflam.
Anul acesta fiica noastra implineste 5 ani in campul muncii....este un copil bun, deosebit, crescut in spiritul responsabilitatii.....insa din cauza unor probleme de sanatate (noaptea lucra iar ziua mergea la cel putin o parte din cursuri, medicina nu este o facultate usoara) am hotarat sa nu mai lucreze cu toate ca din salariul castigat o parte era destinat taxei de facultate iar restul de bani ajungea in casa.
In urma cu 2 ani am contractat un credit ipotecar pentru amenajarea locuintei (casa P+1) cu rata lunara de 1.600 lei pentru 20 ani (creditul este contractat pe numele meu, sotul codebitor). Lucrurile erau bune atunci, castigam suficient, ne descurcam bine, aveam fiecare autoturismul lui. Intre timp situatia s-a schimbat, salariile au scazut la amandoi in aceeasi perioada, am vandut autoturismul meu si.....atat.
Am venit cu propunerea radicala: vindem casa, achitam creditul si cu ajutorul Bunului ne cumparam un apartament de 3-4 camere (nu zona centrala), scapam de rata de la banca si.... dupa un calcul simplu: + cu + = o suma - intretinere, ramanem cu ceva banuti sa ne putem descurca cu cei 2 copii.
Nici nu vrea sa auda, nu sta de vorba....refuza discutii pe aceasta tema.
Nu-mi doresc nici eu acest lucru dar alta solutie viabila nu am gasit.
Concluzie: toata lumea sufera (la un nivel diferit, desigur) pentru ca el se incapataneaza sa nu vanda acesta casa (construita in aceeasi curte cu parintii lui).
Ce pot sa fac in acest caz, juridic vorbind in relatia cu banca si nu in ultimul rand cu sotul meu?
M-am gandit (parca am luat o gura de aer curat) sa-mi pun boceluta pe umar si impreuna cu cei 2 copii sa inchiriez o camera modesta pana rezolvam cumva acest conflict.
Nu stiu ce inseamna acest lucru dpdv juridic la un eventual proces de divort.
Imi iubesc mult sotul dar nu-mi da de ales, vad copii cum se tarasc alaturi de noi in increngatura datoriilor acumulate si fara posibilitati de restituire, nu cer aproape nimic pentru ei desi au dorinte ca orice copil adolescent (cel mic in special). Fiica mea se simte vinovata ca nu mai merge la serviciu sa ne poata ajuta.....la facultate nici nu se pune problema sa renunte, nu o sa permit asa ceva, stiu cat de mult isi doreste sa invete, sa termine aceasta facultate. Avand timp v-a trece repede la buget si banii pentru taxa nu vor mai fi o problema.
Cum pot sa ies din aceasta situatie fara sa alterez intr-un fel psihicul baiatului meu (la vara avem admiterea la liceu). Fiica mea este mai mare, intelege si ma sustine. Cred ca aici ma poate ajuta mai degraba un psiholog. Simt ca o iau razna.....de multe ori ma ingrop in munca sa nu ma mai gandesc la aceasta situatie. Dorm in medie 4-5 h / noapte, muncesc mult 10 - 12 h / zi, sambata, cateodata si duminica......
Va rog sa ma ajutati sa depasesc aceasta situatie, am nevoie de sfatul dumneavoastra!
Decizia mea este buna?
Cum pot rezolva cu banca in cazul in care el nu este de acord?
Risc sa pierd totul sau doar o casa la care sotul meu nu vrea sa renunte?
Re: opensrl
Cred ca dvs ati fost cel mai aproape, foarte aproape de subiectul deschis. Ati inteles foarte bine ceea ce simt (ce simt toti membrii familiei) ceea ce se intampla de fapt. Foarte putine persoane au inteles cu adevarat ceea ce doresc prin solutia gasita de mine.
Este minunat sa poti locui intr-o alta casa (chiar si intr-un apartament unde fiecare are camera lui+camera de zi) si in acelasi timp:
1) fara datoria imopovaratoare la banca (1.600 lei/luna x 12 luni = 19.200 lei economie /an, tinand cont ca la sfarsitul creditului adica peste 18 ani voi achita 52.000 Euro in plus peste ceea ce am imprumutat....este o economie, eu asa o percep);
2) cu sume mult mai mici de plata la uitilitati (daca nu platesti factura la gaze in max. 30 zile de la scadenta, ramai fara gaze!!!!! e ingrozitor sa ma gandesc ca vine iarna....);
3) copila noastra continuandu-si studiile fara a fi nevoita sa munceasca (nu in ritmul pe care l-a avut........poate sa lucreze part-time in domeniul medical unde va acumula in primul rand experienta de care are nevoie, nu uit ca s-a angajat pe cand era in liceu pentru ca asa a dorit).......
4) ceva banuti alocati pentru educatia fiului nostru (stim cum functioneaza actualul sistem de invatamant cu bune si rele), posibilitatea de a plati un abonament lunar pentru sportul preferat - baschetul.....ceva sanatos si distractiv in acelasi timp.
Intr-un cuvant economie pe toate planurile: material si personal pentru toata lumea.
In ceea ce priveste ceea ce ati notat la pct. 2 "apropo de ce spunea colega mediator, puteti sa va mutati sus, la etaj si jos sa inchiriati ca spatii de birouri"...va pot spune cu mana pe inima ca nu doresc sa iau in calcul aceasta varianta din multe motive mai mult sau mai putin subiective.
Ma repet dar trebuie sa va spun ca nu sunt multe persoane care vad exact esenta problemei asa cum este ea.....vazuta din exterior probabil ca este perceputa intr-un alt mod decat asa cum o percep eu ca mama si nu in ultimul rand ca sotie.
Pentru acest lucru va multumesc.
Aplic fara succes varianta dvs. de la pct.3 ... nu doreste nici cel putin deschiderea subiectului fata de alte persoane pe motiv ca aceste lucruri sunt mult prea personale si de la pct. 4 ...caz in care se preface ca nu observa ironia dulce acrisoara pe care o abordez (fara a depasi limitele, intr-un contex diplomat desigur....nu suntem adversari intr-un meci, avem opinii diferite sustinute puternic de fiecare parte).
Inca mai astept raspuns la cel putin una din intrebarile mele: ce fac in situatia in care sotul meu refuza vanzarea casei prin aceasta insemnand rezolvarea intr-un mod favorabil a problemelor?
Nu cred ca exista solutia in care sa pot vinde proprietatea ipotecata de banca fara acordul lui.
Prin ce metode juridice (cu psihologul cade din start) sa reusesc sa-l conving sa fie de partea noastra? Trebuie sa accepte realitatea asa cum este, sa inteleaga ca nu mai rezistam mult pe linia de plutire si mai ales ca este solutia viabila, singura de alt fel, nu a gasit un an si jumatate nimic referitor la acest lucru....continua sa se tarasca cu noi alaturi, muncim ca doi nebuni in zadar, ne scufundam incet dar sigur in plus de asta tragem si copiii dupa noi.
Acum o saptamana am discutat cu sotul meu problema care ne framanta. Rezultatul discutiei este din pacate unul la care ma asteptam: nu doreste vanzarea casei cu nici un chip, sacrifica tot pentru aceasta casa, 22 ani petrecuti impreuna, copiii, familia. I-am spus ca ma voi muta.....din acest moment lucrurile au luat o intorsatura dramatica, vorbe grele din partea lui, acuzatii nefondate (adulter) asteapta sa-mi fac bagajul si sa plec. Copiilor le-a spus intr-o maniera grosolana ca vreau sa-i parasesc. Am incercat tot ce a fost omeneste posibil sa le explic ca nu ii parasesc, sa aplanez conflictul nu stiu cum dar am reusit sa discut cu baiatul (este mai mic are 14 ani) si sa-i explic cum stau de fapt lucrurile, mi-a marturisit ca daca sora lui vroia sa ramana acasa cu tatal lui el ar fi vrut sa vina cu mine, intelege de ce doresc sa vindem casa si ca prin acest lucru scapam de fapt de rata de la banca.....dar pentru ca sora lui i-a spus ca vine cu mine el mai ramane un timp cu tatal lui pentru ca acesta sa nu se simta parasit. Asteapta sa vina la noi in vizita la noua casa. Am gasit un apartament foarte aproape de casa noastra si de scoala lui. Imi doresc din tot sufletul sa nu mai simta sentimentul de vinovatie fata de tatal sau si sa se mute cu noi asa cum doreste de fapt. Nu am incercat sa-l conving sa vina cu noi (intotdeauna i-am invatat sa tina la deciziile lor dar sa asculte sfaturile celor mari si sa traga de acolo tot ceea ce este mai bun), i-am explicat doar de ce vreau sa vina cu noi, i-am spus cat am putut de calm desi vroiam sa plang, sa-l rog sa nu-mi rupa sufletul prin decizia luata, ca e bine sa fie langa mine sa pot avea grija de el, sa-i gatesc, sa-i spal, sa-i calc camasute pentru scoala......sa fie langa mine. Mi-a spus sa am rabdare si sa nu-mi fac griji pt. ca bunica (locuim in aceeasi curte) oricum o sa gateasca si pt ei iar de calcat se descurca si singur..........trist si dureros pentru mine. In saptamana care a trecut nu am obesrvat la el o schimbare care sa ma poata ingrijora din contra ma suna in fiecare zi cand sunt la serviciu si-mi spune ca ma iubeste...." te-am sunat sa-ti spun ca mi-e dor de tine, atat, si.......te iubesc mam".
Incerc sa ma tin tare dar imi este greu nu stiu cum o sa fie mai incolo, nu am fost niciodata despartiti, suntem foarte aproape unul de celalalt dar nu impreuna.
Saptamana viitoare eu si fiica mea ne vom muta. Astept o veste buna de la sotul meu, orice sa vad ca doreste sa continuam ceea ce am inceput acum multi ani.
In ceea ce priveste rata la banca sotul meu a spus ca o achita el integral.
Doresc parerea unui specialist cu privire la aceasta situatie.
Ce se poate intampla mai departe? Daca nu plateste ratele? Eu nu suport, financiar vorbind intretinerea mea a fiicei noastre (studenta) si plata ratei la banca, este peste ceea ce pot sa-mi permit. Pot cere partajul fara divort? nu acum desigur poate situatia se schimba in bine.
Daca achita ratele integral si ramanem in continuare separati poate solicita in instanta sa achit 1/2 din rata? (eu sunt debitor el codebitor). Ce drepturi am in acest caz?
Buna ziua,
Va multumesc din suflet pentru raspuns.
Eu sper din tot sufletul sa nu ajungem la divort. Poate se razgandeste.
Asa cum precizati, conform noului cod dupa 1 oct. putem incheia conventia matrimoniala, dar ce ne facem daca nu doreste acest lucru? Cu siguranta ca nu, pentru ca altfel nu ajungeam in aceasta situatie.
Si casa ipotecata la banca? Nu ar trebui sa cerem acordul bancii? Cum se procedeaza in acest caz?
Executare silita
dana tudor
am un credit de nevoi personale la banca raiffesen nu am mai platit datorita ramanerii fara servici si eu si sotul creditul este din 2006 banca nu mi-a trimis ... (vezi toată discuția)