Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

Question

Discuție deschisă în Timp liber şi ocupaţii cu care îl putem umple

Poezii care ne-au mangaiat sufletul de-a lungul timpului...

Utilizator 10:25, 3 Septembrie 2011

Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.

Rudyard Kipling – Dacă

Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,

Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,

Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,

Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,

Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,

Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,

Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,

Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,

Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!

Răspunde Citează

353 mesaje

142233 vizualizări

33 participanți

Cel mai recent răspuns: , Specialist in domeniul Securitatii si Sanatatii in Munca 15:58, 20 Octombrie 2021

Vezi răspuns

Răspunsuri moderate (2)

Pagina 17

Pagina 19

Alte discuții în legătură

Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde... Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie ... (vezi toată discuția)

Poezie_strofa creatie proprie M-am nascut, cand cerul plangea cu stele, si LUNA mi-a dat printre ele, primul SARUT. (vezi toată discuția)

Citate si poezii de dragoste • Poti da fara iubire, dar nu poti iubi fara daruire... • Iubirea nu e doar un zambet, nu e doar o floare, iubirea e un suflet ranit si apoi ... (vezi toată discuția)

Muresan Felicia Utilizator · Answer 1 · 2011-12-26 20:12:14

Batrânul Mos Craciun

poezie de Valeriu Cercel

As fi putut sa cred cu zeci de ani ‘nainte,
Pe când eram copil în satul dintre vii
Si nu aveam pe-atunci ca azi atâta minte,
Ca Mosul cel iubit e-un basm pentru copii,

Si nici chiar prin liceu, chiar si la facultate,
Colegi la care eu, franc, nu m-am asteptat,
Catau sa ma convinga, cu chestii fumate,
Ca Mosul nu exista si nici n-a existat,

Dar n-am crezut atunci si n-am sa cred vreodat’,
Când pruncul ce-a adus iubirea între noi,
A fost, la Bethlehem, cu daruri asteptat
De oameni întelepti si nu de maimutoi,

Asa ca ma gândesc, acum, la anii mei
Cu primii ghiocei la tâmple, cum mi-ar sta,
Vâzând cât ma iubesc, sa-i mint pe nepotei
Ca “Mosul” care-l stiu nicicum n-ar exista…

De-aceea, când pe brazi stelute se coboara,
Copilul de demult, din satul dintre vii,
Privind nepotii azi, e sigur c-o s-apara
Batrânul Mos Craciun, cu daruri la copii…

Iar voi ce-ati mai nega, de rai si urâciosi
Ce-ntr-una clevetiti ca “Mosu”-i basm curat,
Va rog, pe cinstea mea, fiti oameni seriosi !
Pe Mos Craciun îl stiti ca este-adevarat…

E drept, batrânul “Mos”, care odinioara
Venea prin nea în zbor, din nordul departat,
Cu barba, nasul ros’, cu reni la sanioara,
Chiar de-i nemuritor, a mai evoluat,

E tuns, chiar mai mereu, si-i zilnic barbierit,
De sac a si uitat, cu VISA-n portofel,
Iar nasu’, v-o spun eu, ma mir cum n-ati ghicit !
E rosu câteodat’, de la un paharel,

Si când o ia la mers, ca un arac de vita
E zvelt, nu-i cocosat, si-atâta-i de vioi…
Îndeosebi când da cu ochii de-o pipita,
Dar asta…ce sa mai !...ramâne între noi…

armeniaD Utilizator · Answer 2 · 2011-12-28 23:49:12

Uite, vine Mos Craciun -

de Otilia Cazimir

Prin nameti, în fapt de seara,
A plecat catre oras
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Drumurile-s troienite,
Noaptea vine, gerul creste…
Cu urechile ciulite
Iepurasul se grabeste.

Uite-o casa colo-n vale,
Cu ferestre luminate.
Mosul s-a oprit din cale,
Cu toiagu-n poarta bate:

- Buna seara, buna seara!
Iaca, vin cu sanioara
Si cu daruri proaspete.
Bucurosi de oaspete?

- Bucurosi, bucurosi,
Striga glasuri de copii.
Mosule, de unde vii?
- Iaca, vin din mosi-stramosi,
Încarcat cu jucarii!

Noapte rece si albastra.
Ies copiii la fereastra,
Sa se uite cum coboara,
Prin troianul urias,
Mos Craciun c-un iepuras
Înhamat la sanioara.

Gabriela Monica Ionescu Consultant fiscal · Answer 3 · 2011-12-29 05:16:35

A.E Baconsky – Imn catre necunoscuti

Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Necunoscuti si mereu contopiti in multime,
Mari si mici, veseli si tristi, urati si frumosi,
Cutezatori si vesnic nelinistiti ca plopii,
Cu pieptul larg intampinand furtunile,
Sau melancolici visand la pierdutele umbre,
Dormitand intre vaga parere de rau
Pentru cele ce n-au fost sa fie
Si calmele sperante viitoare.
Lor le-am fost flaut deznadajduit,
Tulnic de seara lina si fluiera nebuna ;
Razand si plangand, asteptand primavara,
Ghicind ziua dupa formele norilor,
Intorcandu-ma in amurg pe stradute obscure,
Din anii mei o parte i-am petrecut cantand
Imnuri domoale de slava.

Am trait intotdeuna printre oameni umili,
Cei care-nalta orase si schimba temeliile lumii –
Dupa ei vesnic umbla vantul si ploaia
Sarutandu-le urmele. Cu funtea inclinata,
In fata lor marturisindu-mi darul,
Nu strig cuvinte goale, ci-as vrea sa-i simt trecand
Prin visul meu ca printr-un camp deschis
Cu neinsalatoare orizonturi,
Sa treaca mereu chiar daca nu-si vor da seama
Ca merg printr-un tinut ce le apartine.
Numele meu sa treaca intreg asupra lor,
Sa raman ca fantana pierduta in ses,
Pe care nu stii niciodata cine-a zidit-o,
Singura intre cativa ulmi ori salcami,
La rascrucile vremii.
Temei de plans sa nu-i fiu nimaniu,
Ci pururi sa fiu unde sunt – unde-am fost totdeuna,
Prin lume cantaret ratacitor.

Inainte de vreme carunt ca o salcie,
Stau in amiaza zilei uimit de-atata soare,
Si ma intorc mereu pe unde-am fost,
Printre cei fara nume,
Si singur ma confund cu fiecare.

Andreea-Ionescu Utilizator · Answer 4 · 2012-01-11 11:24:22

Din copilăria mea - Lucian Blaga

Păşteam cu alţii gâştele-n arinişti.
Cu gângurit de aur îmi venea câte-un boboc
şi îmi prindea cu prietenie-n cioc
sfârcul urechii
şi plopii tremurau străvechii.

Când toropit priveam prin gene
cum boii se mişcau prin flori de sânziene
pe sub sălcii,
mă miram că ei nu văd
cu vârful coarnelor ca melcii,
şi boii - boii-şi rumegau căldura pe sub sălcii.

Când mă trânteam în pajişte pe spate
cu ochii către bolta în senin,
mă-nchipuiam întins cu foalele pe cer,
lin răzimat pe coate.

ªi-mi mai aduc aminte
într-un lan de cînepă
o sperietoare pestriţă de paseri
se sprijinea
în par, ca vînturi s-o alinte.

Ciorchine de turbări avea cercei,
o vrabie-şi făcuse cuib în pălăria ei.

Râdeau copiii toţi de ea,
dar mie mi-era milă
şi-o iubeam.
ªi singur socoteam: ea mi-e aproapele
şi o iubeam.
ªi mă credeam un mucenic.

Muresan Felicia Utilizator · Answer 5 · 2012-01-11 18:56:51

Clepsidra

de Cornel Armeanu

Merg anii înainte, merg anii înapoi,
Clepsidra vesniciei la capete-i egala.
Desi-i putina moarte la mijloc pentru noi,
Ne place cum ne cerne si chiar cum ne însala.

Venim din punctul zero si tindem spre mai mult,
Iluzia veciei e-atotstapânitoare.
Ne lustruim în taina podoabele de cult
În asteptarea altor nescrise calendare.

Brusc, la un semn de clopot, ramânem fara grai,
Cu ochii între sansa si între renuntare.
De n-ati stiut, clepsidra nu macina malai,
Ea musca aspru pâna la ultima culoare.

Desi-i putina moarte la mijloc pentru noi,
Clepsidra vesniciei la capete-i egala.
Merg anii înainte, merg anii înapoi...
Ne place cum ne cerne si chiar cum ne însala.

din volumul „Calator între doua lumini”, editura Litera 1986