Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.
Rudyard Kipling – Dacă
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
''Inimă - ciutură spartă -
Cui mai duci apă la poartă,
Daca nimeni nu mai trece
Să-ţi soarbă din apa rece -
Apă bună de descântec
De la ochi până la pântec?...
Inimă - ciutură goală -
Cine te spoi cu smoală
ªi te-ascunse în ogradă,
Nimeni să nu te mai vadă,
Ca să-ţi mai cerşască apă
Când de sete gura-i crapă?
Inimă - ciutura mea -
Dă-mi să beau, dar altceva,
C-apa rece ţi-au golit-o
Toţi cei care ţi-au sorbit-o!...
Dă-mi ce mi-ai păstrat doar mie -
Dă-mi un strop de apă vie!...''
Nu-ti voi lasa drept bunuri, dupa moarte,
Decat un nume adunat pe-o carte.
In seara razvratita care vine
De la strabunii mei pana la tine,
Prin rapi si gropi adanci,
Suite de batranii mei pe branci,
Si care, tanar, sa le urci te-asteapta,
Cartea mea-i, fiule, o treapta.
Aseaz-o cu credinta capatai.
Ea e hrisovul vostru cel dintai,
Al robilor cu saricile, pline
De osemintele varsate-n mine.
Ca sa schimbam, acum, intaia oara,
Sapa-n condei si brazda-n calimara,
Batranii-au adunat, printre plavani,
Sudoarea muncii sutelor de ani.
Din graiul lor cu-ndemnuri pentru vite
Eu am ivit cuvinte potrivite
Si leagane urmasilor stapani.
Si, framantate mii de saptamani,
Le-am prefacut in versuri si-n icoane.
Facui din zdrente muguri si coroane.
Veninul strans l-am preschimbat in miere,
Lasand intreaga dulcea lui putere.
Am luat ocara, si torcand usure
Am pus-o cand sa-mbie cand sa-njure.
Am luat cenusa mortilor din vatra
Si am facut-o Dumnezeu de piatra,
Hotar inalt, cu doua lumi pe poale,
Pazind in piscul datoriei tale.
1880-1967
Durerea noastra surda si amara
O gramadii pe-o singura vioara,
Pe care ascultand-o a jucat
Stapanul, ca un tap injunghiat.
Din bube, mucegaiuri si noroi
Iscat-am frumuseti si preturi noi.
Biciul rabdat se-ntoarce in cuvinte
Si izbaveste-ncet pedepsitor
Odrasla vie-a crimei tuturor.
E-ndreptatirea ramurei obscure
Iesita la lumina din padure
Si dand in varf, ca un ciorchin de negi,
Rodul durerii de vecii intregi.
Intinsa lenese pe canapea
Domnita sufera in cartea mea.
Slova de foc si slova faurita
Imparechiate-n carte se marita,
Ca fierul cald imbratisat in cleste.
Robul a scris-o, Domnul o citeste,
Far-a cunoaste ca-n adancul ei
Zace mania bunilor mei.
George Bacovia - Plumb
Dormeau adânc sicriele de plumb,
Si flori de plumb si funerar vestmint --
Stam singur în cavou... si era vint...
Si scirtiiau coroanele de plumb.
Dormea întors amorul meu de plumb
Pe flori de plumb, si-am inceput sa-l strig --
Stam singur lânga mort... si era frig...
Si-i atirnau aripile de plumb.
Băiatul meu aproape nu-mi mai scrie.
Ba, totuşi, mi-a mai scris de Paşte:
Se-ntoarce-n timp mereu cu duioşie
ªi dragostea din sufletu-i o recunoaşte.
Atunci când l-am văzut ultima oară
era exact acum un an jumate.
Mai stau din când în când la noi în gară
şi văd cum pleacă trenuri către el, departe.
Iar câteodată chiar îmi iau bilet
şi gata sunt să mă pornesc să-l văd.
Cobor însă apoi din tren discret
şi merg să dau biletul îndărăt.
Acum un an şi-a luat şi o nevastă
a cărei poză a zis că o primesc.
Mă vor lăsa acum să vin la ei în casă?
O pătură aş vrea să le-mpletesc.
Însă nu ştiu de-aşa ceva îi place...
şi dacă îl iubeşte cum ar merita.
Mă simt o solitară de o vreme-ncoace.
Oare ca el şi alţii pe lume-or exista?
Ce bune au fost acele-apuse vremuri,
când locuia în casa părintească!
Acum stau noaptea şi-ascult în beznă trenuri.
Oare continuă şi-acum să mai tuşească?
I-am pus pantofii mici cu grijă la păstrare.
Acum el a crescut şi-n veci o sa-mi lipsească.
Iar eu stau liniştită şi totuşi nu am stare.
Cel mai frumos ar fi copiii să nu crească.
-poezie de Erich Kastner dinZarvă în oglindă (1929), traducere de Dragoş Carasevici
În sfere fara nume înalt m-am avântat,
Dar zboru-a fost cadere în cercul pamântesc.
Si n-am avut cui taina aici s-o-mpartasesc.
Si plec pe-aceeasi poarta pe care am intrat.
Pe drumul Cunostintei, spre fascinanta Mecca,
Vor toti sa mearga. Unii îl cata ceas de ceas.
Ca l-au aflat zic altii. Dar într-o zi un glas
Are sa strige: "Nu e nici drum si nici poteca!"
În valmasagul vietii acei sunt fericiti
Ce cred ca le stiu toate, si cei ce totul neaga.
Si eu am vrut sa-mi fie cunoasterea întreaga
Si-azi pizmuiesc pe orbii pe cale întâlniti.
Cortina sortii-i trasa si nimeni n-a patruns
Destinul plin de taina ascunsa în culise.
Am cautat o viata, dar n-am aflat raspuns.
Intrarile enigmei ramân mereu închise.
Sunt gata de plecare - si timpul ce mâhnit e!
Din mii si mii de perle doar una am strapuns.
Idei fara de numar ramân netalmacite,
Pe tarm un cer de gânduri ramân fara raspuns.
Cel care prin stiinta ajunse pan' la stele
Fu refuzat de taina de dincolo de ele.
Si-acum sta ca si bolta pe spate rastignit.
Uimit în veci de astri si pururi ametit.
Exista-o usa-ascunsa ce-nchisa sta mereu.
Si este-un val prin care razbat graiuri straine.
De tine se vorbeste acolo si de mine.
Dar valul când cadea-va, tu n-ai sa fii, nici eu.
Un calaret se pierde în negura-nserarii.
Ce drum l-asteapta oare la marginile zarii?
Paduri? Câmpie stearpa? - Nu stiu. Iar mâini, ce scrie?
Va fi întins pe iarba, ori sub ea? Cine stie?
De ce toti întelepti si sfintii, dând cu gura
In a vorbi de lumea din cer, - s-au dovedit
Profeti doar ai minciunii? Dispretu-a desmintit
Cuvântul lor, iar gura le-a astupat-o zgura.
Pe-un întelept batrân l-am întrebat:
"Ce stii despre acei care-au plecat?"
"N-au sa se-ntoarca-n lume niciodata.
E tot ce stiu. la cupa si-o bea toata!"
Sunt clipe când îmi pare ca tot ce-a trebuit
Sa aflu despre lume, demult am deslusit.
Dar stelele ma mustra tacut din patru zari:
Dezlegat nici una din marile-ntrebari.
Din pragul aurarii cocosu-ti aminteste
Ca s-a mai scurs o noapte din scurta ta viata.
Ca în oglinda roza pamântul straluceste,
Iar mintea ta si astazi va bâjbâi In ceata.
Multe-nvatai si multe cu voie-am si uitat,
În mintea mea tot lucrul un loc anume-avea.
Dar tihna-abia aflat-am când totul-am aruncat,
Stiind ca-i imposibil sa afirmam ceva.
Principiu-ascuns e-n taina. Plutim în nestiinta.
Caci dincolo de mine tot necuprinsu-i mut.
De jos pan' la maestri aceeasi neputinta.
Caci neputinta-i totul ce-un sân a conceput.
În spatele cortinei din veac se afla-ascunsa
Adevarata fata a vietii si a lumii.
Iar tarna ni-i salasul. Dar si-n imperiul lumii
Ne-asteapta alta taina, la fel de nepatrunsa.
Am întrebat Savantul si-am întrebat si Sfântul
Sperând c-au sa ma-nvete suprema-ntelepciune.
Si dupa-atâta râvna atât se poate spune:
Ca am venit ca apa si-o sa plecam ca vântul...
In lume ca pe-o minge ne-arunca-un joc fatal.
Ne azvârle-n dreapta, 'n stânga - precum vrea jucatorul.
Si doar cel ce ne poarta mereu din val în val,
avocatnet.ro explicăm legislația
justitiarul3 
pirvucristian 
ContSters74561