Am deschis acest topic din dorinta de a se posta aici poezii care v-au marcat in evolutia Dvs. ca personalitate. In spatele fiecarei poezii, poem, exista o muzicalitate.
Rudyard Kipling – Dacă
Dacă-ţi rămâne mintea când cei din jur şi-o pierd
ªi fiindcă-o ai te apasă sub vorbe care dor,
Dacă mai crezi în tine când alţii nu mai cred
ªi-i ierţi şi nu te superi de îndoiala lor,
Dacă de aşteptare nu osteneşti nicicând,
Nici de minciuna goală nu-ţi clatini gândul drept,
Dacă, izbit de ură, nu te răzbuni urând
ªi totuşi nu-ţi pui mască de sfânt sau înţelept,
Dacă visezi, dar visul stăpân de nu ţi-l faci,
Sau gândul, deşi judeci, de nu ţi-e un ţel,
Dacă-ncercând triumful sau prăbuşirea taci
ªi poţi, prin amândouă trecând, să fii la fel,
Dacă înduri să afli cinstitul tău cuvânt
Răstălmăcit, naivii să ducă în ispită,
Sau truda vieţii tale, înspulberată-n vânt,
De poate iar s-o ‘nalţe unealta-ţi prea tocită,
Dacă poţi strânge toate câştigurile tale
Ca să le joci pe-o carte şi să le pierzi aşa,
ªi iarăşi de la capăt să-ncepi aceeaşi cale
Fără să spui o vorbă de neizbânda ta,
Dacă poţi gândul, nervii şi inima să-i pui
Să te slujească încă peste puterea lor,
Deşi în trupul firav o altă forţă nu-i
Afară de voinţa ce le impune spor,
Dacă te vrea mulţimea, deşi n-ai linguşit,
ªi lângă şef tu umbli ca lângă-un oarecare,
Dacă de răi sau prieteni nu poţi să fii rănit,
Dacă nu numai unul, ci toţi îţi dau crezare,
Dacă ajungi să umpli minutul trecător
Cu şasezeci de clipe de veşnicii,
Mereu,
Vei fi pe-ntreg Pământul deplin stăpânitor
ªi, mai presus de toate, un OM –copilul meu!
Nu sunt ce par a fi -
Nu sunt
Nimic din ce-aş fi vrut să fiu!...
Dar fiindcă m-am născut fără să ştiu,
Sau prea curând,
Sau poate prea târziu...
M-am resemnat, ca orice bun creştin,
ªi n-am rămas decât... Cel care sunt!...
Sunt cel din urmă strop de vin
Din rustica ulcică de pământ
Pe care l-au sorbit pe rând
Cinci generaţii de olteni -
Cei mai de seamă podgoreni,
Dintre moşneni
ªi orăşeni -
Strămoşii mei, care-au murit cântând:
"Oltule... râu blestemat...
Ce vii aşa turburat"...
Dar Oltul i-a plătit la fel
Cum l-au cântat şi ei pe el...
ªi cum - mi-e martor Dumnezeu -
Astăzi, nu-l mai cânt decât eu!...
Pe mine, însă -
Ce păcat
Că vinul vechi, de Drăgăşani,
M-a întinerit cu trei sute de ani,
Când fetele din Slatina
Cu ochii mari cât strachina,
De câte ori le-am sărutat,
M-au blestemat
Să-mi pierd cu minţile
ªi datina,
Să nu mai fiu cel care sunt
Cu-adevărat,
ªi ca să fiu pe placul lor,
Să le sărut doar la... culesul viilor,
În zvonul glumelor zvârlite-n vânt
Pe care Oltul, când le prinde -
Oricât ar fi de turbure -
Se limpezeşte
ªi se-ntinde
Cu ele până-n Dunăre!...
La fel şi eu, ca orice bun creştin,
Pe malul Oltului, cândva,
Mă voi întinde tot aşa,
Când cel din urmă strop de vin
Îl voi sorbi tot din ulcica mea,
Nu din paharul de argint, al altuia -
Pahar străin!...
ªi-abia atunci voi fi cu-adevărat
Cel care-am fost -
Un nou crucificat -
În vecii vecilor... Amin!...
Sunt tânăr, Doamnă, vinul mă ştie pe de rost
ªi ochiul sclav îmi cară fecioarele prin sânge,
Cum aş putea întoarce copilul care-am fost
Când carne-mi înfloreşte şi doar uitarea plânge.
Sunt tânăr, Doamnă, lucruri am aşezat destul
Ca să pricep căderea din somn spre echilibru,
Dar bulgări de lumină dac-aş mânca, sătul
Nu m-aş încape încă în pielea mea de tigru.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr cu spatele frumos
ªi vreau drept hrană lapte din sfârcuri de cometă,
Să-mi crească ceru-n suflet şi stelele în os
ªi să dezmint zăpada pierdut în piruetă.
Sunt tânăr, Doamnă, încă aripile mă ţin
Chiar de ating pământul pe-aproape cu genunchii,
Această putrezire mă-mbată ca un vin
Căci simt curgând printr-însa bunicile şi unchii.
Sunt tânăr, Doamnă, tânăr, de-aceea nu te cred,
Oricât mi-ai spune, timpul nu-şi ascute gheara
Deşi arcaşii ceţii spre mine îşi reped
Săgeţile vestirii, sunt tânăr. Bună seara!
“ Nu mai sunt tânăr, Doamnă ! “
Parodie de Gabriel Poenaru
Nu mai sunt tânăr Doamnă, dar tinereţea-o ştiu
Chiar dacă ischemia-mi cară Nitropectoru-n sânge;
Cum aş putea-a mă-ntoarce, bărbat aprins să fiu
Când azi prostata-mi creşte, iar sufletu-mi îmi plânge !?
Sunt, scumpă Doamnă, azi, aici, aşa precum arăt
ªi-n viaţ-am stăpânit şi lucruri, dar şi sentimente;
Eu ştiu oricâte fiţe-aş face, nu-mi mai pot lua-ndărăt
Părul căzut, trupul frumos, dar, mai ales … virtuţile potente.
Nu mai sunt tânăr Doamnă, acum am burtă şi chelie
Mănânc doar graham, brânză de vaci, produse naturale,
Ca nu cumva colesterolul şi glicemia, ... treabă de chimie,
Să-mi fie, cum se spune, măciucă la un car de sparte oale.
Nu mai sunt tânăr Doamnă, şi, deşi piciorele mai ţin
Îmi vin în minte toţi morţii mei: fraţii, părinţii, bunicii, unchii;
ªi ştiu că vremuri grele şi-ntrevăzute pentru mine vin
ªi că odată, nu voi putea ca să-mi îndoi… genunchii
Nu mai sunt tânăr Doamnă, dar din ce ştiu, eu cu putere cred,
Chiar dacă timpul ghiara ascuţită şi-ar scoate-o, poate dimineaţa,
C-ai ceţilor-arcaşi senin le-oi spune, întâmpinându-i cu lira de aed
“Trăgeţi !” şi o să cânt: Tu Doamnă, încă dragă-mi eşti şi dragă ...
mi - a fost viaţă.
N.B: Gabriel Poenaru este un coleg de liceu, mai mic cu un an decat generatia mea, de la Colegiul National "Radu Greceanu" din Slatina. Poezia a fost scrisa la intalnirea colegiala - 50 de ani de la absolvire - 2009. In prezent, profesor universitar, Universitatea Bucuresti.
Fratele lui, Romeo, a fost coleg de clasa cu mine. A fost profesor universitar, Universitatea din Timisoara. Ne-a parasit mult prea repede. Gabi a venit la intalnirea noastra pentru a-l reprezenta pe fratele sau disparut.
Ce-i viaţa asta, dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat?
N-ai timp să stai sub ramuri de copaci
Privind la turmele de oi şi vaci;
Trecând prin codri n-ai timp să vezi unde
O veveriţă nucile şi-ascunde,
Pâraiele-nstelate în amiezi
Sticlind ca bolta în al nopţii miez.
Să prinzi ocheada Mândrei nu ai când,
Nici să-i priveşti picioarele dansând;
S-aştepţi până îmbogăţeşte gura-i
Surâsul ce-l stârni căutătura-i.
Rea-i viaţa asta dacă-n griji scăldat
Nu ai răgaz de stat şi de visat?
Leisure
What is this life if, full of care,
We have no time to stand and stare?
No time to stand beneath the boughs
And stare as long as sheep or cows.
No time to see, when woods we pass,
Where squirrels hide their nuts in grass.
No time to see, in broad daylight,
Streams full of stars, like skies at night.
No time to turn at Beauty's glance,
And watch her feet, how they can dance.
No time to wait till her mouth can
Enrich that smile her eyes began.
A poor life this is if, full of care,
We have no time to stand and stare.
Visam cum sălcii se plecară
de Taras ªevcenko (1850, Orenburg)
Visam cum sălcii se plecară
Peste al apelor obraz.
Era pe-aproape o căscioară
Cu flori tăcute în privaz.
Bunicul murmura în barbă.
Îi adormea în braţe-un ţânc.
ªi vântul mirosea a iarbă
ªi răsărea o stea?n adânc
ªi mama cobora duioasă
Cu zâmbet bun, cu ţâţa dulce,
ªi pruncul şi-l lua acasă
Pe perne proaspete să-l culce.
Oftând se închina moşneagul,
Prin sălcii soarele-apunea.
ªi-ncet târând cu el toiagul
Spre vis bătrânul se ducea.
O toamnă va veni cândva târziu,
Când tu iubito-mi vei cuprinde gâtul tremurând
şi strâns vei atârna de mine cum atârnă o cunună
de flori uscate
de stâlpul alb de marmoră al unei cripte.
O toamnă va veni şi-o să-ţi despoaie
de primăvară trupul, fruntea, nopţile şi dorul
şi-ţi va răpi petalele şi zorile
lăsându-ţi doar amurgurile grele şi pustii.
O toamnă va veni şi maşteră
din toate florile ce le-ai avut vreodată
numai pe-acelea n-o să ţi le ia,
ce-o să le-aşterni peste mormântul tuturor,
acelora, care se duc pe veci
cu primăvara ta.
avocatnet.ro explicăm legislația
raser, utilizator
Gabriela Monica Ionescu, Consultant fiscal
justitiarul3 
pirvucristian 
ContSters74561