procedura/cerere de eliminare amprente si fotografii prelevate de catre politie pentru un "suspect"

Chiar daca se va "sterge" baza de date in ceea ce priveste amprentarea, fotografii, etc. in baza de date a politiei persoana respectiva va figura ca a fost cercetata penal.
Daca s-a facut si vreo plangere pe temeiul art.278 ind 1 cpp, persoana respectiva va figura si in baza de date a instantei de judecata.

Chiar daca se decide NUP? In concluzie, tre' sa nu ai ghinion sa te acuze cineva aiurea, ca dupa aia "nu te mai curata" nimeni.
La instanta de judecata nu imi pare o problema, mai mult m-ar interesa bazele de date ale politiei pentru a nu influenta un potential comportament viitor (o atitudine viitoare potentiala) a(l) politiei fata de respectiva persoana, daca va mai fi vreodata cazul (sper ca nu).

Cetateanul trebuie sa stie ca exista prezumtia de nevinovatie. Mai mult, politia nu poate folosi aceste informatii in mod nelegal. Cu alte cuvinte, nu exista nicio consecinta juridica daca persoana respectiva a fost cercetata penal si s-a dispus un NUP, in vreun eventual nou dosar care nu are legatura cu prima fapta.
Daca persoana respectiva are o conduita corecta in societate, acele informatii nu au o valoare juridica.

Eu zic ca e important cum esti tratat de politie, indiferent ca dumnealor in mod legal nu au voie sa te trateze diferit, in realitate lucrurile se mai petrec si altfel. Si pana ii dai in judecata ca nu s-au purtat legal...
Poti sa ai o conduita corecta si sa ti se insceneze ceva.

Va redau intr-un extras dar mai de inteles decat ce am citit eu intr-o revista de drept:

2. Aplicanţii s-au plâns de faptul că autorităţile continuaseră se le reţină amprentele digitale, mostre biologice-celulare şi profile ADN, după derularea procedurilor penale împortiva acestora, chiar dacă aceste proceduri au sfârşit prin achitare, respectiv încetare, astfel că ar fi fost încălcate prevederile articolelor 8 şi 14 din Convenţie.
…….
Curtea ia notă de faptul că există probe că datele reţinute au contribuit în numeroase cazuri la soluţionarea unor cauze penale, însă totodată observă că puterea de a reţine asemenea date în R.U. este „în alb” şi are o natură nediferenţiată raportat la categorii de cauze. Această realitate distruge echilibrul just ce trebuie să existe între interesele publice şi cele private. În acelaşi sens, Curtea ia act de faptul că nu există nici o prevedere specifică prin care să se stabilească posibilitatea unei revizuiri judiciare a deciziei de a reţine indefinit date din categoria celor analizate în prezenta cauză.
Este foarte important de ştiut, afirmă Curtea, că principalul risc asupra persoanei este stigmatizarea socială a sa, generată de faptul că deşi reclamanţii nu au fost în poziţia de a fi condamnaţi şi sunt îndreptăţiţi la prezumţia de nevinovăţie, totuşi aceştia sunt trataţi într-o manieră identică cu aceea a celor condamnaţi. În acest cadru, Curtea reaminteşte că principiul general de drept în materie, potrivit Convenţiei, este că orice persoană care a fost achitată are dreptul ca nici un fel de suspiciune să nu-i fie atribuită după achitare.
Totodată, Curtea apreciază că prejudiciul este substanţial atunci când retenţia datelor unei persoane necondamnate priveşte un minor, precum era situaţia celui dintâi reclamant. Aceasta deoarece este importantă dezvoltarea şi integrarea sa în societate. Obligaţiile de tratament special acordat minorilor de către state rezultă îndeosebi din Convenţia Naţiunilor Unite privind Drepturile Copilului (1989).
10. În concluzie, Curtea constată că natura nediscriminatorie şi „în alb” a puterilor de retenţie a datelor persoanelor suspectate dar necondamnate, cum este cea exercitată în cauza de faţă, a condus la ditrugerea unui echilibru just între interesele private şi cele publice iar Statul a depăşit orice limite acceptabile de apreciere în această privinţă. Ca urmare, retenţia din cauză, constituie o ingerinţă disproporţionată asupra dreptului la respectarea vieţii private a aplicanţilor, ingerinţă care nu poate fi nicidecum privită drept necesară într-o societate democratică.
În consecinţă a existat o încălcare a dreptului la viaţă privată, respectiv a articolului 8 al Convenţiei
11. În ceea ce priveşte despăgubirile morale solicitate de reclamanţi, Curtea a apreciat că hotărârea sa reprezintă o satisfacţie echitabilă şi că revine statului să dispună măsuri pentru a asigura respectarea drepturilor aplicanţilor şi a celorlalte persoane aflate în situaţii asemănătoare.

-------------------------------------

Am selectat ceea ce imi pare relevant fara a studia in amanunt.
In esenta, stocarea datelor se poate face un numar de ani.


Stele sunt obligate sa reglementeze numarul de ani pentru care sa fie stocate datele, caz in care CEDO nu ar mai putea interveni in reglementarea statului.
Trebuie insa sa existe un just echilibru cu privire la perioada de timp.

Parerea mea este ca, cel care se va adresa justitiei romane pentru o astfel de problema va putea avea castig de cauza in conditiile in care va dovedi ca perioada de timp a stocarii datelor nu este rezonabila.
Autoritatea competenta poate face la randul sau o aparare in sensul ca termenul este rezonabil.

Pe de alta parte, imi mai rezulta ca in privinta peroanelor condamnate acest drept nu ar prea exista...