Biografie
Silvia Popovici
.
Silvia Popovici (nascuta pe 7 mai 1933, Fundata, Braşov – decedata pe 16 septembrie 1993, in Bucuresti) a fost o actrita celebra de teatru si film romanca. Cu chipul ei de zeiţă, părea zămislită din spuma mării, când de fapt, iată, izbucnise la fel de inefabilă din măruntaiele muntelui, aici între Piatra Craiului şi Bucegi, în cea mai înaltă aşezare din ţară (1.400 m).
Înfiată de familia Popovici, a plecat la Bucureşti părăsind aceste tărâmuri de vis, pe care le-a păstrat însă în suflet şi în trăsăturile caracterului ei de luptătoare moştenit de la oamenii muntelui.
A debutat în 1954 ca actriţă într-un film realizat de alţi studenţi, intitulat „La mere”. "Hotarasem, declara ea, ambitioasa cum eram, ca, daca nu reusesc sa ma afirm in primii doi ani dupa absolvire, renunt la actorie si fac alta meserie, oricare alta."
Consacrarea ei a venit o data cu debutul regizoarei Malvina Ursianu, care in 1968 o alege pe Silvia Popovici sa interpreteze rolul principal din filmul "Gioconda fara suras". Filmul este o pledoarie pentru conditia femeii dupa modelul comunist al acelor ani. Inginera chimista inventatoare, pe care o intruchipeaza in film Silvia Popovici, nu se simte deplin realizata daca nu se marita.
"Celula de baza a societatii" familia trebuie sa aiba neaparat si copii. In viata din spatele camerei de filmat, se spune ca Silvia Popovici ar fi fost simpatia lui Amza Pelea, care a renuntat sa o ia in casatorie deoarece i se spusese ca fata sufera de TBC. În 1961, actriţa devine celebră datorită rolului titular din pelicula de succes "Darclee" în regia lui Mihai Iacob, unde Silvia Popovici conturează o excepţională imagine a celebrei soprane de origine română Haricleea Darclee, ajutată fiind în ariile interpretate în film de vocea Artei Florescu.
Au urmat roluri în "Omul de lângă tine "(1961) şi "O dragoste lungă de-o seară" (1963), ambele în regia lui Horea Popescu, precum şi în "Pădurea Spânzuraţilor" (1967, r. Liviu Ciulei).
Consacrarea definitivă în cinematograful românesc a venit o dată cu debutul regizoarei Malvina Urşianu, care în 1967 o alege să interpreteze rolul titular din filmul " Gioconda fără surâs". Silvia Popovici va rămâne multă vreme fidelă regizoarei, cu care va realiza şi "Trecătoarele iubiri "(1974), "Serata" (1971), "Întoarcerea lui Vodă Lăpuşneanu "(1979).
O popularitate deosebită în rândul românilor a obţinut cu rolul Oana din serialul TV "Muşatinii", în regia Soranei Coroamă-Stanca (13 episoade).
Silvia Popovici s-a dedicat, însă, în principal teatrului, ea făcând parte din "Promoţia de Aur" a teatrului românesc(1956), interpretând pe scenele Naţionalelor din Craiova (1959-1963), Cluj (1963-1966) şi Bucureşti (1967-1993) nenumărate roluri, de o mare complexitate şi valoare.
„Ea reprezenta cel mai bine eşalonul de absolvenţi ai IATC care în 1956 au plecat cu profesorul lor Vlad Mugur la Craiova. De altfel însuşi Vlad a declarat că fără Silvia n-ar fi făcut "această nebunie". Silvia era înzestrată cu toate darurile: frumoasă, inteligentă, fermecătoare, serioasă, talentată, autentică şi spontană, sensibilă, dramatică, impecabilă în tot ce realiza.
Toate realizările ei scenice şi filmice au avut o cotă valorică ridicată pentru că era ea însăşi un puternic caracter dramatic. Au rămas de neiutat Ofelia cu straniul ei cântec, Gwendolin de-un farmec inedit, Magda prin intransigenţa dovedită, Hilde prin dezinvoltura creată, Julietta prin acurateţea sentimentului, apoi Ana Petrovna, Andromaca, Euxinia, Anca, Margareta, Casandra, Drusilla şi altele. (...)
Silvia a fost şi un model de seriozitate şi corectitudine profesională pentru toată lumea din teatru şi colegii ei au iubit-o ca pe o fiinţă dragă plină de graţie şi energie. Delicată şi rasată, Silvia a reprezentat pe scena românească tipul femeii moderne, senină şi echilibrată, capabilă de orice victorie, o femeie tipic luptătoare. Luciditatea ei scenică a ajutat-o mult în realizarea marilor sale creaţii, de mare vibraţie şi încărcătură emoţională."
A fost căsătorită cu liderul comunist Maxim Berghianu care nu s-a temut de diagnosticul pus de TBC si cu care a avut o fetita. Sotul ei de profesie tehnician gaz metan, Berghianu a detinut numeroase functii la varful ierarhiei comuniste, printre care cele de presedinte al Comitetului de Stat al Planificarii, ministrul Aprovizionarii Tehnico-Materiale si Controlului Gospodaririi Fondurilor Fixe, ajungand in perioada 1981-1989 ministru al Muncii. Sotii Berghianu locuiau intr-o vila din Bulevardul Aviatorilor. Ocrotita de calitatea de sotie a unui tovaras cu functii de raspundere, criticii din domeniu au prezentat-o pe Silvia Popovici ca pe o mare actrita.si dupa 1990 a avut mult de suferit din cauza aceasta.
Aparţinea promoţiei de aur 1956 a teatrului şi filmului românesc. A avut parteneri o întreagă pleiadă de mari şi nepreţuiţi actori ca George Constantin, Constantin Rauţchi, Gheorghe Cozorici, Victor Rebengiuc, Sanda Toma, Emil Botta, într-unul din cele mai strălucite momente ale teatrului românesc. A lucrat cu cei mai importanţi regizori ai timpului ca Vlad Mugur, care i-a fost mentor, Radu Penciulescu, David Esrig, Horea Popescu. A fost admirată şi adorată de public.
Prea devreme parca pleaca dintre noi artistii! Am fi dorit sa stea aici, in fata noastra, pe scena, pentru totdeauna. Si uneori imagini cu spectacole memorabile ne raman in suflete si ne mangaie atunci cand dorim sa ne amintim. Caci este vorba de vointa. Dorinta de a ne aduce aminte cine au fost marii actori ai Teatrului Romanesc care au plecat dintre noi. Printre ei, Amza Pellea, Gheorghe Cozorici, George Constantin, Gina Patrichi, Leopoldina Balanuta sau Silvia Popovici.
[ link extern ]