Cel mai bun actor roman?

Coca Andronescu

S-a nascut pe 03 07 1932 in Patarlagele, Buzau, si a murit in Bucuresti pe 05 08 1998 in plina glorie , datorata rolurilor sale dar, uitata din pacate , de public- un public avid de noi aparitii care nici macar nu au remarcat acest dramatic eveniment.

A absolvit Facultatea de Teatru la Cluj, în 1953, devenind apoi actriţă a Teatrului Naţional din Bucureşti. si se remarca prin rolul episodic (O elevă) în „Steaua fără nume” de Mihail Sebastian, montare de referinţă a lui Sică Alexandrescu, din 1956.

În 1957 interpretează rolul Pyrrhei din „Ovidiu” de V. Alecsandri,l a sfârşitul anului 1958, joacă în „Minunata pantofăreasă” de Federico García Lorca făcând din rolul Pantofăresei o creaţie memorabilă, în compania lui Mihai Fotino, pentru ca în 1959, Sică Alexandrescu, să-i încredinţeze rolul Mirandolinei din „Hangiţa” de Goldoni ,creaţie de asemenea excepţională a actriţei.

Aceste creaţii au impus-o ca actriţă de comedie cu un simţ special al construcţiei şi al efectului artistic, temperamentală, seducătoare, spontană, uneori imprevizibilă.

Coca Andronescu are o bogată filmografie, începând cu varianta TV a celebrului spectacol al lui Sică Alexandrescu, „Bădăranii” de Carlo Goldoni (1960), în care îi avea ca parteneri pe Marcel Anghelescu, Radu Beligan, George Calboreanu, Alexandru Giugaru, Constantin Rauţchi, Carmen Stănescu, Vasilica Tastaman, Grigore Vasiliu-Birlic, continuând cu „Titanic Vals” (în care interpreta rolul Sarmisegetuzei, 1964), „Balul de sâmbătă seara” (1968), „Zile de vară” (1968), „Aşteptarea” (1970), „Comedie fantastică” (1975), „Singurătatea florilor” (1975), „Serenadă pentru etajul XII” (1976), „Eu, tu şi Ovidiu” (1977), „Tufă de Veneţia” (1977), „Expresul de Buftea” (1978), „Alo, aterizează străbunica! ” (1981), „Cine iubeşte şi lasă” (1982), „Hangiţa” (1983, teatru TV), „Muşchetarii în vacanţă” (1984), „Masca de argint” (1985), „Cuibul de viespi” (după „Gaiţele de Al Kiriţescu), 1986), „În fiecare zi mi-e dor de tine” (1987), „Recital în grădina cu pitici” (1987), „Moartea unui artist” (1989).


[ link extern ]

DAN PURIC

Dan Puric s-a născut la 12 februarie 1959. Este un actor și regizor român care a jucat atît în teatru, cît și în film.

De-a lungul timpului a interpretat roluri prime în piese de Aristofan, Shakespeare, Goldoni, Chase, Harwood, Marivaux, Gogol, Caragiale, Eminescu, Blaga și alții.

Totodată, a regizat filme și secvente publicitare pentru televiziune la Lausanne - Elveția, atracția sa către pantomimă concretizîndu-se în spectacole prezentate în regie proprie pe scenele teatrelor din Botoșani și București, dar și la Centrul Cultural European, fiind aplaudat deopotrivă la Viena, Novi Sad, Veneția, Budapesta, New York, Chicago, Toronto, Montreal. De asemenea, a susținut rolul principal într-un film co-producție romano - sîrbă în regia Mariei Marek.

În arta lui Dan Puric găsim o estetică profund originală, un fel de sculptură în mișcare armonioasă, ceva greu de exprimat în cuvinte, care te lasă impresionat și fermecat. Artistul are în el ceva fantastic, o forță ce contaminează și care ne obligă să descoperim esența însăși a spiritului și a artei, exprimată prin gest. Dan Puric a promovat în calitatea sa de regizor un spectacol de teatru total, o sinteză a artelor dansului, costumului și mimicii, care amintește experimentele din perioada interbelică a marelui regizor francez Jean-Louis Barrault și teoria supramarionetei.

În 2008 a publicat cartea "Cine suntem, sau despre taina identității personale și comunitare traită și exprimată în și prin persoana autorului", în care vorbește despre apropierea sa de creștinism și despre pierderea identității neamului românesc, iar în 2009 a lansat "Omul Frumos".

Nominalizări și premii

* Premiul Aristizza Romanescu al Academiei Române pentru realizările din cinema și teatru
* Premiul UNITER pentru teatru nonverbal, 2003
* Marele Premiu UNESCO pentru dezvoltare culturală - pentru promovarea artei scenice românești în străinătate (modalități de exprimare scenică)
* Marele Premiu al Fundației „Anastasia”, 2002
* Ordinul Național Steaua României în grad de cavaler - pentru servicii excepționale în cultură, 2000
* Premiul UNITER acordat de Secția Română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru pentru spectacolul Toujours l'amour, 1999
* Premiul pentru Teatru de Pantomimă acordat de secția română a Asociației Internaționale a Criticilor de Teatru - Fundația Teatrul XXI, 1997
* Premiul „Constantin Tănase” la Festivalul Umorului pentru rolul principal din Omul care a văzut moartea[Când?]
* Premiul I la Festivalul de Film de la Costinești pentru spectacolul de pantomimă Jocul, 1987


Roluri principale

* Semion Semionovici Podsekalnikov - "Sinucigașul", de Nikolai Erdman, regia Felix Alexa, Teatrul Național București (2009)
* Ion Anapoda - Idolul și Ion Anapoda de G. M. Zamfirescu, regia Ion Cojar, (2006)
* Don Quijote - Don Quijote după Miguel de Cervantes, scenariu și regie proprii, (2005)
* '''Vis''' - one man show, scenariu și regie proprii, (2005)
* Agamiță Dandanache - O scrisoare pierdută de I. L. Caragiale, regia Grigore Gonța, (2003)
* Rică Venturiano - O noapte furtunoasă de I. L. Caragiale, regia Felix Alexa, (2002)
* Revizorul - Revizorul de Nikolai Vasilievici Gogol, regia Serghei Cerkasski, (2002)
* Urmuz - one man show după Urmuz, regia Cătălina Buzoianu, (1992)
* Arlechino - Jocul dragostei și al întâmplării de Pierre de Marivaux, regia Felix Alexa, (2001)
* Eminescu - Și mai potoliți-l pe Eminescu de Cristian Tiberiu Popescu, regia Grigore Gonța, (2000)
* Brânzovenescu - "O scrisoare pierdută" de I. L. Caragiale, regia Alexandru Tocilescu, (2000)
* Vagabondul - Omul care a văzut moartea de Victor Eftimiu, regia Mihai Manolescu, (1997)
* Locotenent Davis Wills - De partea cui ești? de Ronald Harwood, regia Radu Beligan, (1996)
* Doctor Sanderson - Harvey de Mary Chase, regia Tudor Mărăscu, (1994)
* Jack Absolutul - Rivalii de Richard Sheridan, regia Horea Popescu, (1993)
* ''Jocul'' (one man show), autor și regia Traian Ailenei, (1991)
* Radu - Cruciada copiilor de Lucian Blaga, regia Laurian Oniga, (1991)
* Evelpides - Păsările de Aristofan, regia Niky Wolcz, (1991)
* Sir Andrew Aguecheek - Noaptea regilor de William Shakespeare, regia Andrei Șerban, (1991)
* Truffaldino - Slugă la doi stăpâni de Carlo Goldoni, regia Laurian Oniga, (1987)
* Primăvara bobocilor - regia Mircea Mureșan, (1985)

Jules Cazaban (n. 16 martie 1903, Falticeni; d. 23 septembrie 1963, Bucuresti) a fost un actor român de teatru și film. A fost fiul inginerului francez Ludovic Cazaban și al austriecei Aneta Checais. Jules Cazaban a fost fratele scriitorului Theodor Cazaban. A urmat gimnaziul și liceul la Fălticeni. Pasionat de muzică, a fost violoncelistul orchestrei Liceului “Nicu Gane” din Fălticeni, condusă de prof. Aurel Mihăilescu. Vocația lui principală a fost, însă, cea actoricească.

A început prin a juca în piesele puse în scenă la Liceul “Nicu Gane”. În 1924 s-a înscris la Conservatorul de artă dramatică din Iași. A debutat pe scena Teatrului Național din Iași, în piesa "Cafeneaua cea mică" de Tristan Bernard și a jucat, la Teatrul Național din Cernăuți, în "Azilul de noapte" de Maxim Gorki (rolul lui Alioșa), "Volpone" de Ben Johnson, "Poveste de iarnă" de William Shakespeare, "Învierea" de Lev Tolstoi, "Crimă și pedeapsă" după Fiodor Dostoievski , "Viforul" de Barbu Stefanescu Delavrancea, "Răzvan și Vidra" de Bogdan Petriceicu Hasdeu, în regia lui Victor Ion Popa.

În 1929 s-a mutat la București, unde a colaborat cu mai multe trupe teatrale independente, printre care compania Maria Ventura , teatrul Bulandra-Maximilian-Storin și trupele îndrumate de Sică Alexandrescu. În 1941 a fost angajat la Teatrul Nostru, condus de Dina Cocea. După 1944 a jucat la Teatrul Municipal din București, condus de Lucia Sturdza Bulandra (la 18 septembrie 1947 a devenit chiar director adjunct al teatrului). A avut interpretări de mare succes în: Cum vă place (în rolul bufonului Touchstone) și A douăsprezecea noapte (Malvoglio) de Shakespeare, Vizita bătrânei doamne de Dürrenmatt (rolul Alfred III), Moartea unui comis-voiajor de Arthur Miller (Willy Loman), Mamouret de J. Sarment, Nu se știe niciodată de G. B. Shaw (chelnerul William), Baia de Maiakovski (Teribilov), "Take, Ianke și Cadâr" de V. I. Popa (Ianke). A avut o bogată activitate în cinematografie, radio și televiziune și a fost profesor la Institutul de artă teatrală și cinematografică “I. L. Caragiale” din București.

A primit distincția de Artist al poporului și a fost laureat al Premiului de Stat. În ultima parte a vieții a dorit să-și revadă fratele mai mic, Theodor, scriitorul, aflat în exil la Paris. Autoritățile comuniste au acceptat să-i acorde pașaportul numai cu condiția de a nu se vedea la Paris cu nici un exilat român. În aceste condiții, Jules Cazaban a renunțat la pașaport și la călătorie.

Căsătorit cu actrița Irina Năjejde, fiica jurnalistului și cronicarului dramatic Iosif Nadejde, a avut un fiu, compozitorul si muzicologul Costin Cazaban. Jules Cazaban este înmormântat la Cimitirul Bellu din București.

Filme cu Jules Cazaban

Corigenta domnului profesor (1966)
Celebrul 702 (1962)
Vacanta la mare (1962)
Darclee (1961)
Setea (1961)
Furtuna (1960)
Baietii nostri (1959)
Telegrame (1959)
Bijuterii de familie (1957)
Brigada lui Ionut (1954) - Panait
Viata invinge (1951) - colonelul Jack Paleologu
Bulevardul 'Fluieră Vântu' (1950)


[ link extern ] /

BOSTAN ELISABETA – regizor

Data naşterii : 1 martie 1931
Locul naşterii : Buhuşi
Studii : I.A.T.C. 1954
Debut :
Premii : Teheran 1964, Marele Premiu; Gijon şi Mamaia 1964 (Năică); Gijon 1965 – Premiul special al juriului (Amintiri din copilărie); Gijon 1968 (Năică şi veveriţa); Moscova 1969, Premiul special al juriului; Teheran şi La Plata 1969 (Tinereţe fără bătrâneţe); Moscova 1973 (Veronica); Moscova 1977, Premiul special al juriului (Mama); ACIN 1981 (Saltimbancii); Giffone Vale Piano 1991 şi Cairo 1992 (Campioana).
Filmografie : Activitate didactică universitară; din 1995, decan la ATF. Autoritate recunosută pe plan internaţional în domeniul filmului cu şi despre copii (scurt şi lungmetraj).



1958 – Cloşca cu puii de aur.
1959 – La horă.
1961 – Puştiul.
1963 – Năică (şi scenarist).
1965 – Amintiri din copilărie (şi scenarist).
1965 – Pupăza din tei (şi scenarist)
1967 – Năică şi barza (şi scenarist)
1967 – Năică şi veveriţa (şi scenarist)
1967 – Năică pleacă la Bucureşti (şi scenarist)
1969 – Tinereţe fără bătrâneţe (şi scenarist).
1972 – Veronica (şi scenarist, în colaborare cu Vasilica Istrate).
1973 – Veronica se întoarce (şi scenarist, în colaborare cu Vasilica Istrate).
1976 – Mama
1981 – Saltimbancii.„Pentru autoarea unor impresionante pelicule adresate tinerilor, din care e bine să nu uităm ciclul Năică, ori Amintiri din copilărie, deşi strălucirea ultimelor Veronici ori a musicalului Ma-ma pare a le fi estompat, ultima peliculă este o operă de maturitate în care mijloacele de expresie şi-au atins o maturitate de la înălţimea căreia îşi permit să jongleze cu efecte pentru obţinerea cărora altă dată risipea mult timp ori fantezie.”Dan Stoica, Cinema februarie 1982, p. 7.
1981 – Un saltimbanc la Polul Nord
1985 – Promisiuni.Încă o dată Elisabeta Bostan impune respect, şi un anume tip de film. Filmul optativului. Filmul tandreţei.Ecaterina Oproiu, Cinema, octombrie, coperta.Cunoscută şi foarte apreciată autoare a unor filme cu şi pentru cei mici, Elisabeta Bostan ne face, prin Promisiuni, să regretăm că nu se ocupă mai des şi de subiectele cu cei mari. Tema familiei, aici abordată, prin care autoarea ajunge la problemele maturilor, îşi află în film o tratare caracterizată de pregnanţă şi subtilitate. Fără îndoială că stilul filmului derivă din capacitatea de a statua diverşii parametri fotografici şi de a crea o tensiune morală în acest spaţiu vizual. Regizoarea caligrafiază cu acurateţe picturală, într-o imagine demnă de un maestru chinez, diafanitatea unor sentimente, spree a le feri pe altele de îngroşări, fie şi meritate şi justificate în dramaturgie.Ioan Lazăr, Teme şi stiluri cinematografice, p. 136
1987 – Unde eşti, copilărie ?
1987 – Zâmbet de soare
1988 – Desene pe asfalt
1989– Campioana.
1991 - Telefonul

Sursa:Dictionarul filmografic al sotului meu.;)

Mircea Anghelescu

Locul naşterii: Vlaşca, Ilfov · Data naşterii: 27.09.1927 (84 ani) · Ocupaţie: Actor · Zodia: Balantă

Actorul de teatru si film Mircea Anghelescu s-a născut la 27 septembrie 1927.
A absolvit Institutul de Teatru şi Artă Cinematografică din Bucuresti in 1953 si a jucat pe scena Teatrului Nottara in spectacole ca Sluga la doi stapani de Carlo Goldoni (rolul lui Silvio), Othello de W. Shakespeare (rolul lui Iago), Omul cu o floare de de Luigi Pirandello, etc.
A aparut in spectacole de teatru radiofonic: Ultimul duel de Fred Firea, Serenada de G.B. Shaw, O zi mai lunga decat Veacul de Cinghiz Aitmatov, Mos Goriot de Honoré de Balzac, Micuţele pasarele de Eugene Labiche, Manastirea din Parma de Stendhal, Măsura pentru măsura de W. Shakespeare, Inspectorul broaştelor, Corupţie la Palatul de Justiţie de Ugo Betti, Anna Karenina de Lev Tolstoi, Adio, arme de Ernest Hemingway, etc, a jucat in adaptarea pentru televiziune a spectacolului Suflete tari de Camil Petrescu, alături de Valeria Seciu.
Debuta in cinematografie cu rolul lui Aligern din coproductia Germania-Italia Romania Kampf um Rom I / Ultimul Roman (1968).

De ce este faimos Mircea Anghelescu?

A jucat pe scena Teatrului Nottara din capitala, precum si in filme ca Ciresarii, Burebista, filmul german Severino, Trandafirul galben, Lacrima cerului.

De ce ne place Mircea Anghelescu?

Este unul dintre actorii indragiti pentru roluri ca Amedeo Vârcolac din Inspectorul broaştelor, Krauss din Stejar extrema urgenta.

[ link extern ]
[ link extern ] /