Cel mai bun actor roman?

CARMEN GALIN

Actriţa Carmen Galin s-a născut la 14 Martie 1948, in Bucureşti.

Cariera:

A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică Bucureşti in anul 1967 si a fost repartizata la Teatrul Tineretului din Piatra Neamţ. A interpretat aici roluri in spectacole ca Ziaristii, Omul cel bun din Sîciuan, de Bertolt Brecht. In 1969 primea Premiul de interpretare feminină la Festivalul Spectacolelor pentru Tineret şi Copii din Piatra Neamţ.

Dinu Sararu a convins-o sa vina la Bucuresti, la Teatrul Mic. A jucat sub bagheta Catalinei Buzoianu sau a lui Silviu Purcarete, alaturi de marii actori Stefan Iordache sau Valeria Seciu. Printre piesele in care a jucat se numara: Trei surori de Anton Pavlovici Cehov, rolul Maşei, Duhul pădurii de Cehov.

In 1990, actorii Teatrului Mic isi manifestau nemulţumirea fata de directorul Dinu Sararu si il dădeau afară. Doar Carmen Galin si Stefan Iordache au fost cei care l-au susţinut atunci pe Dinu Sararu si actrita s-a mutat la Teatrul National. A jucat aici in spectacole ca: Noaptea regilor de William Shakespeare în regia lui Andrei ªerban, alaturi de nume mari ca Gheorghe Dinică, Costel Constantin, Ovidiu Iuliu Moldovan, Maia Morgenstern, Dan Puric, Livada de vişini de Anton Pavlovici Cehov (rolul Charlottei Ivanovna), Neranţula de Panait Istrati, Steaua fără nume de Mihai Sebastian (rolul Monei), alaturi de Claudiu Bleonţ, Valentin Uritescu , Costel Constantin, O trilogie antică – Electra, după Sofocle şi Euripide, in regia lui Andrei ªerban, etc. Pentru rolul din Steaua fara nume i s-a decernat premiul pentru cea mai bună interpretare feminină la Festivalul Naţional de Comedie.

A debutat pe marele ecran in 1966, cu filmul Diminetile unui baiat cuminte, regizat de Andrei Blaier. In 1968 juca rolul Silviei din KO, in regia lui Mircea Muresan, apoi in Drum în penumbra (1972), Proprietarii (1973), Ilustrate cu flori de camp (1974), Tanase Scatiu, Mere Rosii si Premiera (1976), Iarna Bobocilor (1977), Profetul, aurul si ardelenii (1978), Ora zero, Bietul Ioanide (1979), Saltimbancii, Pruncul, Petrolul si Ardelenii (1981), Circari la Polul Nord, Intunericul alb (1982), De dragul tău, Anca, Faleze de nisip (1983), Secretul lui Nemesis (1985), Zambet de soare (1987), Campioana (1990), Vinovatul (1991).

A jucat in serialul pentru televiziune Fram, a recitat din versurile poetilor romani si straini. La Teatrul Radiofonic a facut parte din distribuţia pieselor Duhul pădurii, Lina, Mitică Popescu, Neranţula, O glumă cu urmări neprevăzute, etc.

In 1995 s-a retras din activitate. A fost căsătorită cu regizorul Dan Pita.

De ce ne place Carmen Galin?

A executat acrobaţii de circ in filmul Fram, alături de Tiberiu Antal, este o actriţă sensibilă si enigmatică, scrie versuri.

Sursa: [ link extern ] /

Aimee Iacobescu

Este una dintre marile doamne ale teatrului romanesc. Nascuta pe 23 iunie1946, in satul Unguriu, judetul Buzau, urmeaza in 1968 cursurile IATC-ului. Are un frate geaman care traieste la Paris. A ramas in inimile iubitorilor de film cu rolul Domnitei Ralu, din pelicula lui Dinu Cocea. A debutat pe scena teatrului National de foarte devreme, inca de la 16 ani unde a fost descoperita de regizorul Sica Alexandrescu si care a distribuit-o in piesa "Adam si Eva" . In timpul facultatii joaca in "Cantareata cheala" de Eugen Ionesco, "Razboi cu Troia nu se face" de Jean Giraudoux si "Viata e un vis" de Calderon de la Barca. A terminat ca sefa de promotie la Institut si a fost angajata direct la Teatrul National datorita acestui fapt.

A jucata in numeroase piese de teatru cum ar fi:" Richard III"de W. Shakespere, "Plosnita","Intre 5 si 7", "Cinci femei de tranzitie" alaturi de Rodica Popescu Bitanescu, "Asteptand la Arlechin" de Noel Coward. Marea actrita a jucat si in filme, facand roluri memorabile. In "Zestrea Domnitei Ralu"in regia lui Dinu Cocea, a facut unmare rol ramanand in memoria iubitorilor de gen. Pentru cariera sa prodigioasa Aimee Iacobescu a fost distinsa cu "Meritul Cultural in grad de Comandor". Este societar de onoare al Teatrului National Bucuresti.


[ link extern ]

Sergiu Nicolaescu

Sergiu Nicolaescu s-a născut la Târgu-Jiu, dar la vârsta de cinci ani, părinţii părăsesc oraşul şi se stabilesc la Timişoara. A absolvit Universitatea Politehnica Bucureşti ca inginer mecanic,iar după absolvire a început să lucreze la filmări combinate cadrul Studioului Cinematografic "Alexandru Sahia", specializat în filme documentare şi jurnale de actualităţi. A devenit celebru datorită unor filme precum Dacii, Mihai Viteazul, Cu mâinile curate, Ultimul cartuş, Un comisar acuză, Revanşa, Osânda, Capcana mercenarilor, Noi, cei din linia întâi, Orient Express, Supravieţuitorul, etc.

A avut totodată roluri principale în filme precum: Pistruiatul, Felix şi Otilia, Nemuritorii, Un comisar acuză, Ringul, Orient Express, Carol I - Un destin, etc.

Sergiu Nicolaescu demonstrează, în anii '70, o reală voinţă de a-şi însuşi tehnici narative şi de montaj preluate din cinematograful american comercial pe care le aplică filmelor sale de acţiune şi suspans. Este genul pe care îl stăpâneşte cel mai bine.

[ link extern ] /


Va invit sa vizionam impreuna filmul Supravietuitorul.:)

[ link extern ]

Carmen Stanescu

Actrita de teatru si film desebit de carismatica, cu o privire profunda si misterioasa care a surprins deseori prin schimbarile de look si capacitatea de reinventare, s-a nascut in Bucuresti pe 29 iulie 1925.

Inca de la 6 ani , parintii sai au dus-o la Teatrul National, , sa vada “Vlaicu Voda”. Pe scena se ridicase un adevarat palat. Frumusetea decorului, jocul actorilor, subiectul piesei, au fermecat-o, si de atunci si-a dorit sa devin actrita. Parintii nu s-au opus. Ceva mai tarziu, vroia chiar sa paraseasca scoala si sa se apuce de teatru. Tata a convins-o insa ca trebuie sa termine intai scoala si sa-si ia bacalaureatul si asa a facut.

In adolescenta a facut mult sport : volei, tir, natatie devenind campioana la tir dar un banal accident a facut-o sa renunte la tir, practicand insa in continuare alte sporturi.

A urmat Conservatorul Regal de Muzică şi Artă Dramatică, promoţia 1944-1948, la clasa profesoarei Marioara Voiculescu. " Dar, cand sa ma prezint la examen, cu ”Ispita” de Cosbuc, n-am fost in stare sa spun decat primele doua versuri . Emotia imi blocase memoria. In juriu erau Jora-presedinte, Maria Filotti, Marioara Voiculescu, numai varfuri. Jora a spus : ”Ce facem cu fata asta ? E frumoasa , dar n-are memorie. Or, fara memorie in teatru...!” A intervenit insa Marioara Voiculescu: ”O iau eu, in anul de incercare !” Exista in vremea aceea un astfel de an, pe care daca nu-l absolveai, buna ziua, te dadeau afara ! Eu l-am absolvit." (Carmen Stanescu)

A debutat in 1945 in teatru cu rolul Ecaterina Ivanovna in piesa "Fratii Karamazov". Incepand de atunci si pana astazi, a interpretat peste 30 de roluri pe scena Teatrului National precum si a altor teatre din Bucureşti.

In 1955 cunoaste marea dragoste a vietii ei actorul Damian Crasmaru cu care este si in prezent formand una dintre cele mai longevive perechi de actori atat pe scena cat si in viata: " Sica l-a chemat pe Damian Crasmaru, care avea o putere de retinere fantastica si putea sa se descurce. El vazuse piesa. Am repetat toata ziua si seara a intrat in rolul lui Don Manuel. Peste o luna de zile se imbolnaveste Alexandrescu Vrancea care il juca pe Don Louis. Iar a fost chemat Damian. ”Azi nu-l mai joci pe Don Manuel, il joci pe Don Louis”. In timpul acelor repetitii intempestive l-am vazut pe Damian care-si cumparase putina sunca si paine, ca sa aiba ce manca o zi intreaga. Eu care sunt extrem de pofticioasa i-am cerut o bucatica din sunca lui. El, galant, mi-a oferit intreg sandvisul. Asa a inceput totul. Si acum face la fel, in fiecare dimineata imi stoarce un grape-fruit, care imi da putere. El spune ca am mancat tone de grape. Cateodata chiar ma oboseste cu rasfatul. Tot timpul e cu ochii pe mine." (Carmen Stanescu)

Carmen Stanescu avea 30 de ani si o cariera de zece ani pe scena Nationalului, unde ajunsese inca din anul doi de Conservator. Damian Crasmaru avea 24 de ani si abia terminase Conservatorul, ca sef de promotie.

De o ”Frumusete solara, un vulcan in eruptie” actrita se lanseaza in film cu rolul din " Doi vecini" după Tudor Arghezi,in regia lui Geo Saizescu in 1958, e remarcata ca frumusete si sex-apeal in „Telegrame" după I.L. Caragiale, regia Aurel Miheleş, Gheorghe Naghi, 1959 si „Bădăranii" după Carlo Goldoni, regia Sică Alexandrescu, Gheorghe Naghi, 1960 si desi nu exceleaza ca pe scena, rolurile din filmele istorice : "Fraţii Jderi", „Muşchetarul român"si „Războiul de Independenţă", serial tvi n regia Doru Năstase, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis, 1977 ii aduc celebritatea si in cinematografie.

A facut cariera si in televiziune alaturi de Misu Fotino care i-a fost partener in multe emisiuni de divertisment.

In 2003 scoate o carte "Destainuiri" in care descrie multe lucruri si intamplari frumoase ,nu atat din viata personala cat din ce a vazut si trait in intreaga viata.

Desi iesita demult la pensie, cand la 77 de ani este chemata de directorul Teatrului National din Bucuresti, de atunci Dinu Sararu este extrem de multumita afirmand: " Daca George Calboreanu ar fi fost scos la pensie dupa regulament, am fi fost lipsiti de cel mai bun ”Stefan cel Mare” al veacului"

Acum retrasa impreuna cu sotul ei intr-o casuta la Valenii de Munte au o gradina de trandafiri de care se ingrijesc si privesc cu nostalgie la anii din trecut neaceptand modul "modern" de a interpreta al actorilor de azi, cu nudidate si decor nonconformist.


[ link extern ]

Pentru cand sunteti singuri, lenesi sau obositi, nu aveti chef de nimeni si nimic...va dor ochii de tv sau monitor...inchideti-i si imaginati-va decorurile...lasati-va in voia povestilor...a cuvintelor magnific scrise de nemuritorii dramaturgi si atat de frumos graite de marii nostri actori...

[ link extern ] /