Cel mai bun actor roman?

Ștefan Iordache (n. 3 februarie 1941, Calafat, România - d. 14 septembrie 2008, Viena, Austria) a fost unul dintre cei mai mari actori români de teatru, film și televiziune. A slujit teatrul românesc vreme de 49 de ani, interpretând memorabil pe scenă mari roluri ca Titus Andronicus, Hamlet, Richard al III-lea sau Barrymore. A avut de asemenea o îndelungată colaborare cu Teatrul Național Radiofonic și Teatrul Național de Televiziune, și a jucat în numeroase filme pentru marele ecran.

Ștefan Iordache și-a petrecut copilăria în cartierul Rahova din București, într-o familie de oameni simpli, care și-au dorit ca fiii lor să învețe carte. În școală a fost bun la matematică și științele exacte. Studiile teatrale nu au fost prima lui alegere. A dat la Teatru abia după ce a picat, la 16 ani, examenul de admitere la Medicină. După acest eșec, întâmplarea a făcut să fie inclus în brigada artistică a unei cooperative. În anul următor, 1959, a dat la Teatru și a fost admis ultimul la IATC. A absolvit însă secția de Actorie a institutului printre primii și a avut o carieră artistică încununată de succes, până la sfârșitul vieții. Ultimul său rol a fost Prințul Potemkin, în piesa Ecaterina cea Mare, de George Bernard Shaw, pusă în scenă, în 2008 la Teatrul Național București.


[ link extern ]

Gheorghe Dinică (n. 25 decembrie 1933, 1 ianuarie 1934 - in acte oficiale, București - d. 10 noiembrie 2009, București) a fost unul dintre cei mai importanți actori români.
Gheorghe Dinică și-a manifestat interesul pentru actorie încă de tânăr, făcând parte din diferite trupe de teatru de amatori încă de la vârsta de 17 ani. În 1957 a intrat la Institutul Național de Artă Teatrală și Cinematografică București la clasa profesoarei Dina Cocea. A absolvit în 1961, fiind deja apreciat pentru rolul Inspectorului Goole în piesa An Inspector Calls. De atunci, Dinică a jucat la cele mai importante teatre din România:

1961-1967 Teatrul de Comedie, București
1968-1969 Teatrul Bulandra, București
din 1972 Teatrul Național I. L. Caragiale, București

A debutat ca actor cu un rol în filmul Străinul, adaptare cinematografică a romanului omonim, scris de Titus Popovici în anul 1963 și a jucat în peste 70 de filme.

[ link extern ] /

Radu Beligan-Scrisoarea mamei
[ link extern ]
Stefan Iordache - Nu stiam ca te iubesc atat de mult
[ link extern ]
Gheorghe Dinica - De-as fi vantul
[ link extern ]
Actorul si Salbaticii
[ link extern ]

Adrian Virgil Pintea (n. 9 octombrie 1954, Beiuș – d. 8 iunie 2007, București) a fost un actor român de teatru și film.

Și-a petrecut copilăria la Beiuș și Oradea. În 1979 a absolvit cursurile Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale" din București la clasa profesorului Petre Vasilescu.
În 1990 începe să predea actorie la același institut, devenit între timp Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I. L. Caragiale".
În 2002 obține titlul de Doctor în domeniul teatru, cu lucrarea Hamlet sau actorul lucid, lucrare ce va lua și forma unei cărți la editura ALL.
În 2004 absolva Universitatea Națională de Artă Teatrală și Cinematografică "I.L. Caragiale", secția regie film, la clasa Elisabeta Bostan.
„"Important să nu mai lăsăm să treacă timpul pe lângă noi. Ideal ar fi să ne facem urgent rost de TEME ALE EXISTENTEI, în care să credem cu adevarat. Din păcăte, trăim într-o lume cu care nu ne putem identifica și vizavi de care nu poți să reacționezi decât afișând o detașare ironică. Asta atunci când nu-ți explodează mintea de draci, de dezgust, de panică morală și de panică a bunului-gust. Iar acestea sunt stări cu care ne confruntăm zilnic. Eu cred că la ora asta națiunea română doarme îngrijorator de profund, iar horcăitul acestui somn nu-mi sună deloc a bine. Stau uneori și mă-ntreb ce visează și m-apucă spaima. Că știți: sunt vise și sunt coșmaruri. Optimiști fiind, am putea spune că națiunea română nu mai are coșmaruri. Că de-abia am scăpat de cel mai aprig, respectiv toata perioada comunistă. Interesant ar fi de aflat dacă am scăpat realmente. Dar eu sper, cu toata ființa mea, că visurile românilor sunt drepte și limpezi, pentru că merităm, în sfârșit, o perioadă de înseninare a frunții și a conștiinței, o ieșire din mizeria și din cataclismul moral prin care am trecut. 50 de ani au fost de ajuns. Sunt sigur că și bunul Dumnezeu e de acord cu termenul ăsta. Eu sunt foarte atașat ideii soluțiilor personale. Dacă fiecare dintre noi va gasi câte o soluție de bună calitate, până la urmă vom reuși să ajungem în punctul în care ne vom spăla frumos pe față, ne vom strânge mâinile și vom spune: “Gata cu prostiile! Hai să ne-apucăm de treabă!”. Și din nou zic: trebuie să crezi în ceva. În iubire, în Dumnezeu, în dreptate, în armonie. În opinia mea, o națiune care își abandonează idealurile doar de dragul economiei de piața, mai ales sălbatică și comică așa cum e la noi, face o alegere nefericită"”
(Adrian Pintea, interviu, în: Formula As, iulie 2002)
„Sunt adeptul îmbătrânirii demne, frumoase, pe cât se poate mai plină de energie”. (Adrian Pintea)
[ link extern ]


[ link extern ]

Horia Șerbănescu (n.16 martie 1924, București - 19 septembrie 2010, București) a fost un actor de comedie român.

Popular actor de comedie și de revistă, pe scenă și la televiziune. În film, sporadice roluri secundare.

A debutat pe scenă la vîrsta de 5 ani, în 1929, interpretînd rolul Regelui Mihai în piesa Miss Revista. La aceeași vîrstă este descoperit pe scena de la Cărăbuș de regizorul Paul Gusti care-l aduce pe Horia Șerbănescu la Teatrul Național în rolul dublu Statu Palmă Barbă Cot din spectacolul Rodia de Aur. Cum spectacolul a fost primul de acest gen transmis la Radio, Horia Șerbănescu este astăzi cel mai vechi colaborator al Radiodifuziunii Române.
Horia ªerbănescu, la vîrsta de 5 ani, în rolul lui Statu Palmă Barbă Cot

A jucat pe scena Teatrului din Sărindar – condus de Tudor Mușatescu și pe scena de la Teatrul nostru, condus de Dina Cocea. La acesta din urmă a activat ca actor, sufleor, regizor de culise și... dactilografă. S-a stransferat apoi la Teatrul Victoria.

Primul mare succes al său a fost înregistrat la Grădina Volta Buzești cu piesa Profesorul de franceză semnată de Tudor Mușatescu.

Primul cuplu artistic a fost format de Horia Șerbănescu și Emil Popescu.

Alături de un alt partener de aur, Radu Zaharescu, actorul a scris istoria Teatrului de Revistă, identificîndu-se practic, cu existența acestuia, din momentul în care a fost lansat de Constantin Tănase, la "Cărăbuș". De-a lungul anilor acesta a fost cuplul cel mai solicitat de Televiziunea Română.

Horia Șerbănescu a avut doi copii: Mugur și Ilinca.

[ link extern ]

Momente vesele cu Horia Serbanescu
[ link extern ]