Cel mai bun actor roman?

Horatiu Malaele


Actor, regizor, pictor, caricaturist, scriitor.

In 1975 a absolvit Institutul de Arta Teatrala si Cinematografica "I.L. Caragiale", clasa profesor Octavian Cotescu.

Interpret consacrat de comedie, din 1996 joaca la Teatrul Bulandra. A jucat în peste 50 de filme, iar in televiziune a interpretat peste 150 de roluri.

Ca pictor si caricaturist, a expus peste 3000 de caricaturi in 36 expozitii nationale si internationale.

Premii si distinctii:

- Premiul pentru interpretare - Iasi, 1975

- Premiul pentru cea mai buna interpretare - Galati, 1976

- Premiul ATM, 1978

- Premiul pentru cel mai bun actor - Piatra Neamt, 1981

- Premiul UNITER, 1992

- Premiul pentru interpretare Festivalul "I.L. Caragiale" - Bucuresti, 1993

- Premiul Asociatiei Umoristilor Romani pentru interpretare, 1993

- Premiul pentru regie la Festivalul comediei romanesti, 1994

- Premiul pentru regie "Ion Baiesu" si Premiul pentru interpretare - Buzau, 1994

- Premiul special al juriului la Festivalul de Teatru Contemporan - Brasov, 1996

sursa: [ link extern ]


Nebun cu nervii
[ link extern ]

Bubico - Horatiu Malaele
[ link extern ]

Agatha Bârsescu, fiica unui militar de carieră, s-a născut la București. Când exact nu se știe. Viitoarea actriță a Burgtheater-ului despre care directorul Adolf Wilbrandt spunea că avea “un curaj nebunesc” s-a priceput să păstreze acest secret. O duzină de dicționare, de monografii românești și austriece oferă date divergente: din 1857 până în 1864, data cea mai probabilă fiind 9 septembrie 1859.

A fost educată la un pension condus de călugărițe, la Sibiu, a urmat apoi Conservatorul din București și și-a încheiat pregătirea artistică la Viena. După o scurtă perioadă petrecută la Teatrul German din Berlin a debutat în anul 1883 la Burgtheater unde a petrecut cei mai importanţi 7 ani ai carierei sale până în 1890. Bârsescu este, practic, creaţia directorului de atunci al celei mai importante scene vieneze, Adolf Wilbrandt. Iar acesta nu uită în Amintirile sale publicate în 1905 să noteze cât de mult a mizat pe talentul ei.


A jucat ca primă tragediană la Burgtheater din Viena, apoi pe scenele multor teatre din Europa și din America. Și-a valorificat însușirile de tragediană interpretându-și rolurile cu patos romantic. Printre creațiile sale se numără rolurile titulare din "Medeea" și "Sapho", ambele de Franz Grillparzer, "Antigona" de Sofocle, "Maria Stuart" de Friedrich von Schiller, regina din Ruy Blas de Victor Hugo, etc. Spre sfârșitul vieții a fost profesoară la Conservatorul din Iași.

Este înmormântată în Cimitirul Eternitatea din Iași. Pe placa sa funerară a fost gravată următoarea inscripție: Aici odihnește geniala tragediană, Agata Bârsescu, Gloria neamului românesc care a ilustrat teatru până la desăvârșire în țară și străinătate + la 22 noembrie 1939.

[ link extern ]
[ link extern ]

Stefan Banica senior

Actorul indragit de milioane de romani s-a nascut in Calarasi pe 11 noiembrie 1933 si a decedat din pacate, in plina ascensiune profesionala pe 26 mai 1995 la numai 61 de ani.
Filmografia sa cuprinde peste 20 de filme in care a demonstrat harul sau artistic plin de umor si o inteligenta intuitiva si plina de sarm in filme din care reamintim:" Brigada Diverse intra in actiune " (1970), " Brigada Diverse in alerta " (1971), " Păcală "(1974), " Nea Marin Miliardar"/1974, " De ce trag clopotele, Mitică?" (1982) si ultimul sau film "Cel mai iubit dintre pământeni" (1993).
Dar impresionante au ramas rolurile sale pe scena Teatrului de Revista unde a facut roluri memorabile, ridica publicul in picioare in anii in care "ironia subtila" a textului facea ca oamenii sa suporte mai usor dictatura comunista. Scenetele ca "Justitia romana", dupa I.L.Caragiale, "O scrisoare pierduta", " Pastila de umor" dar mai ales cuplul sau cu celebra actrita de revista Stela Popescu, aparitiile lor la emisiunile de varietati ale Tv romane, au fost clipele cele mai minunate ale acestui mare actor de origine rroma pentru publicul care in acei ani nu avea decat un program de Tv. de 2 ore de divertisment.
A fost cunoscut in mare masura ca actor, si mai putin ca lautar. Totusi marele artist a cantat romante si cantece de petrecere.
Interpretarea pieselor muzicale, din care amintim "Îmi acordaţi un dans", "Cum am ajuns să te iubesc", "Gioconda se mărită", "Hei, coşar, coşar" şi "Astă seară mă fac praf", au rămas nemuritoare.
A fost casatorit cu Sanda Vlad-Liteanu, jurnalist care i-a nascut primul baiat Stefan Banica Jr. azi celebru mai ceva ca tatal sau,pe care-l adora si pe care la cam cinci anisori in 1972, cand a fost spectator in primul rand la piesa „O scrisoare pierduta“ care se juca la teatrul Bulandra in regia lui Liviu Ciulei, cu o distributie impresionanta: Toma Caragiu, Rodica Tapalaga, Octavian Cotescu, Mariana Mihut, Dem Radulescu, Mircea Diaconu. Stefan Banica, tatal lui, il juca pe Pristanda, iar Stefan il urmarea cu sufletul la gura pentru ca avea o sabie.
Copilul n-a inteles nimic din piesa, il interesa doar sabia. La sfarsitul piesei, tatal l-a luat in brate, l-a urcat pe scena si i-a aplecat capul in jos, l-a impins sa se incline in semn de respect fata de public. Este un gest pe care fiul lui nu l-a uitat vreodata, iar soarta a facut ca dupa aproape 20 de ani, pe aceeasi scena a Teatrului Bulandra, sa se incline in semn de respect in fata publicului, de aceasta data ca actor al teatrului.
Stefan Banica sr, a divortat de fosta ziarista Sanda Liteanu, pe cand juniorul Banica era inca un copil. Stefan ce a ramas alaturi de mama lui, crescut de bunici iar, tatal sau si-a refacut viata alaturi de o alta femeie cu care a avut un al doilea baiat: Alexandru Banica, care a murit, in 2000 in urma unui accident de circulatie.
Intr-o sambata noaptea, Alexandru Silviu Banica (25 ani) se afla intr-un autoturism condus de Serban Burada (29 ani). Pe strada Matei Voievod, din Sectorul 3, soferul masinii a pierdut controlul din cauza vitezei excesive si a intrat intr-un stalp din beton, pentru sustinerea firelor electrice. Serban Burada a fost ranit usor, dar Alexandru Banica, care se afla pe scaunul din dreapta fata al masinii, a fost grav ranit. Banica a fost internat urgent la spital, dar in ciuda eforturilor depuse de medici, tanarul a murit .

Un actor de neuitat si "duelul muzical" realizat de fiul sau il readuce in memoria tuturor admiratorilor.
[ link extern ]

[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]

Biografie

Jean Lorin Florescu (n. 1924; d. 1992) a fost un actor român de teatru şi film. Rolul său cel mai cunoscut este cel al căutătorului de aur Martin Stricland din filmul serial Toate pânzele sus.

[ link extern ] /

Filmografie

Figurantii (1987)
Toate pînzele sus! - Întâlnire în Atlantic (1987) - Strickland
Toate pînzele sus! - Misterele mărilor (1987) - Strickland
Toate pînzele sus! - Secretul epavei (1987) - Martin Stricklan
Colierul de turcoaze (1985)
Moara lui Călifar (1984)
Comoara (1982)
Stefan Luchian (1981) Trailer
Trandafirul galben (1981)
Bietul Ioanide (1980) - Costica Prejbeanu
Blestemul pământului Blestemul iubirii / Ion: Blestemul pământului, blestemul iubirii (1980) - carciumarul Avrum
La rascrucea marilor furtuni (1980) - Aga Manu
Acţiunea Autobuzul (1978) - agentul strain Willy
Curcanii (TV) / (1977) - reporter englez
Toate pânzele sus! (1977) - Strickland
Marele singuratic (1976) - inginer zootehnist
Alarma in delta (1975)
Pe aici nu se trece (1975)
Portile albastre ale orasului (1975) - pokerist
Stefan cel Mare - Vaslui 1475 (1975) - Vistiernic
Un comisar acuză (1974)
Felix şi Otilia (Serial TV) / Felix şi Otilia (1973) - industriasul senator Toader Ratiu
Adio, draga Nela (1972) - Arghir
Cireşarii (1972) - Slabanogul
Cu mâinile curate / Cu mainile curate (1972)
Felix şi Otilia (1972) - industriasul senator Toader Ratiu
Nebunia lui Pantalone (1971)
Brigada Diverse intră în acţiune / B.D. intră în acţiune (1970)
Mihai Viteazul (1970) Trailer
Războiul domniţelor (1969)

GINA PATRICHI

Reflectii despre teatru Gina Patrichi

"Teatrul nu e nici meserie, nici divertisment, ci omul regasit in superioara lui umanitate.

DRAGOSTEA de teatru si aventura inteligentei se confunda.

Nu accept sa traiesc altfel decat pentru a putea descifra si reprezenta, in lumina unui sens, experienta vietii.

Vreau sa creez pentru toti. Suna grandilocvent, dar scena e facuta pentru a facilita dialogul si nu pentru a sublinia ceea ce ne poate desparti.

Daca m-am daruit teatrului este pentru ca mi-s dragi semenii."


Gina Patrichi (n. 8 martie 1936, București - d. 18 martie 1994, București) a fost o actriță de teatru, film, radio și televiziune din România.

A urmat cursurile Institutului de Teatru „I.L. Caragiale” din București, la clasa Aurei Buzescu, timp de trei ani, începând din 1952, fiind admisă cu toate că nu își încheiase încă studiile liceale, dar și exmatriculată înainte de absolvire, din motive disciplinare.

În ciuda exmatriculării din Institutul de Teatru, a fost angajată la nou înființatul teatru din Galați, unde a debutat în spectacolul Nota zero la purtare de Octavian Sava și Virgil Stoenescu, regizat de Valeriu Moisescu, în 21 octombrie 1956. Experiența dureroasă a alungării din școală s-a dovedit în timp benefică, determinând o schimbare de atitudine ce o prefigura pe artista perfecționistă de mai târziu și contribuind, așadar, la formarea conștiinței unei adevărate profesioniste. Gina Patrichi a jucat la Teatrul Dramatic din Galați până în anul 1964, când a fost invitată să se alăture colectivului Teatrului Bulandra din București, condus de regizorul, actorul și scenograful Liviu Ciulei. Aici și-a făcut debutul în 29 ianuarie 1964, în piesa Jocul de-a vacanța de Mihail Sebastian, sub îndrumarea aceluiași Valeriu Moisescu.

Marile roluri le-a creat în principal pe scena Teatrului Bulandra (cu o excepție notabilă: rolul reginei în spectacolul Antoniu și Cleopatra de William Shakespeare, în regia lui Mihai Măniuțiu, montat la Teatrul Național din Cluj, 1988), pe care a slujit-o până aproape de sfârșit - ultima stagiune: 1992-1993; ultima premieră: Teatrul comic de Carlo Goldoni, în regia lui Silviu Purcărete (22 noiembrie 1992).

A lucrat cu mari regizori, precum Liviu Ciulei, Valeriu Moisescu, Lucian Pintilie, Vlad Mugur, Radu Penciulescu, Andrei Șerban, Cătălina Buzoianu, și a colaborat extrem de bine cu actorul Ion Caramitru, în postură de regizor, sau coregrafa Miriam Răducanu. Numele său este legat de montări celebre: Clipe de viață, D-ale carnavalului, Elisabeta I, Victimele datoriei, Puricele în ureche, Azilul de noapte, Hedda Gabler, Interviu, Amintiri, Dimineață pierdută, Hamlet, etc. În film, actrița și-a făcut debutul, remarcabil, alături de Victor Rebengiuc, în lungmetrajul realizat de Liviu Ciulei după cunoscutul roman Pădurea spânzuraților de Liviu Rebreanu (1964). A creat de asemenea nenumărate personaje memorabile la teatrul radiofonic, jucând în peste 150 de piese transmise pe calea undelor hertziene.