Cel mai bun actor roman?

DUMITRU FURDUI


S-a născut la 27 octombrie, la Băileşti, în judeţul Dolj. A absolvit Institutul de Artă Teatrală şi Cinematografică „I.L. Caragiale” în 1957, nu fără peripeţii. În 1953 a fost eliminat temporar în contextul preludiului Revoluţiei ungare, devenind ulterior un popular interpret de comedie în teatru şi televiziune.
A debutat artistic în 1958, în filmul lui Geo Saizescu, "Doi vecini", în urma acestui rol, fiind remarcat de către Francisc Munteanu şi distribuit astfel, în pelicula acestuia "Soldaţi fără uniformă", în 1960. Au urmat apoi alte roluri frumoase în filme precum "Setea" (1960), în regia lui Mircea Drăgan, "Un surâs în plină vară"(1963), sub conducerea lui Geo Saizescu,"Împuşcături pe portativ"(1967), în regia lui Cezar Grigoriu sau "Fraţii" din 1970, un film de Mircea Moldovan.
Între anii 1970 şi 1972, actorul a interpretat rolul Sergentului-Major Cristoloveanu, în seria de filme "Brigada Diverse", în regia lui Mircea Drăgan, iar în 1975, interprează, tot cu succes, rolul inginerului Geo Severus din "Toamna bobocilor", respectiv "Iarna bobocilor", în regia lui Mircea Moldovan.
În 1981 actorul încearcă şi o carieră de scenograf, semnând scenografia filmului lui Tudor Mărăscu, "Învingătorul".
In teatru a făcut, de asemenea, roluri memorabile în piese ca „Balerina portocalie“ de Valeriu Sârbu, „Câinele grădinarului“ de Lope de Vega, în „Sânziana şi Pepelea“ de Vasile Alecsandri sau în „Triumful talentului“ de I.L.Caragiale, difuzate la Teatrul Naţional Radiofonic. De asemenea, a împrumutat vocea sa personajului principal din "D'ale lui Păcală" de Tudor Muşatescu, alături de Cornel Vulpe, Dem Rădulescu, Draga Olteanu şi Paul Sava.
La sfârşitul anului 1982 se refugiază politic în Franţa unde, din 1988, lucrează sporadic în cinematografie, lăsând şi aici câteva roluri frumoase. Îl putem astfel vedea în filme ca "Roselyne et les lions"(1989), în regia lui Jean Jacques Beineix, "Aux yeux du monde"(1991), în regia lui Eric Rochant sau "Mina Tannenbaum", un film din 1994, semnat de Martine Dugowson. Ultimul său rol a fost cel al tatălui din filmul "La rançon du chien" din 1996, în regia lui Peter Kassovitz, unde i-a avut ca parteneri pe Daniel Prévost şi François Négret, în rolurile principale.
Actorul a scris şi memorialistică, publicată în două volume apărute postum în 1999 la Editura Fronde sub titlul „Teatrul în comunism”.
S-a stins din viaţă la 13 aprilie 1998, la Paris, în circumstanţe neclare. Se pare că ar fi căzut de la etajul opt al imobilului în care locuia, posibil ca urmare a unui suicid sau datorită consumului de alcool. Dar, se ştie că actorul ducea o viaţă retrasă, exilul nedovedindu-se soluţia visată. În momentul decesului fiul său, Tudor Furdui, singurul sprijin, se afla în ţară. Fiul său este din 1999 crainic sportiv la TVR1.

Sursa /[ link extern ]

Dragos - Vasile Paslaru

Dragoş Pâslaru (nascut in 1951) este un actor român. După Revolutia din decembrie 1989 el a protestat în 13-15 iunie 1990 în Piaţa Universităţii împotriva regimului instalat după înlăturarea regimului comunist, fiind bătut de mineri. În acelaşi an, a părăsit lumea teatrului şi s-a călugărit, în anul 1990, la Manastirea Frasinei din Judetul Valcea, devenind fratele Valerian. În faţa anchetatorilor care doreau să obţină de la el declaraţii care să ducă la arestarea celor vinovaţi de maltratarea sa, Dragoş Pâslaru a spus doar "Am luat coarnele plugului Dumnezeiesc şi sufletul meu a iertat tot". În cadrul mănăstirii, fratele Valerian a lucrat la sectorul zootehnic, apoi ca bucătar, iar în ultima vreme a devenit şeful cancelariei Mănăstirii Frăsinei.
Filme cu Dragos Pîslaru

Fii cu ochii pe fericire (1999) - Mihai Nica
Femeia in rosu (1997)
Capul de zimbru (TV) / Capul de zimbru (1996)
Don Carlos (TV) / (1996)
Un été inoubliable / O vară de neuitat (1994) Trailer
Balanţa (1992)
Domnisoara Christina (1992)
A unsprezecea poruncă (1991)
ªobolanii roşii (1991) - Regizorul
Trandafirul si coroana (TV) / (1991)
Dreptatea (1989)
Drumeţ în calea lupilor (1988) - Horia Sima
Umbrele soarelui (1986)
Cantonul parasit (1985)
Întoarcerea din iad (1983) Trailer
Ochi de urs (1983)
Sa mori ranit din dragoste de viata (1983)
Singur de cart (1983) - Pavel
Concurs (1982)
Secvenţe (1982)
Angela merge mai departe (1981) - şofer de taxi
Pruncul, petrolul şi ardelenii (1981)
O lacrimă de fată (1980)
[ link extern ] /

Actorul Vasile Dragoş Pâslaru într-o emisiune a lui Titi Dincă.
Astăzi fostul actor este monahul Valerian de la Schitul Pătrunsa.
[ link extern ]

Un ucenic format la „şcoala” Cuviosului Ghelasie este şi monahul Valerian (alias Dragoş-Vasile Pâslaru), a cărui biografie e cunoscută mai ales în cercurile de intelectuali. Se poate spune că monahul Valerian a avut destinul unui personaj dostoievskian. (De altfel, încă din anii ’80 s-a făcut remarcat în rolul Alioşa din „Karamazovii” lui Dan Micu.) Atât în teatru cât şi în film (antologic e rolul Horia Sima din „Drumeţ în calea lupilor”, 1988), Dragoş-Vasile Pâslaru a interpretat cu pasiunea mistuitoare a omului însetat de absolut. S-a făcut auzit şi în evenimentele tulburi ale anilor ’90, când a cunoscut pe propria piele „ura proletară” a minerilor veniţi „să restabilească ordinea” în Piaţa Universităţii. Căutările sale au luat sfârşit în clipa sosirii la Mănăstirea Frăsinei, unde şi-a aflat limanul duhovnicesc în persoana Cuviosului Ghelasie, căruia i-a fost „cămăraş” în ultimii ani, până la plecarea acestuia la Domnul (2 iulie 2003).
[ link extern ] /

Maria Filotti s-a născut în comuna Batogu, de lângă Brăila, "un sat așezat în șes, cam între gările Inaca și Dedulești, în apropierea râușorului Călmățui, care era tare poznaș: când era uscat ca-n palmă, când se revărsa înecând recolta." .Era în clasele primare, la Brăila, când a văzut prima piesă de teatru. Pe vremea aceea nu exista la Brăila un liceu de stat pentru fete, așa că, după absolvirea cursului primar, în anul 1895, a fost înscrisă ca internă la o instituție particulară, "Școala secundară de fete", condusă de o asociație de profesori și care purta numele întemeietorilor ei, un grec și un italian: Penetis și Zurmali.
Examenul de bacalaureat l-a susținut la Liceul I.C. Massim, secția clasică, încheind cu o "dizertație" cu tema "Opera politică și literară a lui Dumitrie Cantemir". Președintele comisiei de examinare era profesorul universitar Ștefan Sihleanu, director al Teatrului Național București în acea perioada. Sihleanu este cel care descoperă calitățile artistice înnascute ale Mariei Filotti.
După terminarea studiilor liceale s-a înscris la Universitatea din București la secțiile Litere, Filosofie și Drept, dar Ștefan Sihleanu a determinat-o să încerce și la Conservatorul de Muzica și Arta Dramatică.
La Conservator a fost eleva maestrei Aristizza Romanescu, care îi va spune ce bucurii îi poate dărui scena și care-l va convinge pe tatăl viitoarei artiste, cu ocazia unui turneu a teatrului din Craiova în drum spre Teatrul Național din Iași, să nu se împotrivească ca Maria să facă teatru. Din clipa aceea teatrul a prins-o în mrejele ei, după mărturiile artistei. În anul 1905 a făcut un alt turneu, cu Petre Sturdza - jucând în piesa lui Giacosa, Ca frunzele - și apoi cu Petre Liciu. Renunță la Facultatea de Drept. În anul 1906 dă examenul de absolvire a Conservatorului cu Fedra. În primăvara aceluiași an, Maria acceptă, la îndemnul profesoarei sale, propunerea pe care i-o făcuse scriitorul Haralamb Lecca, ce fusese numit director la Teatrul Național din Iași, și semnează un contract pentru o stagiune la acel teatru începând de la 1 septembrie 1906. Din această cauză, se va muta și cu ultimul an de studii la Facultatea de litere din Iași. Pentru examenul de absolvire a pregătit și cu maestrul Nottara piesa Frații - în care dădea replica unor colegi ce-și treceau examenul - și piesa "Fântâna Blanduziei", care se juca pentru producția de absolvire a promoției 1906, de elevii din ultimii ani de la clasele celor doi profesori, împreună. Examenul l-a dat pe scena Teatrului Național București, unde pășea pentru prima dată. Alexandru Davila, ca director al Teatrului Național, era și președintele comisiei. El o remarcă pe Maria și vrea să-i ofere un contract, dar Haralamb Lecca nu este de acord să rezilieze contractul spre binele ei, pentru a căpăta siguranță și încredere.
La Iași, în primul an de carieră, înaintea premierei de debut " În lumea mare" de Dumas-fiul, a jucat pe Nerra din "Fântâna Blanduziei" , într-un spectacol festiv, organizat cu prilejul dezvelirii bustului lui Alecsandri, în fața Teatrului Național. În cele câteva luni ale stagiunii, din octombrie 1906 până în februarie 1907 a jucat urmatoarele roluri: Berta din "Victimele legii", Germaine din "Banii" a lui Octave Mirbeau, Clara Torini din "Jucătorii de cărți", de H. Lecca, Thomry din "Martira", de Jean Richepin, Heriette din "Două orfeline", "Vijelia", de Bernstein, și Nelly Rosier din "Stafia bărbatului" .
În aprilie 1907, în cursul turneului cu Agatha Bârsescu a fost chemata la București pentru semnarea contractului cu Teatrul Național. A debutat pe scena Teatrului Național din București în seara de 29 septembrie 1907, la deschiderea stagiunii, cu rolul Vidrei din "Răzvan și Vidra" de Hasdeu.

A jucat în 167 de piese dintre care în 45 a deținut roluri principale. A jucat alături de marii înaintași ca, Nottara, Aristizza Romanescu, Agatha Bârsescu, Petre Liciu. A avut parteneri admirabili Aristide Demetriade, Nicolae Soreanu, Tony Bulandra. Rolurile au fost multe și variate, pe registre multiple, de la ingenue până la femei fatale, regine, personaje clasice, personaje de legendă, cochete și, "din când în când ... câte un om adevărat".
Timp de trei decenii a fost profesoară la Conservatorul de Artă Dramatică București.
Din 1930 a fost aleasă președinta Sindicatului Artiștilor Dramatici și Lirici, a fost membră, ca reprezentantă a României, în Comitetul Internațional al Societății Universale de Teatru și societară de onoare a Teatrului Național București. Teatrul din Braila poarta numele Mariei Filotti din 1969.

Maria Filotti este mama scriitorului și producătorului Ion Filotti Cantacuzino și bunica actorului Șerban Cantacuzino



[ link extern ]

Monstrii sacri - Gina Patrichi

[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]
[ link extern ]

Actorul Iurie Darie a murit vineri, 09.11.2012 la varsta de 83 de ani, dupa o lunga suferinta.

In vara anului 2012, actorul a avut mai multe probleme de sanatate si in cele din urma a fost operat pentru montarea unui sistem de drenaj care sa ajute la eliberarea lichidului in plus ce se acumula in zona creierului.

Iurie Darie are o cariera remarcabila, ce cuprinde roluri in peste 40 de productii cinematografice. Dupa ce a debutat in cinematografie, in 1953, in "Nepotii gornistului" - in regia lui Dinu Negreanu, avandu-i alaturi pe Marga Barbu si pe Liviu Ciulei -, Iurie Darie a jucat in filme precum "S-a furat o bomba" (1961), "Dragoste la zero grade" (1964), "Atunci i-am condamnat pe toti la moarte" (1971), "Fratii Jderi" (1974), "Ringul" (1983), "In fiecare zi mi-e dor de tine" (1987), "Zambet de soare" (1987), "Oglinda" (1993), "Punctul zero" (1996), "Triunghiul mortii" (1999).

De-a lungul carierei, Iurie Darie a colaborat cu unii dintre cei mai importanti regizori romani ai secolului trecut: Ion Popescu Gopo, Mircea Dragan, Sergiu Nicolaescu, Gheorghe Vitanidis. De asemenea, in teatru, actorul a cucerit audienta prin roluri memorabile in piese precum "Troilus si Cressida", "Umbra" si "Palaria".

Sursa: [ link extern ]



Dumnezeu sa-l odihneasca !