Custodie unica vs custodie comuna

"Beneficiul continuarii unei relatii firesti cu ambii parinti trebuie avut in vedere si sunt convinsa ca un astfel de beneficiu constituie cu adevarat baza dezvoltarii armonioase a unui copil. Insa un astfel de beneficiu este strict legat de oamenii care relationeaza intr-un astfel de caz."

Ati spus corect: continuarea unei relatii firesti....insa in cazurile in care parintii s-au despartit de la nastere sau din timpul sarcinii, nu poate fi vorba de nici o relatie existenta. Mai sunt si cazuri in care celalalt parinte apare dupa 3-4 ani pentru a-si revendica "drepturile". In aceste cazuri nu se continua nici o relatie fireasca, ci, in unele cazuri se distruge un echilibru existent sau se forteaza creearea unei relatii, avand loc schimbari psihice importante pentru copil si pentru relatia mama-copil.

"Din punctul meu de vedere, pentru ca societatea asta sa evolueze, ar trebui ca oamenii sa fie evaluati din punct de vedere moral si psihologic inainte de a deveni parinti."

Nu sunt de acord cu asta. Oamenii sunt niste fiinte libere si trebuie sa aiba autonomie totala asupra propriei vieti. Evaluarea ar trebui facuta insa, tocmai in momentul in care se pune problema incredintarii minorului sau in momentul in care se hotaraste structura programului de vizita.

Pana la urma, unde este problema? Daca veti citi cu atentie prevederile Legii nr.272/2004, modificata si completata prin dispozitiile Legii nr.71/2011 pentru punerea in aplicare a Legii nr.287 privind Codul civil, despre custodie unica sau comuna, Noul COD CIVIL( LEGEA nr.287/2009, republicata, readuce la normalitate termenul de incredintare a minorului la unul din parinti sau amadoi prin sintagma "custodie"! Altfel, cine a supus atentiei aceasta tema sa citeasca NCC, republicat, dispozitiile cu privire la custodia( incredintarea, in Codul familiei abrogat!) minorilor rezultati din casatorie dupa divort!

Doamna Cristiana, prietena dvs.prin avocata care o reprezinta in proces poate pune in instanta intrebarea - ce a facut tatal copilului ca sa merite sa obtina custodie comuna? Cam ce fel anume si-a sacrificat viata in numele binelui copilului? Drept multumire pentru aducerea pe lume a copilului de catre sotia lui, pentru noptile pierdute pentru ca copilasul sa fie sanatos - o palma, o bataie, probabil agresiuni psihice si insinuari din acelea care distrug personalitatea unui om. Aceasta este pretuirea pe care unii dintre concetatenii nostri o daruiesc omului de langa ei. Si spunea bine domnul Heracles, tine de "stofa" fiecaruia. Din toate parerile exprimate de avocati si utilizatori ai acestui forum, vedem cam ceea ce se intampla in jurul nostru. Sunt multe cazuri, fiecare in parte reprezinta o particularitate , iar in fiecare dintre aceste cazuri sunt vieti de oameni in joc. De aceea, sincer, ma rog lui Dumnezeu ca acei oameni care au puterea deciziei in maini, sa fie corecti si impartiali si sa aiba puterea sa inteleaga tuturor problemele. Sunt pentru custodie comuna in cazul acelor parinti care in mod cat de cat egal au sustinut copilul sa creasca, chiar in aceste cazuri nu stiu ce rol ar mai avea plata pensiei alimentare catre copil...dar in cazul in care unul din cei doi nu a aratat interes pentru cresterea si educarea copilului, sau chiar a savarsit abuzuri de orice fel prin agresiuni fizice sau verbale asupra copilului sau celuilalt parinte care s-a ocupat de cresterea lui - pentru ca aceste agresiuni se rasfrang negativ asupra personalitatii copilului care isi va cauta intelegere in afara familiei si comunicarea cu cei doi parinti se va diminua treptat sau se va baza pe santaj - daca mama nu accepta asta ma duc la tata iar daca tata nu vrea...o sa vrea mama, NU!
Desigur, sunt divorturi din interes, pentru ca o mama sau un tata sa obtina acea pensie alimentara care i-ar asigura poate un trai mai bun si lor?! Dar nu cred ca cineva, fie femeie sau barbat cu picioarele pe pamant ar dori sa divorteze doar asa...ca sa duca atatea probleme singur!
Doi oameni care nu s-au inteles in timpul casatoriei este putin probabil sa se inteleaga dupa. Chiar daca interesul va fi al copilului lor. Sunt cazuri extrem de rare cand acest lucru se intampla.
Sincer, nu stiu cum ar decurge comunicarea in numele binelui copilasului cu cel sau cea care te-a agresat , jgnit....
Probabil va trebui ca atunci cand tata vrea o anumita scoala si orientare pentru copilul lui si mama vrea o alta, copilul sa frecventeze eventual ambele scoli sau eventual sa decida Instanta de tutela ce este mai bine pentru copil?! Sau un nou proces?

emila a scris:

Sincer, nu stiu cum ar decurge comunicarea in numele binelui copilasului cu cel sau cea care te-a agresat , jgnit....

Sa incepem cu un exercitiu:
Sa presupunem ca luati (oricare dintre dvs. mama sau tata) o foaie A 4 si scrieti pe ea.

Ambii parintii suntem de acord:

1. sa nu expunem copilul la discutiile in contradictoriu dintre noi
2. sa nu punem copilul sa alega care dintre noi are dreptate
3. sa nu folosim copilul ca intermediar al mesajelor noastre
4. sa nu subminam autoritatea unul celuilalt in fata copilului deoarece cunoastem consecintele negative pentru educarea lui.
5. sa ...:-/ participam impreuna la serbarea de Craciun organizata de gradinita/scoala copilului


E vreo problema in a va pune semnatura sub acest 5 puncte?
Credeti ca celalalt parinte ar refuza sa semneze dupa ce vede semnatura dvs.? De ce? (lasati trecutul! de ce nu le-ar semna maine?)

Dna avocat,

Ma incument prima sa va dau curs exercitiului dumneavoastra si pot afirma ca nu sunt departe in viata reala de o astfel de actiune. Si DA, tatal fetitei nu ar semna asa ceva nici inainte, nici dupa mine. Tatal fetitei are un razboi personal cu mine si foloseste copilul stiind cat inseamna pentru mine. Nu vrea sa comunice cu mine in niciun fel, iar la invitatia mea de a merge impreuna la un consilier care rezolva astfel de conflicte, subliniind faptul ca am face-o pentru buna dezvoltare a copilului nostru, nu am primit niciun raspuns. Il astept de vreo 2 luni. Mi-a interzis sa-l mai sun la telefon, iar unica cale de comunicare acceptata de dumnealui este e-mai-ul si sms-ul.

Ceee ce face acest nou cod civil in privinta custodiei copilului, din punctul meu de vedere, este ce a facut si comunismul societatii trecute. Nu degeaba influenta este codul francez, ma gandesc. Anume: uniformizeaza si pune egalitate intre indivizi. Calitatea nu mai are nicio importanta. Globalizarea pare a fi cheia succesului pentru sistemul nostru juridic.

De exemplu, la mine la serviciu si cred ca este valabil si in domeniile voastre de activitate, daca calitatea muncii mele este mai buna decat a colegului, imi ofera o valoare superioara fata de colegul respectiv. In fata instantei insa, faptul ca unul dintre parinte s-a ingrijit de copil din secunda in care s-a nascut, zi si noapte, iar celalalt parinte si-a vazut de o alta viata decat cea de familie si nu i-a pasat ce se petrece in familia lui, este in totala egalitate! Toti suntem egali, calitatea nu conteaza! Ce sa-ti inveti copilul ca e mai bine, stimati avocati si magistrati? Sa fii moral, sa ai o viata decenta sau sa traiesti o viata plina de huzur si promiscuitate? Din punctul dumeavaostra de vedere, diferenta intre cele doua principii de viata nu exista! Deci, dumneavoastra aveti copii? Cum ii educati?