Custodie unica vs custodie comuna

florysoricioaica a scris:

fostul sot a solicitat pentru prima oara in ultimele 6 luni sa-si vada copilul ( cu ocazia zilei de nastere a celui mic) ; in ultimele 6 luni nu a dat nici macar un telefon ; ...

florysoricioaica a scris:

eu am reusit sa obtin confirmarea tatalui ca va veni la serbarea de craciun . acolo macar sa putem sa-i fim parinti

:bow:

@eracles
Asta este pura custodie comuna FIZICA. Nu este reglementata de legislatia romaneasca, care stabileste domiciliul minorului doar la un parinte.

Totusi nu este o idee deloc rea.

Interventie moderator
Am sters citatul care continea intregul comentariu caruia i se da replica. Era suficienta indicarea utilizatorului sau a unui pasaj relevant din comentariul acestuia.

Jude09 a scris:

va voi invita si eu sa imaginati situatia mea in felul urmator: tatal copilului o suna nestingherit pe fetita in fiecare seara, in w/e-uri chiar de 2 ori pe zi, pe telefonul fix, pe care daca as intra in categoria la care faceti dumeavoastra referire, l-as scoate din priza, ca si asa nu il folosesc!

Mi-am imaginat-o deja.
Am scris-o la pct 4 (+ :) un zâmbăreţ) din acordul de pe pagina 6.

Cand ... "materializezi in scris niste idei" :) se intampla sa spuneti mai mult decat ati vrea sa transmiteti (eu vad, el vede ;) ...si se foloseste de).

Apropo, nu ma supar pentru "lectia" despre comunicare.
Ma tem insa ca v-ati zdreli degetele de la picioare daca ati scapa peste ele, din intamplare, teancul de diplome in materie pe care il are barbatu-meu. Ce "nu stie el" este ca eu am devenit "si mai specialist", altminteri n-as fi reusit sa traiesc cu el in casa :)

Nu, nu faceti parte din categoria ...la care va ganditi.

In mod (deloc) surprinzator @ Martonze a inteles mai bine categoria la care m-am referit eu.

Martonze a scris:

In definitiv, cei care ar face gestul propus mai sus ... sunt oameni responsabili si cu respect pentru familie.

Copii fericiti, doamnelor!

Eu o sa ma inscriu in asociatia C.O.P.I.L.U.L. (daca unii au infiintat t.a.t.a. si altii vor sa infiinteze m.a.m.a. :) )

Dle Eracles, ati uitat ca un copil este o fiinta libera ? V-ati gandit ca nu este o prajitura pe care sa o impartiti in mod egal ? Ca un copil are activitati, prieteni, anumite cercuri, ca nu e un crab sa-si tot schimbe cochilia ? Si ca daca nu are chef sa plece dupa programul stabilit de dumneavostra, nu e obligat sa o faca ?

O alta greseala majora pe care o faceti. GENERALIZATI ! Ce drept are un asa numit tata, care nu s-a interesat 3 ani de zile, sau repet, care nu a fost prezent de la nastere, sa "imparta copilul" care este mare si frumos, cand habar nu are cu 'ce se mananca" ? Mi se pare ca fiecare este responsabil pentru greselile sale.

Nu inteleg de ce ati mai divortat, daca vreti sa fiti mereu in preajma sotiei si a copilului ? Si daca tot ati parasit-o de ce nu o lasati sa traiasca.

Dumneavoastra va prezentati, ca un tata model, un om de succes, dar care dupa parerea mea, probabil ca nu a fost in stare sa-i stea alaturi sotiei si la bine si la rau.

Imi explicati si mie cum de sunteti un om asa de succes si reusiti sa fiti si un parinte implicat ?
In timp ce v-ati ocupat cu cariera de succes cine a stat cu copilul ? Ati avut concediu de paternitate ?

O alta eroare, conform parerii mele: ca femeia si barbatul au un rol egal in cresterea si educarea copilului. Daca era asa, atunci probabil ca si barbatii erau capabili sa nasca, sau aveau si ei sani sa alapteze copilul. Nu contest ca si barbatii joaca un rol important in viata copilului, altfel nu s-ar naste copilul din femeie si barbat...insa niciodata EGAL. E doar parerea mea...si poate a multor altor femei.

In primul rand, rog un moderator sa stearga unul dintre userul-ul Milady09 sau Jude09. Sunt aceeasi persoana, mi-am creat un alt user de pe calculatorul de acasa intrucat nu am acces la adresa de e-mail de la serviciu de acasa si nu aveam cum sa-mi recuperez parola. Imi cer scuze pentru eventualele neplaceri create.

In al doilea rand, ar fi de apreciat ca parinti precum Dl Eracles sa consulte un psiholog cand emit astfel de propuneri in ceea ce priveste programul unui copil aflat in custodie comuna. In felul propus de dumneavoastra Dle Eracles, copilul nu va avea niciodata caminul sau. Nu va simti ca apartine unui loc pe care sa-l poata denumi acasa, insa un psiholog v-ar certiifca mai profesional aceasta necesitate a unui sentiment de acasa pentru buna dezvoltare emotionala a unui copil. Vorbim despre interesul suprem al copilului, nu? Nu de nevoia dumneavoastra sau a fostei sotii.

Daca urmariti putin in spate postarile mele, de data asta mai cu atentie, veti fi mai retinuti in ceea ce priveste catalogarea personala. DA, stiu, de cand cu 1 octombrie 2011, mamele au intrat intr-o cloaca care le defineste simplu si simplist: sunt acele femei nemiloase, care nu vad cat de benefic este pentru copil, legatura cu tatal si care ii fac celui din urma o viata amara. Cu toate astea, repet ceea ce am spus anterior: atat multi dintre dumneavoastra cat si noua legislatie nu faceti altceva decat sa generalizati situatiile, sa globalizati cazurile, sa nu aveti nici macar disponibilitatea umana de a asculta si a intelege situatia cazului, individual.

Dna avocat Romascanu, stiu ca va vine greu sa credeti dar povestea mea nu ati inteles-o mai deloc. Comunicarea cu tatal copilui sau mai bine spus lipsa acesteia, are ca unic scop COPILUL NOSTRU. Dorinta mea de a media relationarea cu dumnealui este strict a mea si DA, consider ca este in beneficiul copilului, ca parintii sa comunice intre ei aspecte despre copil. Intamplator, in cazul meu, tatal este cel care considera suficient ce afla direct de la un copil de 5 ani, pentru ca pur si simplu nu mai vrea sa aibe de-a face cu mine.

De ce? Pai ... pe scurt, cam asa: am divortat acum 3 ani. Fetita noastra avea 2 ani la divort. Am divortat nu dintr-un conflict cu dumnealui, din contra am divortat plangand si eu si el. Divortul pe care l-am cerut eu a fost in interesul copilului nostru. Tatal ei, dependent de jocuri de noroc de 20 de ani, cu o alta casnicie destramata din acelasi motiv si cu un alt copil de care nu i-a pasat foarte muti ani, devenise o amenintare la siguranta vietii copilului nostru. Cineva de pe acest forum m-a luat in bascalie despre acest subiect, cu permsiunea moderatorului am sa pun un link, este un site de medicina si nu cred ca reprezinta nicio problema, poate sunt persoane care vor sa-si largeasca bagajul de cunostinte, asa ca va rog sa cititi ce inseamna aceasta dependenta:

[ link extern ]

Nu am sa va povestesc cosmarul celor 7 ani de casnicie prin prisma acestei dependente a fostului sot, am sa va spun doar ca din cauza acestei afectiuni mentale, tatal copilului a fost ca si inexistent in viata copilului, in educatia, in cresterea, in responsabilitati materiale, fizice si psihice.

Dupa divort, EU am fost cea care am insistat ca relatia lor sa se construiasca, considerand un beneficiu pentru cea mica prezenta tatalui in viata ei, pentru o buna dezvoltare emotionala. Dupa multe luni de insistenta, au inceput intalnirile cu acesta. Cand si de cate ori a vrut el. Relatia dintre ei abia acum vreo 1 an a inceput sa se construiasca cat de cat. Nu vreau sa va incarc memoria povestindu-va de cate ori i-am impuiat copilului ce bun e tati si cat de bine e sa avem o relatie cu el. Da, am spus avem, pentru ca tatal copilui nu a iesit niciodata cu copilul in parc macar, singur, pentru ca NU a dorit niciodata. Dezinteresul si lipsa lui au trebuit reconstruite, eu am reprezentat pentru ea o CONSTANTA si eu am mediat relatia lor.

Problema a inceput cand tatal ei ne lua ca intreg, nu ne intalneam strict pentru a-si construi o relatie cu cea mica, ci ca sa isi refaca relatia cu mine. Momentul in care eu am primit 3 citatii la distanta de cateva saptamani una de alta, una de program de vizitare, una de reducere a pensiei alimentare si una de custodie comuna, a fost cand a aflat ca in viata mea exista altcineva.

Nu il urasc, e tatal copilului meu, este un om bolnav care va avea, probabil, aceleasi drepturi ca si mine. Urasc aceasta lege care nu face diferente de CALITATE. Urasc aceasta lege care da drepturi egale unui parinte care si-a neglijat toate indatoriile de parinte fata de copil si unui parinte care a lipsit de langa copil poate 10 zile adunate in aproapte 6 ani si alea au reprezentat anumite plecari in interes de serviciu, pe care am fost nevoita sa nu le refuz.

O seara buna.