Custodie unica vs custodie comuna

Custodia comuna are implicatii negative si pozitive in sensul ca daca partea adversa e cam cu nabadai tot timpul pe perioada minoratului copilului te lovesti de necesitatea acordului celuilalt parinte pe care de fiecare data il gasesti ca e contra ta. Practic nu poti sa-i faci acte copilului fara el, nu poti trimite copilul intr-o excursie, nu poti sa iei o hotarare care sa ramana batuta-n cuie. Pe cand daca esti de unul singur te poti descurca mai rapid. Desigur exista si avantaje atunci cand ai cu cine sa iei hotararile de comun acord, calm fara sa fii deranjat, dar cred ca la noi sunt prea putine cazurile de acest gen in care primeaza interesul copilului si atat. De cele mai multe ori copilul este folosit ca o arma de atac impotriva celeilalte parti. Mai trebuie sa treaca mult timp pana cand romanul sa inteleaga ca poate exista viata de familie si dupa divort.:slap:

Se pot imparti raspunderile, domeniile in care fiecare parinte sa ia deciziile... unul le ia pe ceel medicale, altul pe cele legate de educatie etc. Astfel, nu e musai sa te certi mereu in ce excursie sa plece sau nu copilul.
De acord cu ultima afirmatie.

La doctor este necesar acordul ambilor parinti, este chiar si in proiectul reformei sănătatii.

In concluzie, legea este facuta pentru persoane normale, persoane care se inteleg si cunosc interesul superior al minorului. Parintii trebuie sa se gandeasca la minor nu la disensiunile dintre ei.

Am vazut o gramada de cupluri separandu-se elegant, frumos si fara scandal. Aceste atitudini de ciuda și atac asupra celuilalt parinte sunt expresia si profunda dovada a inculturii și prostiei.

Corect afirmati ca legea este facuta pentru persoanele normale si care se inteleg.
Problema mare este a persoanelor care nu se inteleg, care nu pot fi inclusi , in corpore, in categoria handicapatilor mintali.
Exista si nepotrivirea de caracter, exista conceptii si cerinte diferite de viata, diferente de educatie si cultura, constatate dupa perioade lungi de convietuire.
Apropo de mersul la medic, daca e sa respectam legea mult laudata, pana ajunge taticul din Spania sa semneze pentru operatia de apendicita, minorul a murit, in interesul sau major!!!!
Unde mai punem ca un parinte care nu a platit pensia alimentara de ani de zile, din lipsa de venituri, trebuie sa fie de acord cu o operatie de zeci de mii de euro platita de mama si familia ei!!!!!!!!! Si daca nu e de acord, ce facem?
Deschidem un nou proces, ca instanta sa hotarasca daca copilul trebuie sau nu operat?
Persoanele NORMALE nu au nevoie de aceasta lege, handicapatii psihici pot fi decazuti(chiar daca nu chiar toti, depinde cum se pot disimula), iar pentru restul-marea majoritate- este generatoare de noi conflicte, noi abuzuri, noi violente si procese fara numar....

Asa e, Alex, ca principiu. Insa o hotarare judecatoreasca poate imparti autoriotatea comuna cum vrea judele sau partile; se poate arata ca deciziile medicale se iau exclusiv de parintele X, singur, fara acordul celuilalt bla-bla. Sau ca cele privind educatia se iau in comun incepand cu varsta de 14 ani, pana atunci parintele la care copilul are locuinta putand sa decida singur ce cursuri, gradik, scoala etc. urmeaza.
Partile pot decide si singure asta.

In lipsa unei intelegeri bune, asta e, se aplica regula legala.

E o problema ca unii se prind dupa atatia ani ca exista, deodata, niste incompatibilitati si niste nepotriviri de caracter aparute, asa, peste noapte!! :)) Aici handicapul este, zic eu, la ambii parteneri.
Legea nu discuta despre situatii de urgenta, dar din pacate dati cu pietre intr-un lucru despre care, vad, nu aveti prea mult habar... Asta arata o mare problema de comunicare si tocmai dv. va plangeti de imposibilitati de discutii!! :( Dar e mai usor a arata cu degetul in jur decat spre oglinga...