Custodie unica vs custodie comuna

Fara sa pun la indoiala argumentul moderatorului a_k, eu cred ca legea noua si legea veche, discutate in paralel si raportate la situatii concrete se integreaza in forumul asta.
La urma urmei, e doar un forum si discutii exclusiv pe temeiuri legale sunt purtate restrictiv.
Daca nu este potrivita aici discutia, te rog sa o muti in forumul unde consideri ca e ok. Multumesc.

Sigur, sunt parti din discutie care exced si legii si pe acelea le-as fi editat macar partial. De exemplu lipsa egalitatii in drepturi a parintilor pe temeiuri legate de sex.Ca daca sexul meu e mai frumos ori mai verde, sunt parinte mai bun ori mai rau. :slap:
Asta imi pare argument cu iz de frustrare veche si, din pacate, cronic intiparita in unele gandiri. Gandiri care ar trebui sa se reflecteze si la faptul ca samanta lor nu e rodnica asa, de una singura, iar daca era lasat ca doar mama sa creasca prunci, ii si facea singura.

Nu doresc nimanui parinti limitati; un copil are nevoie ca sa se dezvolte de experiente cat mai multe si variate, pozitive si negative, or interzicerea oricarui anturaj cu conotatii negative nu o poate face niciun parinte. Ce poate face parintele e sa-i arate copilului calea considerata de el corecta si buna.

Impotenta in a contracara argumentativ si/sau demonstrativ anumite comportamente ale altor persoane duce la limitarea brutala a libertatii copilului de catre parintele incapabil sa-i arate altfel ce e bine si ce e rau. Iar limitarea asta nu tine seama nici daca persoana careia i se taie accesul la experienta de viata e copilul.
Ma intreb cati parinti care gandesc astfel i-au spus corect in fata copilului: nu vreau sa-l vezi pe alalalt parinte, poti sta si-n cap, nu cred ca-ti face bine indiferent ce zice cine zice, el vrea, dar nu vreau eu ca e rau si basta!??

Teama nedovedita ca drobul de sare ar putea sa cada, incapacitatea de a trece peste o relatie esuata spre binele copilului, dorinta de a avea convorbiri personale cu celalalt parinte cand COPILUL ar trebui sa le aiba... toate poverile astea le cara in spate niste copii, sarmanii, carora, cum imi spunea cineva deunazi, li se cere sa se rupa de un parinte (tatal poate) de care nici mama lor nu s-a putut rupe fara o epuizare a incercarilor de relationare.

Vad argumente ca nu se poate discuta cu celalalt pentru ca ai incheiat relatia, de parca fostii parteneri nu mai pot avea relatii decente, sa iesi la un suc,sa mananci o cafea impreuna. De parca nu se intampla sa stam la taifas cu prima/fosta iubire oricat de dramatica despartirea... :hugall:
Doar pentru ca o relatie a fost disfunctionala la un moment dat nu inseamna ca trebuie sa aruncam cu pietre unii in altii de cate ori ne vedem.

Iar argumentul individualizarii cazurilor nu merge in situatiile discutate aici pentru ca, sincer, le-ati anihilat dv. prin generalizari de genul: tatii n-au tate functionale, nu cunoasteti situatia.
Situatiile le cunoastem in masura in care ne-o transmiteti dv. si e posibil ca sa o vedem astfel pentru ca dv. si nimeni altcineva ne-a descris-o asa.
De asemenea, refuzul de a vedea ca in alte cazuri PARTICULARE lucrurile functioneaza ori ar putea functiona inseamna tot o indepartare a dv. de particular. E ca si cum nu putem accepta succesul altuia acolo unde noi insine am esuat. Or ce nu acceptati dv. la altii, particularitatea, nu o cereti de la ei.

Din pacate, nu am vazut pe nimeni aici care sa presupuna doar ca POATE e subiectiv, sa descrie situatia concreta si sa ceara un sfat despre cum sa inceapa o comunicare; am vazut numai argumente contra tot ce s-a scris, or Gica Contra nu e idolul legii in niciun stat modern.

Alex_Munteanu a scris:

@eracles
Asta este pura custodie comuna FIZICA. Nu este reglementata de legislatia romaneasca, care stabileste domiciliul minorului doar la un parinte.

Totusi nu este o idee deloc rea.

In esenta, asa este. Insa, nu exista limitarea stabilirii custodiei comune in sensul aratat. Cum NCC prevede doar stabilirea domicliului la parintele cu care locuieste in mod statornic si nu limiteaza sub nicio forma custodia (prevazand chiar dreptul la tranzactionare al parintilor) nu vad nicio imposibilitate de a stabili un asemenea program ca deziderat al intentiei de custodie comuna. Singura limitare pe care o vad izvoraste din prejudecatiile si mentalitatea sociala si individuala a judecatorilor.
repet, daca in alte tari se poate, si, cunosc parinti care accepta aceasta modalitate de exercitare a custodiei, nu vad de ce nu s-ar putea si la noi. Singura conditie este data de intrebarea: este mai bine pentru copil asa? Eu cred ca da, raportat nu la cum ar fi ideal (familie) ci la situatiile de divort, neintelegeri intre parinti, dorinta de implicare in viata copilului a ambilor parinti, etc. Adica alegerea raului cel mai mic pentru copil!

intrebarea mea ar fi
daca este in vigoare deja leagea in legatura cu custodia copilului?
pentru ca ieri imi spunea cineva de la pasapoarte ca de la anul.....
eu sint in pronuntare
si este vorba de doi copii,minori

da. noul cod civil prevede asta insa trebuie stabilita printr-o hotarare judecatoreasca. nu opereaza custodia comuna automat, in caz de divort.

eracles a scris:
Stiti ce primesc pentru toate eforturile mele: refuzurile mamei de a-mi vedea copilul, de a ma plimba cu el (atunci cand e la gradinita nu cand isi petrece timpul cu mama), sicanarile din partea ei , imposibilitatea de a pleca cu acesta in strainatate, imposibilitatea de a-i serba ziua de nastere, minciuni, abandonuri din partea mamei a copilulului, darea copilului, cand am dreptul de vizita, descult, dezbracat desi sunt 5 grade afara, etc.etc.

”Pe alte meleaguri” (pentru ca tot s-au amintit) exista chiar posibilitatea ca parintele ce-l are pe micutz in ingijire sa fie obligat sa plateasca daune celuilalt parinte daca ii pune ”bete in roate” in relatia cu propriul copil... facand declaratii care se vor dovedi false in urma cercetarii, ca exemplu...
La fel, e condamnat la amenda acel parinte care are copilul in ingrijire si ii refuza acestuia posibilitatea de a-l intalni / cunoaste si pe celalalt – pe motiv ca la data divortului copilul era mic si bla bla...

Jude09 = Milady09 a scris:
Daca unul scrie sms-uri, mail-uri (cai de comunicare subliniate ca unica modalitate de comunicare de cealalalta parte), si nu se primeste niciun feedback din partea persoanei cu care intentionezi sa comunici, se numeste ca nu ai, in realitate, nicio cale de comunicare, dupa care sa existe un beneficiu

Aici intervine beneficiul ”custodiei comune” : celalalt parinte nu prea va avea de ales... altfel s-ar putea alege tot cu o ”custodie unica” si tot exercitata de mama. Cum sa existe ”custodie comuna” cand n-am cu cine discuta?

Ecaterinaa a scris:
Un om este o fiinta COMPLEXA, iar un om care nu-si poate controla emotiile are o problema si este reprezinta un pericol pentru orice alta persoana, cu atat mai mult pentru COPIL

Fals – in sensul ca nu este regula; tocmai pentru ca omul este o fiinta complexa. A se citi cazurile (documentate) din psihiatrie.



*
In instanta nu are dreptate cel care are dreptate ci acela care poate dovedi ca are dreptate. Asta e! Se ajunge in instanta se ajunge la probatorii... Orice hotarare data fara a se tine cont de probele existente la dosar este o hotarare incorecta – prin prisma legii – si poate fi ”atacata”

Mai apoi... de ce ar fi asa greu de crezut ca un parinte doreste – mai devreme sau mai tarziu – sa fie aproape de copilul sau? Nu afirm ca se intampla in toate cazurile dar de ce sa nu se accepte ca este posibila o asemenea varianta? Nu azi, nu maine, dar intr-o zi... De ce n-ar avea acest drept?

**
Multi cred ca sunt contrazisi in afirmatiile lor fara sa inteleaga ca orice ”contrazicere” poate fi un contra-argument adus in instanta (si) de ”partea adversa”... De-ar intelege de ce sunt benefice ”contrazicerile” si nu le-ar mai lua ca ”atac la persoana” si-ar putea ”formula apararile” mai... bine.
Ceea ce se discuta in forum pe aceasta tema poate fi foarte usor adaptat la un caz concret.

***
S-a scris mult despre ”a fi uman”, despre ”umanitate”... Mda... Un avocat poate arata compasiune dar daca se lasa ”marcat” de situatia clientului risca sa faca greseli; competentza e de preferat si competentza nu inseamna lipsa de compasiune. Nici obiectivitatea nu inseamana lipsa de compasiune... Legea (chiar ”proasta” in opinia unora) are dispozitii clare si – in unele cazuri – ”de stricta interpretare” asa ca nu se pot face prea multe in acest sens...

****
AVLIL a scris:
Dar sper ca se va ajunge la hotarari similare celor din alte tari unde judele ii obliga pe parinti sa se inghita sau pierd copilul. Simplu, scurt, fara comentarii.
(sublinierea imi apartine)

Aceasta este ”esenta” custodiei comune pe alte meleaguri.