Situatie interesanta ... va rog sa cititi!

:offtopic: Interventie moderator
Mesajele off-topic trebuie evitate sau purtate prin intermediul mesajelor private.
Pe forum se discuta probleme juridice si nu persoana care posteaza.

romascanu a scris:
… dupa care a invatat si notarul pentru a ajunge notar daca ajuns pe bune (ca sa nu trebuiasca sa alegeti intre parerea mea si a notarului fara argumente) …

Imi pare rau, dar aici faceti o afirmatie nepotrivita. Notarul are tot cam atatia ani de practica notariala, cati ani de viata au unii dintre cei ce posteaza pe acest site. Si a facut scoala cand la admitere la drept erau cate 12 pe un loc, nu ca astazi, cand oricine vrea sa aiba o diploma de “jurist”, o are, iar ca notar si avocat – dar si unii procurori si judecatori - ajung cei cu PCR (adica Pile-Cunostinte-Relatii). Ca la examene de accedere cad ca potarnichile, dar apoi ii vezi tot pe acolo. Asta ca sa fiu si eu un pic rautacios.

Daca dvs sunteti singurul pretendent al mostenirii fratelui si nu aveti a va certa cu nimeni pentru asta atunci intr-adevar nu sunt probleme. Notarul (daca vrea sa faca lucruruile corect) va va cere sa aduceti si o persoana in calitate de martor (o babuta de prin vecini) care sa declare ca dvs. ati acceptat tacit succesiunea in termen de 6 luni de la data deschiderii ei = data mortii: Ceva de genul: "da maica, la pomana de 40 de zile l-am vazut pe x ca a preluat bunuri mobile (o sapa , o grebla, o tingire) din mostenirea mortului si i le-a dat/vandut vecinului din drepata... a darmat si a reparat gardul de la casa... a construit un sopron si un trotuar de beton... a luat in stapanire casa mortului, fara sa fi fost coproprietar cu frate-sau de dinainte pe ea .. etc. etc "

Nu am platit impozit, deoarece la sectia financiara a localitatii era inscris fratele meu si platea sora mea care l-a ingrijit de fratele meu, nu sunt singurul frate – suntem 4 frati in viata si un nepot de sora ca mostenitori -, nu am luat, nu am construit, nu am daramat, nu am vandut nimic din averea fratelui, deoarece aceasta era gestionata de sora mea si ii va ramane ei. Ba da, conform certificatelor de mostenitori, fiecare dintre noi are partea lui din casa si acareturi (pot fi numit copropietar, ca undeva spuneati ca certificatul de mostenitor nu certifica propietatea?!)

Daca ar fi adevarat ce a spus notarul, cum ca data deschiderii mostenirii ar fi data cererii, atunci rezulta ca astfel de acte as putea sa le fac si de acum (de la cerere) incolo. Ori asta nu e adevarat. Dovada ca am facut acte de acceptare se face pentru trecut .. de la data mortii celui despre a carui mostenie e vorba si pana la implinirea termenului de 6 luni de la acesta data.

S-ar putea sa fi inteles eu gresit, de suparare – deoarece succesiunea a mai fost deschisa si apoi inchisa de sora mea -, apoi de bucurie ca nu e pirduta mostenirea.

Ascunse si incurcate sunt caile justitiei si de asta nu au incredere oamenii in ea: pentru unii se poate, pentru altii nu. Iar multi juristi nu explica pe intelesul oamenilor de rand, iar acestia nu inteleg. Neintelegand intervine suspiciunea si neincrederea.
Sper sa nu se supere pe mine domnul consilier juridic “themis”, dar cand am citit cele expuse in primele 2 interventii de la acest subiect, dar mai ales termenii folositi in cel de-al doilea mesaj (al patrulea de la acest subiect) mi-am dat seama ca nu am inteles nimic. Si am si eu o pregatire superioara. Dar citind ce a scris ID, am inteles tot. Desi se spune ca are greseli in ce expune, lumea il crede pe el, ca-l intelege si nu are de unde sti ca ceilalti detin adevarul.
Cum ati expus dumneavoastra problemele le intelege tota lumea.

krug a scris:

Nu va suparati, domnule consilier juridic, dar vad ca de la primul paragraf, pana la ultimul v-ati cam schimbat parerea.=D>

krug, aţi vrut să sugeraţi că, pînă m-am aplecat eu, melcul (ideea) - ţuşti?! :)

Posibil. Deşi nu cred. Încă mai am proprietatea termenilor.

Nu mă supăr. Admir orice împunsătură de floretă. Dacă era ghioagă, poate că m-ar fi deranjat.

Liviu S.Bordaş

themis a scris:

Ne mai mirăm atunci că vedem ieşind din sala de judecată justiţiabili care îşi varsă focul şi amarul pe instanţa care, în opinia lor, nu cunoaşte legea, că încrederea în judecător este la pămînt, că încrederea în justiţie o ia la vale, spre procente care nu conţin la numărător mai mult de o cifră?

Stiti de ce nu mai au oamenii incredere in justitie? Pentruca dreptatea judiciara nu e la fel pentru toata lumea. Legile sunt aplicate arbitrar de judecatori, in functie de cine judeca si cine e judecat. O sa-mi spuneti ca nu-i asa. Si nu o sa va cred. Nu va cred, deoarece eu am fost cu o singura cauza in sala de judecata si 2 judecatori – pe rand – au dat dreptate paratului (Judecatorul care a judecat cererea de a emite somatie si judecatorul care a judecat actiunea deschisa de mine pentru a cere sa mi se plateasca cheltuielile de debitor), iar completul din 3 judecatori de la tribunal mi-a dat dreptate mie. Si era vorba de o cauza foarte simpla – cheltuielile de judecata de la o somatie de plata: primii 2 judecatori au hotarat sa le platesc eu, creditor, tribunalul ca trebuie sa le plateasca debitorul. Si toate trei judecatile facandu-se cu aceleasi probe.
Eu, ca nu stiu si nu stiam nimic despre cum e judecata problema, prin logica mea de om simplu, nu puteam sa admit ca daca cineva nu si-a achitat datoria fata de mine la data trecuta in inscris, trebuie sa-l pun in intarziere de plata (am retinut aceasta expresie), altfel cheltuielile de plata nu se suporta de debitor.
Si atunci am deschis si eu Codul civil la art. consemnat in Ordonanta judecatoriei si am vazut ca avea dreptate judecatorul: la paragraful 1 asa prevedea, dar situatia mea nu se incadra la acest aliniat. Ca la paragraful 2 si 3 – la care ma incadram – prevedea punerea in intarziere de drept, fara a intreprinde actiuni in instanta. Plus ca tribunalul a spus in decizie ca situatia mea nu se incadreaza in prevederile nu stiu care din cod, ca se incadreaza in nu stiu ce ordonanta. Si atunci ma intreb: daca un singur caz am avut, foarte simplu cum mi s-a spus si nici acela nu s-a rezolvat in prima instanta, nici in a doua, doar in a treia si in care s-au dat verdicte contradictorii, mai pot avea incredere in justitie? Legea nu e la fel pentu fiecare jurist? Daca aveam incredere in prima instanta, pierdeam 840 de lei (pentru care eu muncesc o jumatate de luna). Deci era ca in zicala: eu batut si eu bun de plata.
Vreau sa mai precizez ca sotia avocatului partii adverse lucreaza la registratura judecatoriei.
Avocatul angajat, care mi-a spus ca in onorariul pe care i l-am achitat ma reprezinta si in tribunal, nu a fost acolo. Am mers din curiozitate sa vad cum se dezbate si a trebuit sa ma reprezint, incat s-a mirat si presedintele completului de judecata, deoarece documentele erau intocmite de avocat. Mai pot avea incredere in avocati, aceasta categorie de persoane care te jupoaie de bani, pe primul loc la venituri salariale in anul 2007?
Apoi am fost la un jurist dintr-o primarie care nu a stiut sa-mi dea lamuriri privind temeiul juridic al unei probleme de administratie. Am rezolvat-o cu secretarul primariei, jurist vechi, dar pentru asta a trebuit sa mai fac un drum de 150 km si o zi din salariu pierduta. 50 lei benzina, 72 lei ziua neplatita.
Si atunci? Pot avea incredere in justitie? O sa spuneti ca sunt cazuri izolate. Nu, nu sunt. Am un coleg jurist caruia i-am spus ce am patit la judecatorie. Mi-a indicat site-ul unei curti de apel unde erau prezentate diferite cazuri. Eu am citit vreo 30 in care hotararile erau contradictorii.
Si chiar daca ar fi cazuri izolate. Eu o singura data de cand sunt am fost in justitie (justitie ce o platesc si eu) si atunci era sa fiu bun de plata nevinovat. Apoi zilele pierdute, fara plata? In loc sa pierd doar 72 lei din salariu, am pierdut 218 lei. Si uite asa intr-o luna am platit 340 lei, bani ce puteau sa-mi ramana pentru cheltuieli familiale. Sigur, pentru un avocat care castiga de 6-7 ori cat mine - cel putin - aceasta suma e mizilic, dar pentru mine 340 lei conteaza, ca reprezinta 20% din salar, bani dusi pe apa sambetei, datorita indolentei unor juristi ce trebuie sa dea dreptate sau lamuriri conform pregatirii lor si a drepturilor cu care i-a investit statul si pentru care, noi contribuabilii ii platim.
Si asa ca mine sunt multi.

elian c, vă înţeleg şi mîhnirea, şi revolta. Ar fi mult de discutat pe această temă. Cu argumente şi contraargumente.

Nu vă contrazic. Lumea justiţiei nu este nici mai rea, nici mai bună decît restul lumii. Este alcătuită şi din profesionişti, şi din neaveniţi, din oameni oneşti şi mai puţin oneşti. Este aidoma societăţii din care provine. Croită după chipul şi asemănarea ei.

Cu preţuire pentru modul înţelept în care aţi abordat acest topic,

Liviu S.Bordaş