Situatie interesanta ... va rog sa cititi!

Avem art. 688 si art. 700 alin 1, ambele citate de ID.
In plus, mai avem afirmatia domnului ID cum ca o succesiune (ma rog, masa succesorala adica) nu poate ramane in aer, ca ar hali-o rapid statul (cel putin in teorie), lucru care insa scrie la lege ca e numai in cazuri bine determinate, adica cand "nu e mostenitori", deci nu se poate ca mostenirea, spuneti dv., sa ramana in aer...

Ok, de acord.
Atunci luam caz concret: mortul moare in Ianuarie anu' curent (e numit in continuare M, de la matusa mamei vecinei de peste drum).
In decembrie, se duc oamenii la notar. Sa vaza ce e de impartit si cum s-o faca (imparteala).
Nu iau cursuri de drept pentru asta, se bazeaza ca stie notarul.
Notarul, om cu o conceptie despre succesiuni ca... ID (Sa presupunem ca sunt colegi juristi.)
Se duc ei acolo si zic ei ca vor sa dezbata succesiunea. Notarul le spune ca e vorba de deschiderea succesiunii, nu e nicio dezbatere, da-o naibii de lege a notarului. E deschidere, asa zice el.
Ok, atunci mostenitori se hotarasc sa vrea deschiderea.
Bon... Sa apuca ei sa scrie hartiile, sa faca cererile, trec pe la Camera sa ceara certificat de deschidere a mostenirii ca sa inceapa sa o ... deschida... ma rog, se roaga de unu' si de altu, mai cer ajutor, dau o cafea... fac ei toate actele!

In concluzie, rezultatul e:
- chiar daca unu' dintre mostenitori nu s-a prezentat nici la inmormantare, n-a facut nimic, n-a luat sau vandut vreun bun al mostenirii din ianuarie pana in decembrie, notarul nu are ce face decat sa constate ca toti au acceptat tacit mostenirea, intrucat omul a venit la dezbaterea succesiunii la notar, a semnat ca a auzit ca e vorba a primi ceva pe degeaba, asa ca... acceptand in 6 luni de la deschiderea notariala a succesiunii, nu are ce face, daca a venit si dupa 11 luni sa spuna ca vrea mostenirea inseamna ca o vrea.
Le-a explicat notarul ca Nica a lu' Stefan a Petrei nici azi nu are mostenirea dezbatuta si casa lui e goala, dar cand or veni mostenitorii, pot accepta in termen de 6 luni de la cererea catre notar.
Asa ca, se gandesc ceilalti mostenitori, nu prea se prescrie dreptul de a accepta mostenirea, indiferent ce spune tampitul ala de Cod civil... :sticktongue: Ca daca nu vine omul cu anii dar e citat la notar si acolo zice "Da, vreau!"gata, e acceptant.
Apoi insa s-au gandit asa: mai bine faceau naibii o cerere la un notar, mergeau a doua zi si renuntau la dezbatere, asta nu afla, mai faceau o cerere dupa 7 luni de la asta si... gata! Scapau de el... ei, acum... Ca se prescria in 6 luni de la cerere... da' daca era de la a doua cerere? :stunned: N-au ajuns ei, impreuna, la un compromis si au lasat ideea... moarta!
- Succesiunea lor, desi acceptata de toti, e a statului.
Astfel, ei au deschis notarial succesiunea cam pe la luna lu' decembrie, asa ca efectul acceptarii e din decembrie.
Dar ... mortul murind in ianuarie (nenorocitu', putea sa mai astepte!), inseamna ca intre ianuarie si decembrie nimeni nu fu' propitar in afara de mort. Or, moriti neputand plati impozit, instraina si etc., inseamna ca nu prea se poate a fi propitar un mort. PLus ca tot asa zice si civilu'. Deci nu era nimene propitar.

Si plecand cu certificatul spre casa, se gandesc mostenitorii (oameni simpli, isteti ca toti oamenii simpli): dom'le, distepti legili astia. Da' si notarii. Ne-o spus ca mostenirea nu poate sta in aer, ca atunci o ia statul... da' el a lucrat pentru noi, ca vezi tu, 11 luni o stat averea omului meu in aer (vorbea sotia supravietuitoare acum) si tot ne-o dat-o noua.
Buni oameni, notarii astia...
Nepotul insa, nepotul e cel care se prinde: pai, bunica, io cred ca smecheria a facut-o cand, ca sa deschidem succesiunea notariala, a cerut certificat privind deschiderea mostenirii... ei, tari, bunica, tari notarii...

Cele de mai sus sper ca vor fi interpretate cu tot umorul scriitorului... nu reprezinta un atac la persoana sau la o profesie, sper sa fie citite ca bancurile despre avocati. ;)

ID, daca acceptarea mostenirii urca pana in momentul deschiderii ei si daca nicio mostenire care chiar are mostenitori nu ramane in aer, inseamna ca deschiderea mostenirii nu e cea notariala, ci coincide, asa cum spune Codul civil si intreaga doctrina, cu momentul decesului.
Altfel, ar trebui sa stai cu notarul la capul muribundului cum sta la tara cu lumanarea, ca sa nu scapi momentul sa deschizi succesiunea odata cu expierea mortului. :(
Te rog sa revezi legea 36, ca scrie foarte clar ca e vorba despre deschiderea dezbaterii la notar si nu a altei chestiuni.
Deschiderea dezbaterii succesiunii si deschiderea succesiunii sunt chestiuni distincte.

Certificatul de mostenitor nu atesta proprietatea, nefiind act de proprietate, ci atesta transmiterea mostenirii. Astfel, daca ar fi o gaura de genul celei descrise de tine intre momentul mortii si momentul deschiderii, oamenii nu ar mai avea ce anume sa accepte. Ca, in perioada aia, mostenirea s-o dus la stat sau ca nu avea titular, nu mai conteaza de ce...

Liviu, nu mai stiu cum anume se cheama certificatul acela de la Camera Notarilor, el insa are rolul de a certifica daca s-a mai dezbatut au ba mostenirea dupa mortul decedat. Se cere de notar, asa stiam eu, nu de mostenitori.
Nu retin ca el sa se numeasca Certificat de deschidere A MOSTENIRII... Ar fi culmea, pe langa toate actele intocmite... :duh: Dar nici nu mai retin.
Cele pentru instanta se cheama simplu CERTIFCAT. Fara felul lui.
CRed ca si celalalt e la fel, ca are acelasi scop: sa previna doua dezbateri ale aceleiasi succesiuni, ca mostenitorii sa nu se incurce de cand curge termenul de 6 luni... ;)

Dl. Bordas cunoaste despre ce scrie; si dna Gradinaru - povestea e buna; multumesc. Dupa cele care au fost scrise aproape ca nu mai am spor sa scriu, dar utilizatorul vrea o informatie concreta - pe care nu pretind ca o voi oferi eu, dar... poate ii "provoc" pe ceilalti.
E clar: data deschiderii succesiunii nu poate fi decat mom mortii celui care lasa mostenirea (art. 651 c.civ).
Toti mostenitorii legali ai fam 1 (X) tb sa vina la dezbaterea mostenirii, adica toti copiii pe care i-au avut (4 copii, inteleg).
Tb obtinut certificatul de mostenitor (cand mostenitorii se inteleg pot dezbate mostenirea in fata notarului). Aici, urmeaza sa vedeti cum va intelegeti, intre frati, in privinta casei (si a celorlalte bunuri). Daca ceilalti renunta la mostenire vor da o declaratie (la notar) care va fi inregistrata in registrul "de renuntari". Partea de mostenire ce s-ar fi cuvenit renuntatorului revine celorlalti mostenitori care au acceptat succesiunea (consecinta a art. 696 c.civ).
Actele de ingrijire si conservare (intretinerea bunurilor, de ex) nu sunt de natura sa va califice ca ati acceptat tacit mostenirea, dar faptul ca platiti impozitul pe cladire etc, ar putea avea o asemenea consecinta (nu am certitudinea!).
Faptul ca dezbateti mostenirea dupa mai multi ani cred ca implica niste costuri mai ridicate (taxe calculate in functie de valoarea bunurilor mostenite).

=D> =D>

Aşa este, AVLIL, Camera (sau notarul public la care se află registrul general de succesiuni) emite un act care atestă fie faptul că respectiva succesiune se află pe rol la notarul X, fie că ea nu a mai fost dezbătută de vreun notar de pe raza judecătoriei unde defunctul a avut ultimul domiciliu. Iar rolul acelui certificat este acela pe care l-ai evidenţiat.

Dar, de aici pînă la Certificatul de deschidere a succesiunii (atenţie, sintagma apare pe o pagină a avocatului stagiar, deci se prezumă că a fost postat în folosul şi spre luminarea acestuia) e cale lungă.
Ceea ce am constatat eu este că aceia care citesc informaţiile de pe net au tendinţa de a le lua drept 100% corecte.

Liviu S.Bordaş

In calitate de client eu nu as angaja niciodata un asemenea avocat. Unde dai si unde crapa. Ce am spus eu si ce vrei sa-mi demonstrezi.

Am mai intalnit avocati care nu stiau nici macar cat clientul - ma refer la speta in cauza.

Doar o monstra din cunostintele vaste expuse aici: Spui: "Certificatul de mostenitor nu atesta proprietatea, nefiind act de proprietate, ci atesta transmiterea mostenirii."
Certificatul de mostenitor atesta proprietatea, deoarece mostenirea este una din modurile generale de dobândire a dreptului de proprietate. Deci, dreptul de proprietate este atestat de documentul prin care a fost dobandit. El se aseaza pe aceiasi pozitie cu contractul de vanzare-cumparare.
Si inca ceva: cauta definitia acceptarii tacite.

ID, una este să refuzi să te culci cînd doi oameni îţi spun că eşti băut, şi cu totul altceva este să începi să arunci cu jigniri în stînga şi dreapta.

O mai spun odată, clar şi răspicat: confuziile pe care le faceţi sunt imense. DE ce insistaţi? ªi, mai ales, de ce jigniţi?

Sunteţi jurist? Dacă da, unde vă este simţul umorului? Dar simţul proporţiilor?

Dezamăgit,

Liviu S.Bordaş