Executare silita program vizitare minor

Daca veti sta asa veti pierde apropierea de copil.
Insa, chiar nu are sens sa faceti ceva altfel decat considerati ca asa ar fi bine.

Problema cu executorul nu trebuie pusa la modul brutal.
Incercati prin consiliere psihologica.
Nu sa mergeti cu executorul si sa luati cu forta copilul.
Mama probabil ca se teme si ea vrea sa renuntati.
Puteti sa renuntati si este foarte simplu daca considerati ca asa este mai bine pentru copil.
Poate ca nici copilul nu va simte lipsa si in acest caz ar fi normal sa asteptati pana cand se va schimba ceva, daca se va schimba...

Respect d-le avocat Lascoschi, Doamne fereste de executare, nu ma lasa inima sa fac asa ceva, abordarea cu executare mi se pare criminala, daca as face asa ceva toata viata nu m-as putea ierta pentru o astfel de fapta, i-as face MULT rau fetitei mele . Nici vorba.
O sa incerc sa mai stau de vorba cu fosta sotie si poate cu ajutorul ei , pe cale amiabila reusesc sa obtin ceva bun in favoarea Denisei.
La forta NU voi apela niciodata, nici ea nu ma va ierta toata viata.
Seara frumoasa si multumesc pentru sfaturi

Sarut mana pentru sfat " proastastului" si pentru incurajare.
Asa i-mi dicteaza inima, NU vreau sa-i fac rau fetitei mele si nici mamei.
Orice sfat e de folos.
Seara buna!

salutare tuturor
Citesc cu atentie comentariile acestui subiect ff delicat si constat ca fiecare dintre participanti la discutie povesteste din experienta proprie sau cauta rezolvari legale la problema sa.
Problema apelarii la executorul judecatoresc nu e nici pe departe una ,, criminala" asa cum credem unii dintre noi.
In primul rand ca e legiferata de noul cod de procedura civila ( ma indoiesc ca si asta e facut de criminali sau ptr criminali) si eu zic ca e binevenita desi e bine ca aceasta masura sa fie ultima la care sa poata apela un parinte, dupa ce a epuizat toate celelalte posibilitati.
Haideti sa privim mai putin sentimentali problema asta si sa fim rationali.
In primul rand ca divortul apare ca urmare a neantelegeril dintre soti ,neantelegeri care de regula se mentin si dupa divort. Daca cei doi fost soti reusesc sa treaca peste ele, e foarte bine, mai ales ptr copil .
Daca nu reusesc atunci ce facem?
Chiar si in cazul autoritatii parintesti comune ,un parinte custodian la care locuieste preponderent copilul ,practic are totul. Celalalt insa este tot timpul conditionat ca si comportament de acest parinte custodian ,astfel ca relatia sa cu copilul este ,,aprobata '' sau cenzurata de acesta din urma care de fapt e ,,seful". Daca insa tatal (de exemplu, fara nici o aluzie) nu se incadreaza in cerintele mamei atunci copilul devine o arma in mama mamei impotriva tatalui.
Ce facem cand un parinte are doar un singur tel: acela ca celalalt parinte sa dispara definitiv din viata copilului sau ? ( realitatea din pacate ne arata ca sunt si astfel de parinti).
Cum contracaram aceasta atitudine nociva ptr copil si tata ? Poti sa incerci prin consiliere psihologica la DGASPC ( daca vrea sa participe e ok, daca nu ... nu il poti obliga). Apoi incerci prin mediere, dar ... parintele ,,Gigi contra,, nu e obligat sa vina si nu o sa vina tinand cont de telul sau distructiv.Prin plangeri penale la art. 307 alin. 2 Cp nu o sa reusesti mare lucru, ptr. ca procurorii dau dovada de prea mare clementa cu astfel de parinti.
Mergi apoi in instanta si incerci sa dovedesti ca respectivul parinte iti ingradeste dreptul tau si al copilului la relatii personale si ceri locuinta colilului la tine aratand ca esti un parinte mai bun decat celalalt. Judecatorii daca constata ca acel copil este ingrijit, merge la scola normal, are conditii locative satisfacatoare o sa-i doara in cot de relatia personala tata - copil care oricum in viziunea lor e ... pierduta din start.
Executarea silita conf noului cod de procedura civila nu inseamna ,, smulgerea,, efectiv a copilului din bratele mamei si traumatizarea sa, ci prsupune prezenta unui executor la adresa mamei/tatalui si luarea copilului cu ,, vorba buna" iar in cazul in care nu se poate face se intocmeste un proces verbal de constatare pe care nimeni altul nu il poate face decat executorul judecatoresc. Sunt si niste cheltuieli de executare stabilite in acel PV care au rolul de a determina acel parinte rauvoitor sa se conformeze hotararii instantei.

@ sal cosmintatic
Ai dreptate in proportie de 1%, restul e aplicarea legii pe care vad ca o ti in brate, si crede-ma ca ti-o spun din proprie experienta ca nu vei avea reusite pe aceste cai.
Te citez pe tine cand spun ca gestul e criminal atunci cand afirmi :Haideti sa privim mai putin sentimentali problema asta si sa fim rationali.
Aici este marea nostra problema ca nu suntem mai sentimentali, sa nu uitam ca un copil ( fetita sau baiat) 1.au nevoie de sentimente , NU de legea..... indiferent care este ea.
2. Prin sentinta privind programul minorului , minorul are dreptul si NU obligatia.
Eu personal, in calitate de tatic si care din pacate ma confrunt cu astfel de situatii, am ajuns la concluzia ca daca Denisa nu doreste sa vina la mine, decizia ii apartine si nu o voi obliga nici macar eu, dar pe departe sa ma gandesc la politie, protectie, executori sau oricare alte organe abilitate sau nu.

Tatici nu uitati : copiii au dreptul la viata, la libera exprimare, decizia le apartine !

Stimate tatic denisa-zana
Fireste ca fiecare are dreptul la o opinie si face ce crede mai bun de cuvinta.
Nu e normal ca un copil sa refuze sa aiba contacte cu parintele necustodian asa din senin sau ca asa ii dicteaza lui constiinta fragila . In opinia mea se desprind doua situatii :
1. cand parintele necustodian nu e capabil sa-si apropie propriul copil sau si mai rau se comporta inadecvat cu acesta ( cazuri cred eu destul de rare si nu la asa ceva m-am referit)
2. cand mama/tatal cu care acest copil locuieste, duce o campanie murdara de denigrare a celuilalt parinte in scopul de a-l indeparta pe copil de acel parinte ( abuz emational , sindrom alienare parentala, ).
LA ACEASTA SITUATIE M-AM REFERIT IN COMENTARIUL PRECEDENT
Un distins judecator canadian spunea asa:
,,Ura nu este un sentiment natural pentru copil. Trebuie să fie învă?ată. Un părinte care î?i învă?ă copilul să urască celălalt părinte este o amenin?are gravă şi persistentă la sănătatea mentală şi emo?ională a unui copil?
De unde stii ca acel copil care refuza sa aiba contacte directe cu tatal sau, o face din proprie convigere sau e influentat negativ de propria mama sa se comporte asa ?
Cum poti sa fii sentimental si mai ales sa arati acele sentimente copilului, daca nu il vezi cu anii? Cum ? prin bluetoouth, wireless, telepatie ? Cum ar putea acel copil sa isi simta tatal aproape ? Sa renunti doar ptr a fi sentimental nu il ajuta pe copil mai deloc.
Ce faci cand fosta sotie iti repeta insistent sa-i lasi copilul in pace si sa nu il mai cauti , sa-ti faci alt copil , etc,etc. ? Ce faci cand tu ca parinte, care ai oferit tot cei mai bun copilului cand il poti lua de la mama sa ( atentie, sentimente, cadouri, surprize placute, etc......etc si de care copilul initial se bucura.), afli la urmatoarea vizita, ca iubitul tau copil brusc are repulsie fata de acele momente doar pe motiv ca vin de la tine, tatal copilului.
Afirmatia ca prin sentinta privind programul minorului , minorul are dreptul si NU obligatia e extrem de ,, discutabila". Eu vorbesc de obligatia mamei de a lasa copilul sa vina la tatal sau si nu de obligatia copilului. Oare judecatorii care stabilesc programe de vizitare in virtutea dreptului copilului la relatiii personale cu tatal sau, de ce nu il intreaba si pe copil ce parere are? Ptr ca un copil de 3-4. sau chiar 7 ani nu are discernamant si nu poate aprecia obiectiv care este adevaratul sau interes. Ce ar insemna oare ca un judecator sa-l asculte pe un copil de 4 anisori si ca acest copil sa zica ca nu vrea sa il mai vada pe tata sau NICIODATA? Apoi judecatorul sa decida chiar asa, doar de dragul dreptului copilului?
Cititi va rog decizia CCR nr. 82 din 2003 si o sa intelegeti cu e cu dreptul si cu obligatia copilului.
Copii au dreptul la viata( CORECT); copii au dreptul la libera exprimare( Da ,dar sa fie libera si nu impusa de un parinte frustrat sau razbunator);
Nu e normal ca un copil sa-si respinga propriul parinte doar daca i s- a ,,spalat" creierasul nevinovat .
Repet : executor nu inseamna forta sau circ in opinia mea,inseamna dialog , negociere parentala si in ultima faza sanctionarea parintelui dovedit ca rauvoitor .
Opinia copilului la o varsta asa frageda nu reflecta adevaratul sau interes.El are dreptul la ambii parinti si nu doar la unul.
Mult respect

Drepturile fără responsabilitate înseamnă tiranie. Părinţii trebuie să aibă un echilibru între drepturi şi responsabilităţi.
Cei mai buni părinţi sunt ambii părinţi.

[ cand aveti de completat un mesaj, folositi functia editeaza, multumesc]