in anul 2007 m-ati ajutat enorm cu sfaturile Dv-stra competente in luarea unei decizii foarte importante , de aceea revin si acum, aflandu-ma din nou intr-o situatie dificila. Datorita faptului ca locuiesc in München , discutiile fata in fata cu avocati sau notari sunt pana la un anumit moment imposibile si sunt fericita ca existati.
In anul 2004 a decedat tatal, in 2008 a decedat mama.
Suntem 3 surori.
Dupa moartea tatalui nu am stiut ca trebuie deschisa succesiuna in termen de 6 luni. Ca bunuri imobiliare au ramas 2 case.
In 2007 sora mica ne-a chemat in judecata si a cerut dezmostenirea celor doua surori pe motiv ca nu au fost facute acte de acceptare expresa sau tacita decat de catre ea si mama. Am facut intampinare si am fost de acord cu pretentiile ei.
Prin hotarare judecatoreasca i-a fost transmis dreptul de proprietate asupra uneia dintre case, si avand si mama o cota parte din casa, a fost incheiat un contract de intretinere cu mama pentru acea cota a mamei. Aceasta casa iese acum din discutie.
A mai ramas casa parinteasca. In noiembrie 2008 a decedat mama. Noi cele doua surori dezmostenite am facut declaratia de acceptare la notar, dar am avut o mare surpriza.
Sora mica spune ca ea nu e de acord cu deschiderea succesiunii, a spus ca are acte pe casa parinteasca si un Testament.
Nu vrea in nici un caz sa arate documentele , ne-a propus sa acceptam un teren si sa nu avem pretentii la casa parinteasca.
Acum va intreb. cum sa procedez?
De unde sa aflu ce fel de acte s-au facut de catre ea si mama pe casa parinteasca?( sunt convinsa ca mama a facut acele acte pe casa parinteasca fiind pusa sub presiune, ea dorind mereu ca si casa parinteasca sa apartina tuturor surorilor.)
Trebuie se ma adresez unui avocat?
Am o singura temere: ca voi angaja un avocat si de fapt nu a mai ramas nimic din toata aceasta succesiune.
Nu pot afla inainte ce a mai ramas din casa parinteasca?
Noua celorlalte doua surori nu ne lasa legea chiar nimic?
buna ziua,
am si eu o intrebare legata de o mostenire -si anume daca eu am mostenit(casa,teren ,bani) de la parintii mei ambii decedati fara alti mostenitori, in afara de mine, doresc sa stiu daca sotia mea in ipoteza in care divortam are dreptul la mostenirea lasata de parintii mei , in intregime sau o cota parte , dar daca doresc sa o instrainez o parte din mostenire respectiv un teren ar trebui sa obtin acordul prealabil al sotiei?
Ce ati mostenit este bunul dvs propriu, nu se imparte cu sotia in cazul unui divort si nu va trebuie consimtamantul acesteia pentru instrainarea bunurilor.
multumesc pentru raspunsuri si =D> pentru frumoasa Dv-stra pledoarie ce pleaca de la prezumtia de rea credinta a mea.
As vrea sa precizez urmatoarele:
-la mine in familie si in sat este o traditie, o lege nescrisa: abia dupa ce au decedat ambii parinti te apuci sa-ti "iei plapuma din casa" si sa incepi sa "numeri gainile" in numele asa ziselor acte de acceptare tacita.
V-ati intrebat daca nu cumva acceptarea tacita se poate face si doar cu inima?
Ca in privinta "darilor" doar nu credeti ca si-a permis sa le plateasca mama singura din pensia de 300 de lei.
Noroc cu Angela de la München ( eu) ca trimitea bani acasa lunar s-o sprijine pe mamica!
Ca doara nu credeati ca ar fi facut asta "sora" care acum pretinde ca-i apartine totul!
Dar ce sa-i faci , trebuie sa supravietuiasca si ea( chiar daca pentru asta isi batjocoreste surorile) , ca doar la nivelul ei de persoana fara liceu trebuia sa joace tare macar pe un singur front.
Chiar daca locuiesc in München, sunt legata enorm de casa parinteasca in care am crescut si care pt. mine nu are valoare financiara ci sentimentala!
Nu lupt pentru a obtine o suma de bani, ci pentru a obtine o mica parte din casa -desi mi-am cam pierdut speranta .
In ce priveste exercitarea drepturilor, nu am stiut ca exista termenul de 6 luni pentru acceptarea succcesiunii.
Cand ne-a chemat "sora" la proces eu aveam bebe mic de 4 luni, si apoi dupa 3 ani care trecusera de la moartea tatalui era enorm de greu sa dovedesc acte de acceptare tacita .
Era un proces cu sanse scazute de reusita, dupa cum dealtfel mi-au spus si avocatii forumului (vezi Topic Succesiune 2007 ).
Nu am trimis intampinarea de " achiesare" a pretentiilor surorii zimbind, ci plangand.
Si argumentele ar putea continua dar ma opresc aici.
Forumul acesta m-a ajutat mereu cand am avut intrebari si neclaritati, dar sunt putin dezamagita de modul Dv-stra de a judeca un om cu prea multa usurinta si de a face in necunostinta de cauza afirmatii de genul :
"A fost bine cand au platit altii pt. dv, dar nu si cand au profitat de pasivitatea dv."
Nu sunt nesimtita care a ramas in pasivitate ani de zile iar acum vine doar la "imparteala"! Si nici "instarita" nu sunt.
Mi-am iubit parintii, i-am sprijinit financiar cu cat am putut, spre deosebire de "sora" care si dupa ce s-a casatorit, tot de la mama si de la tata isi lua lua"morcovii de ciorba".
Nu cred ca mesajul dv, are legatura cu subiectul efectiv.
Nici parerea mea nu are legatura cu dv. personal.
Este numai o parere bazata pe bruma de informatii pe care o cunosc.
Nu stiu cum se procedeaza in tara unde traiti acum, ma indoiesc insa ca e normal sa decideti in functie de arerile unor oameni de pe un forum.
Fara o discutie fata in fata, greu iti dai seama ce se poate face.
Am avut acceptari tacite dovedite si la 12 ani de la deces...
Eu nu am prezumat reaua dv. credinta, dar am observat ca nu ati procedat cu diligenta. INtre cele doua chestiuni este o maaaare diferenta.
Consider numai ca nu ati fost diligenta.
Asta e parerea mea juridica, iar faptul ca ati achiesat la cererea surorii produce efecte juridice, nu mai conteaza cum ati trimis-o. Nu v-am judecat pentru asta si pentru nimic, dar nu ma pot preface in numele omeniei, milei sau bunului simt ca anumite actiuni si inactiuni ale dvl. nu produc efecte juridice.