NCPC cu privire la autoritatea parinteasca

In plus dnule Patrick, as putea sa va dau nume si prenume de judecator care a incuviintat program de vizitare a minorului SUGAR cu luarea din domiciliul mamei, motivand "cu intelepciune" ca copilul TREBUIE sa se obisnuiasca! Nici macar un calau n-ar putea considera ca un sugar are obligatii!!! si ca asta ar mai si fi in interesul superior al copilului. Vedeti dvs, asta cu hotarari judecatoresti date (zic si eu din ce am vazut cu totii la TV) de judecatori beti, de judecatori in jacuzzi cu justitiabilii, de judecatori arestati pentr mita, de judecatori practicanti de misa yoga, etc nu le prea vezi in presa tarilor nordice de care vorbiti dvs! N-am putea oare incepe cu a avea un sistem juridic ca al lor? N-am putea COPIA onorabilitatea si functionalitatea acelor sisteme?

Patrick_ a scris:

„Reguli speciale de executare
Art. 910. - (1) Daca in termen de o luna de la comunicarea incheierii prevazute la art. 905 alin. (2) debitorul nu executa obligatia sa, executorul judecatoresc va proceda la executarea silita.
(2) Executarea se va efectua in prezenta unui reprezentant al directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului si, cand acesta apreciaza ca este necesar, a unui psiholog desemnat de aceasta. Prezenta psihologului nu este necesara daca reprezentantul directiei are aceasta calificare.
(3) La solicitarea executorului judecatoresc, agentii fortei publice sunt obligati sa isi dea concursul la executare, in conditiile legii.
(4) Nu este permis niciunei persoane sa bruscheze minorul sau sa exercite presiuni asupra lui pentru a se realiza executarea.


Opunerea la executare
Art. 911. - (1) Daca debitorul nu isi indeplineste obligatia, penalitatea stabilita de instanta potrivit art. 905 va curge pana la momentul executarii, dar nu mai mult de 3 luni de la comunicarea incheierii prevazute la art. 905 alin. (2).
(2) In cazul in care debitorul nu isi indeplineste obligatia in termenul prevazut la alin. (1), precum si atunci cand debitorul este de rea-credinta si ascunde minorul, executorul judecatoresc va consemna acest fapt si va sesiza de indata parchetul de pe langa instanta de executare in vederea inceperii urmaririi penale, pentru savarsirea infractiunii de nerespectare a hotararii judecatoresti.


Refuzul minorului
Art. 912. - (1) Daca executorul constata ca insusi minorul refuza in mod categoric sa il paraseasca pe debitor sau manifesta aversiune fata de creditor, va intocmi un proces-verbal in care va consemna constatarile sale si pe care il va comunica partilor si reprezentantului directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(2) Reprezentantul directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului va sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul, pentru ca aceasta sa dispuna, in functie de varsta copilului, un program de consiliere psihologica, pentru o perioada ce nu poate depasi 3 luni. Cererea se solutioneaza de urgenta in camera de consiliu, prin incheiere nesupusa niciunei cai de atac, pronuntata cu citarea parintilor si, dupa caz, a persoanei la care se afla copilul. Dispozitiile legale privind ascultarea copilului raman aplicabile.
(3) La finalizarea programului de consiliere, psihologul numit de instanta va intocmi un raport pe care il va comunica instantei, executorului judecatoresc si directiei generale de asistenta sociala si protectia copilului.
(4) Dupa primirea raportului psihologului, executorul va relua procedura executarii silite, potrivit art. 910.
(5) Daca si in cursul acestei proceduri executarea nu va putea fi realizata din cauza refuzului minorului, creditorul poate sesiza instanta competenta de la locul unde se afla minorul in vederea aplicarii unei penalitati, dispozitiile art. 905 alin. (2) si (4)-(6) fiind aplicabile in mod corespunzator.”


Bănuiesc că la aceste texte de lege vă referiți.
După câte înțeleg, dacă minorul refuză „executarea” se va dispune un program de consiliere psihologică, iar dacă și în urma acestuia minorul refuză „vizita”, debitorul obligației respective va suporta penalități (adică părintele care nu respectă programul de vizitare)...
Deci, dacă în urma evaluării psihologice se stabilește că ambii părinți e bine să aibă legături cu copilul (în limita programului stabilit), indiferent de voința copilului, părinții vor trebui să respecte acel program de vizitare (nu silit „cu forța” ci prin plata acelor penalități).

Aceste reglementări legale (noi față de cele din veciul CPC), nu cresc sau scad ponderea „voinței” minorului în executarea obligației părinților în ceea ce privește programul de vizitare stabilit printr-o hotărâre judecătorească.

Opinia minorului - care este lipsit de discernământ, sau are discernământul în formare - nu poate fi luat în calcul la decizia privind relațiile acestuia cu părinții, decât într-o oarecare măsură, care este diferită de la caz la caz. Adică dacă un copil de 3 - 4 ani „nu vrea și nu vrea”, voința lui nu va fi obligatoriu respectată de psihologi, asistenți sociali, judecători, etc... :)

Eu in general sunt cam suparat pe instantele de dreptul familiei pentru ca judeca poate cel mai putin in sensul in care ar trebui sa judece bine...si legal...si just, corect...in unele cazuri.
Nu ma refer la cazurile simple, ci la cazurile complexe...

In fine, legea romana s-a adaptat cerintelor jurisprudentei CEDO insa in Romania mai mereu au existat probleme de intelegere a jusrisprudentei CEDO in procesele de dreptul familiei ( in opinia mea )

Ceea ce prevede legea acum eu stiu de pe vremea in care instantele de dreptul familiei nu credeau ca se poate asa ceva nici chiar cu dovezi in fata...

Insa problema cu penalitatile in sens de sanctiune nu cred ca se va putea aplica fara a se incalca...CEDO...( CULMEA...cumva...dar nu si pentru Romania...)
Prin urmare, fiecare caz trebuie bine analizat si din pacate tocmai asta ma supara in aceste procese de dreptul familiei...ca nu prea se analizeaza cu atentie si in cazurile complexe se judeca aiurea...ca regula...
Numai in situatia in care mama este de rea-credinta si rezulta din raportul psihologic ca aceasta este de rea-credinta se poate aplica o sanctiune pentru ca doar asa s-ar respecta jurisprudenta CEDO in materie.

Chestiunea cu consilierea psihologica este impusa de jurisprudenta CEDO dar sanctiunea nu poate fi suportata de mama pentru motivul ca nu vrea copilul sa mearga cu tatal.

O alta mare problema este si aceea ca instantele de dreptul familiei decid cumva aiurea si in privinta parintelui la care sa locuiasca minorul.Daca instanta il da tocmai la cel la care este clar ca minorul nu vrea se creaza un litigiu inca din momentul in care se pronunta hotararea judecatoreasca pentru ca a da copilul unde el nu vrea deja generezi un nou litigiu si nicidecum nu il stingi...

Din pacate in Romania nimic bun nu poate ramane bun.
Exista o vorba: ,,Romania ar fi o tara extraordinara daca nu ar fi locuita..."
Cam asa ceva in problemele de dreptul familiei...

Parca as fi pe vremea cand concepeam programe pentru calculator....
Deci recapitulam:
1.Creditorul are o hotarare judecatoreasca si vrea sa-l sicaneze pe celalalt(stiu ce vorbesc)
2.Merge la executor si cere executare silita, demonstreaza cu un prieten ca a fost in vizita si a fost refuzat, eventual merge chiar singur, si banii lui circula...
3. Se emite o somatie, creditorul afirma ca nu i s-a respectat programul(prietenul martor) si apar la usa organele si executorul
4. Ei, aici avem 2 variante:
a. minorul sare in bratele parintelui iubitor-in acest caz parintele rezident are de platit doar cheltuielile cu executarea silita:O

b. minorul nu vrea sa plece cu respectivul/respectiva, chiar daca debitorul il indeamna sa plece, stie saracutul de ce nu vrea....
-in acest caz, parintele rezident s-a asigurat de 3 luni de consiliere psihologica, dupa care iar vin prietenii la poarta. Micutul se agata de fusta/pantalonii parintelui rezident, urla, plange- parintele muncitor are unica solutie sa faca pachet copilul si sa-l arunce in bratele parintelui fericit de situatia creata si sa-i inchida usa in nas copilului traumatizat, ca , daca ii este mila, MILA SE PLATESTE de la 100 la 1000 lei/zi IN FAVOAREA CREDITORULUI:hammer:
Pai sa tot fi creditor al obligatiei de vizita minor: este chiar o afacere sa ameninti copilul, eventual sa-i aplici o corectie, asa, fara urme, ca sa te asiguri ca bietul de el nici mort nu mai vine la tine; cu 1000 lei/zi intarziere x 30 de zilex 3 luni ai facut o mica avere, 90000 lei, 20000 euro in favoarea creditorului :-/ sau nu am inteles eu bine.

Si daca debitorul nu are bani sa plateasca sumele fixate??? daca salariul ei este de 1000 de lei...ce se intampla?

Eu as putea sa va dau un link, nu zic eu, zice "net-ul" (hahahha) in care niste doamne judecator de la CAB (acolo unde se judeca recursul si o iei in freza chiar daca ai castigat pana atunci si doamnele cunosc asta!) au respins o actiune a unui cetatean torturat in inchisorile comuniste. Doamnele au apreciat, ca desi, citez "traiul in inchisorile comuniste nu era unul bun" reclamantul nu si-a dovedit prejudiciul!!!!!!!!!! De la aceste doamne sa asteptam intelegere pentru copiii nostri cand domniilor lor nici decimarea din inchisorile comuniste nu li se pare ceva de neindurat???????????Fireste, de neindurat cand e vorba despre altii!!!!!!!!!!

[ link extern ]