Custodie copil

Cea mai buna cale de a nu reusi intr-o cerere e sa nu crezi in ea.
Sau...
Daca aveti convingerea ca nu puteti obtine incredintarea, aveti dreptate ...nu puteti.

Unele lucruri depind mai mult de mentalitatea noastra decat de a altora.
In topicul acesta nu incercati sa ne convingeti de ce ati fi dvs, mai indreptatit in a obtine incredintarea copilului sau de ce ar fi in interesul superior al copilului sa va fie incredintat dvs., ci incercati sa ne convingeti despre mentalitatea si ...marsaviile altora.
Si greseala asta o fac multi, mai ales in instanta. In loc sa se concentreze pe ceea ce au EI de dovedit se concentreaza pe ceea ce cred ei ca face si drege cealalta parte. Ori, ca sa folosesc cuvintele dvs., daca ma concentrez sa dovedesc cat de urat e zemul, nu are sa rezulte de aici ca eu sunt "fat frumos din lacrima"...

In parte aveti dreptate.....dar nu fac dacat sa fiu realist....cunosc cazuri in care tatii au salarii de mii de euro pe luna si conditii cat cuprinde pt. bunastarea copilului....iar sotia nu a avut nici macar o ora pe cartea de munca si alte minusuri considerabile in defavoarea copilului, dar cu toate astea i-au fost dat copilul in custodie.....asa ca decat sa ma lupt cu morile de vant, sa cheltuiesc bani aiurea pt. cauze pierdute din start, mai bine ma concentrez acolo unde stiu ca am cele mai mari sanse sa-mi gasesc dreptatea.....pt. ca eu insa-mi am crescut fara tata iar la divort am fost dat spre crestere mamei, si am fost mitit ca tata a facut si ca a dres, fapte care conform insasi hotarari judecatoresti asa pareau sa fie.....iar dupa cateva zeci de ani sa aflu eu insami adevarul care era departe de cel din acele acte.... a nu se intelege ca-mi judec mama, nu mi-a lipsit nimic,doar modul in care se judeca procesele in romania.....nu e nimic ca in filme.....nu sta nimeni sa despice firul in 4 ca sa afle adevarul real.....nu intereseaza pe nimeni daca ai niste socri de tot rahatul care in loc sa indrepte ceva , instiga la ura, minciuna si alte josnicii de acest gen........si atunci de ce sa imi fac sperante aiurea....acolo unde nu voi obtine mare lucru

romascanu a scris:

Cea mai buna cale de a nu reusi intr-o cerere e sa nu crezi in ea.
Sau...
Daca aveti convingerea ca nu puteti obtine incredintarea, aveti dreptate ...nu puteti.

Unele lucruri depind mai mult de mentalitatea noastra decat de a altora.
In topicul acesta nu incercati sa ne convingeti de ce ati fi dvs, mai indreptatit in a obtine incredintarea copilului sau de ce ar fi in interesul superior al copilului sa va fie incredintat dvs., ci incercati sa ne convingeti despre mentalitatea si ...marsaviile altora.
Si greseala asta o fac multi, mai ales in instanta. In loc sa se concentreze pe ceea ce au EI de dovedit se concentreaza pe ceea ce cred ei ca face si drege cealalta parte. Ori, ca sa folosesc cuvintele dvs., daca ma concentrez sa dovedesc cat de urat e zemul, nu are sa rezulte de aici ca eu sunt "fat frumos din lacrima"...

Doamna avocat Romascanu,
Tocmai ce vin de la un asa zis proces de incredintare (ordonanta presidentiala) aflat in recurs (asa zis proces pentru ca in Romania procesele de incredintare sunt o gluma si o bataie de joc la adresa tatilor)
Instanta de fond a retinut ca imi poate acorda oricand si mie copilul, deoarece am reusit sa ii demonstrez ce fel de tata am fost, si ce conditii pot oferi minorului. (asta dupa ce am dus o lupta crunta cu noroiul cu care mama copilului a aruncat in mine)
Cu toate acestea instanta de fond a incredintat copilul mamei , si mie mi s-a acordat program de vizitare.
De atunci , de fiecare data cand duc copilul inapoi la mama dupa ce acesta este la mine, il las tot timpul plangand , si ma roaga cu lacrimi in ochi sa nu plec. Ora de dianinte in care il pregatesc sa il duc inapoi, este cea mai groaznica ora pe care o poate trai un copil, isi da seama ca il duc inapoi la mama si imi zice "tati , unde mergem? , tati nu vreau la mami"...si asta fara incetare atat cand il pregatesc cat si tot drumul.
Am cerut instantei de recurs sa ma lase sa demonstrez acest lucru , cu probe evidente.
Stiti ce mi-a raspuns instanta de recurs ? "Pai ce, copilul oricum sufera , nu a-ti stiut inainte de a divorta?"
I-am atras atentia ca dupa mama lui nu sufera asa, ci numai dupa mine, si ca nu eu sunt cel care am introdus divort, si ca mama este cea care defapt nu i-a pasat niciodata de copil . A ridicat din umeri.
V-am prezentat doar varful aisberg-ului.
Daca un copil ar fi plans dupa mama lui, si nu vroia la tatal sau, acel tata n-ar fi obtinut decat program de vizitare in prezenta mamei, si asta fara drept de apel.
Cand insa plange dupa tata, si nu vrea la mama, o instanta superioara ridica din umeri.
Va las pe dumneavoastra sa judecati.

...nu tin neaparat sa ajung la divort....dar daca cineva imi da o cale legala de a "divorta" de socrii.....sau de ai constrange in orice fel pe cale legala....as fi foarte curios sa aflu....ca eu inca nu cunosc vre-o cale legala.....iar ilegal....nu vreau sa stiu....pt. ca se folosesc foarte bine merci de fica mea care a devenit obiectul de schimb....iar modelul e " uite nevasta, nu-i nevasta.....faci ce vrem noi......ia copilul nu-i copilul...."....mie imi suna a santaj sentimental....profitand de faptul ca-mi iubesc copilul mai mult decat propria-mi viata.....ce pot face eu legal inpotriva acestor stari de fapt.....nimic.....

Data post: Luni, 16 Februarie 2009, 17:15
Subiect: RE: Custodie copil

eeee......cum e doamna avocat.....asta am patit si eu odata cand ea a fost plecata la parinti vre-o luna si cand imi vedeam copilul o data la 2-3 zile, acelasi comportamnet il avea la plecarea mea.......de asta cine tine cont....va spun eu
N I M E N I.......iar ambitiile si minciunile unora sunt mai presus decat copilul.......la modul, la-s ca ii trece lui......dar efectele in timp asupra copilului.....cine isi asuma responsabilitatea lor.....va spun eu nimeni....si sunt fapte deosebit de grave.......imi vine sa mor pe aceste rahaturi care se intampla zi de zi, ora de ora.....
Si atunci intrebarea mea a fost simpla....ce fac dupa ce scap de gluma procesului din romania, ce trebuie sa fac , cum si in ce fel ca sa ajung la o instanta superioara care trateaza aceste probleme nu ca pe o GLUMA

ultima data editat de wifi_44 pe data de Luni, 16 Februarie 2009, 17:18

custodie.comuna a scris:

Tocmai ce vin de la un asa zis proces de incredintare (ordonanta presidentiala)

Cu rare, dar foarte rare exceptii, determinate de niste situatii de fapt ...zguduitoare, eu apreciez ca cererea de incredintare facuta de un tata pe calea ordonantei presedintiale e o mare...greseala.

Sper ca stiti ca ordonanta are caracter provizoriu, pana la solutionarea cauzei in fond. Si mai stim ca o prima impresie e mai puternica decat o mie de alte impresii succesive. Stiti care e prima impresie pe care o lasa o astfel de cerere facuta pe calea ordonantei? Pe domnul pare ca-l intereseaza mai mult lupta decat rezultatul razboiului...
Nu credeti ca era mai bine sa va folositi armele (probele, etc) pentru fondul pricinii in loc sa va mai tundeti din sanse cu o lupta in plus?