Custodie copil

Da...din pacate....din greseli invata omul....
Imi dau seama ca avem cu totii o problema de mentalitate cand vine vorba de tata si mama......
"cererea de incredintare facuta de un tata pe calea ordonantei presidentiale este o mare greseala"......dar facuta de o mama?
Care este diferenta in fata legii intre mama si tata? Teoretic, niciuna.....practic , iata ca o recunoastem cu totii , si insusi domnii avocati, invata tatii cum sa procedeze in contextul discriminarii si mentalitatii existente in acest moment la nivelul instantelor de judecata. Nu aceasta e solutia.
Doamna avocat , de ce la varste de mici (2,3,4,5 ani) copii sunt incredintati mamei? Datorita afectiunii fata de mama. Acest termen este nelipsit din motivarile instantelor , si este motivul suprem care face ca aproape orice altceva sa nu mai conteze.
Dar.....pentru ca intodeauna exista un dar...am reusit sa arata instantei de fond ca in cazul meu a existat o stare de fapt care a facut ca minorul sa fie mult mai atasat de mine ....insa afectiunea fata de tata....asa ceva este de neconceput!
Intr-o asemenea situatie ce a facut instanta? A "uitat" sa pronunte termenul afectiune in hotarare , si a incredintat copilul mamei , pentru ca "mama este centrul universului unui copil"!

Nu vreau sa intru in amanuntele cazului meu, dar....am introdus ordonanta presedintiala, nu ca sa iau copilul de la mama, ci pentru ca mama vroia peste voia copilului sa il ia la ea, si am facut asta dupa ce mi-am vazut copilul suferind peste 6 luni, oridecateori ramanea la mama lui. Din afara lucrurile se vad altfel, dar cand iti vezi atata timp copilul suferind , esti dispus sa faci orice ca sa nu il mai vezi asa, si realizezi ca defapt nu poti sa faci nimic.... sunt sigur ca numai cine traieste asa ceva poate realiza adevarata drama din sufletul copilului si din sufletul parintelui.

Stiu ca ordonanta are caracter provizoriu, si am introdus-o la 6 luni dupa inceperea divortului , cand mi-am dat seama ca , divortul se va prelungi enorm, tocmai datorita copilului (altceva nu avem de "impartit" ca sa ma exprim asa)
"Armele" cu care lupt pentru copil sunt aceleasi si pe fondul pricinii si pe ordonanta....ca si mentalitatile instantelor...cu care nu prea te poti lupta.

...cu alte cuvinte...ca sa nu o mai lungim....la noi in tara judecator e rege....face exact ce vrea si nu ai absolut nimic de facut impotriva lui....NIMIC......poti sa arati tu si desenat si scris si filmoteca si martori si ce-ti trece prin cap...exista cineva care sa judece dreptatea sau corectitudinea hotararilor luate de judecatori....evident ca nu...el tot ce vrea face.....si atunci mi se pare foarte normal sa apelezi la o instanta unde macar 50% din motivati iti sunt luate in seama....decat NIMICUL din Romania....sau poate imi fac operatie de schimbare de sex....cine stie....fiind femeie o sa fiu ascultat in acest caz...

Da, asa cum spunea colega, foarte rar as recomanda si eu ordonantele...
Nu tatalui, dar oricarei persoane, fie ea tata, mama, bunic etc.
In special e perfect o ucidere a actiunii de fond tocmai introducerea unei ordonante pe exact aceleasi temeiuri de drept si fapt...
Astfel, omorati fondul si orice sanse ati fi avut in fond... dand asa instantei de fond o motivare in fapt si drept deja din hotararea data in ordonanta introdusa...

Cererea pe cale presedintiala nu-si are rostul pentru ca un tata sau o mama nu mai suporta timpul fara copil... ci pentru ca acel copil ar fi in primejdie de vreun fel... altfel, instanta vede in fata sa numai un "razboinic", de orice sex ar fi el...
Astfel, daca nu se prezinta motive convingatoare pentru care copilul sa fie luat de la casa unde sta, convingatoare insemnand ca acel copil poate suferi iremediabil diverse... batai... pedepse... evolutii psihologice nedorite etc. , daca nu se dovedeste asta, instanta il lasa unde e.
Destul de logic, nu?
Iar cand vine hotararea pe ordonanta, partea careia ii convine o va prezenta in dosarul de divort unde aceasta va face dovada ca in situatia actuala copilului nu-i e rau... si va castiga, aproape evident, aceeasi parte... :D
E o greseala, juridic vorbind... sa introduci ordonanta fara motiv temeinic.
Armele cu care luptati trebuie sa fie cele potrivite... caci daca plecati de la preconceptia gresita ca introducand cat mai multe cereri, plangeri, solicitari... veti avea mai multe sanse... atunci ganditi exact ca judele pe care il acuzati...

Copilul nu e de impartit si orice exprimare care trimite la asa ceva, macar in gluma, va insemna puncte in minus pentru partea care face aceasta greseala.
Copilul nu se incredinteaza pe motiv ca tine la unul dintre parinti mai mult... nici ca unul dintre parinti are mai multe conditii de oferit...
Cand un parinte va intelege care e logica incredintarii unui minor, cand va fi dispus sa-si schimbe obiceiuri, loc de munca, domiciliu, sa-si inghita resentimente pentru fostul sau fosta... abia atunci avem un om fara preconceptii.

Cat timp ne vom bate pe idei preconcepute, nu avem temei sa le reprosam altora acelasi lucru.
Si preconceputa e si ideea ca in afara Romaniei dreptatea se imparte din belsug, cu polobocul pe de gratis, fara avocati si probe, fara similaritati cu sistemul de la noi... preconceputa e si ideea ca in afara nu numai cainii, dar si deciziile instantelor si judecatorii insisi alearga cu solutii bune in coada... si preconceput e ca nu se va vedea ca si in afara granitelor acestei minunate tari instantele favorizeaza mamele, psihologii favorizeaza mamele etc...
Nu la Haga sau Paris, dar peste mai tot...

Si, ca sa sustin ideile astea, mentionez ca si tatii de pe aici sustin mamele, chiar aceia care se simt discriminati, chiar aceia se discrimineaza... Caci sa pleci si sa nu-ti iei copilul cu tine, asa au considerat acesti tati, pe cand mamele pe care le acuza de neglijenta si-au aparat copilul cu orice tip de santaj emotional, amenintari si promisiuni de partaj....
Si la prima vedere pare ca ar fi facut orice sa-si pastreze pruncul... orice!

Despre egalitatea intre femei si barbati, am mai scris aici: www.avocatnet.ro/content/for...
Mult succes si, nu uitati: mentalitatea este esentiala!

Doamna avocat AVLIL

Citind mesajul dumneavoastra , m-am simtit ca in fata instantei : Eu, tata , un infractor , razboinic , care am plecat fara sa iau copilul, si m-am intors dupa un timp, ca nu mai suportam viata fara copilul meu.....

Fiecare caz e diferit si are particularitatile lui, iar diferenta trebuie sa o faca tocmai cei ce sunt pusi sa judece. Numai ca judecata porneste exact din punctul pe care l-am aratat mai sus.......si de aici , nu mai e decat un pas pana la pierderea proceselor de catre tati...pentru ca in general aparatorii mamelor, cunosc iata, "punctul de plecare" , si tot ce au de facut este sa inflameze situatia , denigrand puternic tatal, care, in incercarea de a se apara ajunge in cel mai bun caz in "punctul de plecare".

Eu nu am introdus ordonanta presidentiala , pentru ca , nu mai putem sta fara copil ci pentru ca, copilul nu vroia sa stea fara mine.
Asa zisul domiciliul nu l-am parasit, ci am fost fortat sa plec, fiind casa socrilor, iar sotia refuzand sa mearga cu mine, dar, chiar din secunda 0 de cand am plecat, i-am spus fostei sotii ca, copilul ramne copil, si am fost alaturi de el fara nici o zi de intrerupe, si alaturi la modul ca, il duceam zilnilc si il luam de la cresa, ii faceam zilnic cumparaturile necesare, chiar si pentru fosta sotie, am fost la fiecare control medical la medicul de familie cu el, fara sa ratez vreunul, i-am cumparat absolut toate imbracamintele si incaltamintele , cu el de mana, am fost in concediu la mare cu el , fara mama lui , zilnic in parc dupa programul de la cresa, si multe multe altele "nesemnificative" , cum ar fi, baie, taiat unghii , curat in urechi....si lista asta poate continua...si asta din secunda 0 a despartirii...exact pana in momentul in care o instanta a intervenit , a incredintat copilul mamei, si si-a inceput motivarea asa:

"Instanta retine ca nu exista nici un impediment ca minorul sa fie incredintat oricaruia dintre parintii sai, in conditiile in care s-au implicat impreuna si indeplina intelegere in cresterea si educarea copilului , s-au suplinit si completat reciproc in exercitiul ocrotirii parintesti, sunt persoane serioase responsabile, care se ocupa cu pricepere si afectiune de ingrijirea minorului, si nici unul dintre parinti nu poate fi suspectat de dezinteres fata de copil ".

Si asta in conditiile in care 99% din motivele de divort ale fostei sotii s-au concentrat pe denigrarea mea ca tata!

Eu apreciez, si respect, faptul ca ati ajuns la "esenta incredintarii" , si inteleg ca este un secret profesional , dar incercati un exercitiu de gandire in contextul acestei esente, si continuati motivarea de mai sus , astfel ca , minorul sa fie incredintat tatalui. Instanta de fond a continuat-o prin "mama este centrul universului unui copil" , iar adevarata "esenta" pe care instantele o servesc deobicei este "afectiunea minorului fata de mama" , mai ales la varste fragede.
Am citit zeci de motivari date de diferite instante, iar aceasta afectiune , asa cum am mai aratat , apare absolut in toate motivarile ca , o conditie suprema care eclipseaza puternic orice alt argument. Apare in absolut toate mai putin in motivarea de mai sus, pentru ca am reusit sa arat instantei afectiunea fata de tata . In acest caz instanta a trebuit sa se lege de orice altceva ca sa poata incredinta copilul mamei, chiar daca pentru asta trebuit sa ignore flagrant probele certe de la dosar.
Poate ca dumneavoastra aveti cunostinta de spete cu minori pana in 5-6 ani , in care instanta sa nu motiveze cu afectiunea minorului fata de mama, eu unul n-am gasit.

Chiar daca nu va placea, puteati intelege macar ca abordarea juridica a fost gresita...
Impotrivirea de a da dreptate cuiva, oricui, doar pentru ca are pozitie contrara intr-o anumita problema, nu ajuta.

NU conteaza ce fel de tata sunteti pentru divort, conteaza numai ce fel de sot sunteti. Am impresia ca dv. confundati putintel motive de divort cu cele de incredintare si asta poate crea un probatoriu al dv. neclar, confuz.
Asta si faptul ca partea adversa ar putea fi mai clara si focusata pe probleme exact, ar duce la pierderea dosarului de catre dv.
Eu nu stiu ce s-a intamplat, aveti dreptate, fiecare caz e unic, dar am dat cateva pareri cu destinatia de a va ajuta sa vedeti si alte puncte de vedere decat cele pe care le aveati ceva in vizor. Ca sa vedeti situatia in ansamblu, caci ajuta tare nmult sa intelegeti instanta si modul ei de gandire pentru a o ghida spre decizia pe care o doriti.

Da, eu nu cunosc hotarari bazate pe afectivitate, dar cunosc multe bazate pe atasament...
Nu retin daca am intrebat: s-a audiat copilul? Martorii au fost clari, au demonstrat ce era de demonstrat? Au fost confuzi sau au creat o impresie puternica?
ETc.