Am aflat din presa de astazi ca Primaria Bucurestiului a incheiat contracte de asistenta juridica cu o importanta firma de avocatura; trec peste declaratiile partilor implicate, din care nu rezulta daca au fost respectate dispozitiile O.U.G. 34/2006 precum si peste faptul ca, dupa memorii repetate in legatura cu aceasta situatie, unul dintre sefii unui serviciu juridic a fost destituit din functie.
Ajungand la esenta problemei, arat ca autorii de drept administrativ inteleg prin organ al administratiei publice "un colectiv organizat de oameni investiti prin lege cu o anumita competenta in realizarea puterii de stat" (A. Iorgovan, "Tratat de drept administrativ", vol. II, Editura Nemira, Bucuresti, 1996, p. 354).
Conform prevederilor art. 1 din Legea nr. 514/2003 precum si potrivit art. 2, alin. (3), lit. a)-c), f) si g) din Legea nr. 188/1999, din acest colectiv fac parte si consilierii juridici.
1. Poate asigura un avocat, incheind un contract de asistenta juridica, o parte din atributiile realizarii puterii publice fara a incalca dispozitiile art. 1-art. 9 din Legea nr. 51/1995 precum si pe cele ale art. 1 din Legea nr. 514/2003?
2. Poate un avocat, incheind un contract de asistenta juridica, sa fie investit legal cu prerogativele de putere publica reglementate prin art. 2, alin. (3) din Legea nr. 188/1999, desi a eludat astfel prevederile acestui act normativ referitoare la intrarea in corpul functionarilor publici?
Va multumesc anticipat!
@ J H
Raspunsul dvs. m-a determinat sa citesc de doua ori ce v-am scris.
N-ati auzit de act administrativ semnat de avocat? Dar de politica pasilor marunti cu siguranta ati auzit! Daca serviciul juridic al unei institutii este externalizat, avocatul va semna tot ce semna juristul. Va rog frumos sa nu-mi raspundeti ca nu se va externaliza serviciul juridic al unei institutii, eu cunosc o astfel de situatie.
Desigur, avocatul nu este functionar public dar nu asta am vrut sa spun. Am vrut sa spun ca prerogativele de putere publica, inclusiv reprezentarea institutiei in instanta, conform art. 2, alin. 3, lit. g din Legea nr. 188/1999 nu poate fi asigurata decat de personalul institutiei publice.
Asta spune Antonie Iorgovan, asta au scris si ceilalti autori in literatura postbelica. Daca stiti un alt autor de drept administrativ care a scris altceva recent, va rog frumos sa-i mentionati numele.
@ Andreea Lisievici
Art. 2, alin. 3, lit. g) din Legea nr. 188/1999:
"Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
(...)
g) (...) reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea".
Desigur, doamna, avocatul care reprezinta o institutie in intanta nu devine personal al institutiei; problema este ca personalul institutiei ar trebui sa reprezinte institutia in instanta.
Pentru ca nu orice act care emana de la o autoritate publica este un act administrativ!
Daca cititi definitia actului adminstrativ (ajuta mai mult decat definitiile din tratatul domnului Iorgovan care, intre noi fie spus, mi-a fost profesor si mie, insa despre care, tot intre noi fie spus, am avut si am o parere foarte proasta!... da, stiu, despre morti numai de bine) din Legea 554/2004 Art. 2 Alin 1 lit. c, veti vedea ca de esenta actului administrativ este ca acesta sa emane de la o administratie publica!
De actul administrativ cu caracter normativ nici nu are sens sa vorbim!
Art. 2, alin. 3, lit. g) din Legea nr. 188/1999:
"Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
(...)
g) (...) reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea".
Desigur, doamna, avocatul care reprezinta o institutie in intanta nu devine personal al institutiei; problema este ca personalul institutiei ar trebui sa reprezinte institutia in instanta.
Eu aş interpreta articolul citat de la coadă la cap, şi doar pentru a-i face aplicare la chestiunea dezbătută:
deoarece, conform art. 2, alin. 3, lit. g), reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice implica exercitarea prerogativelor de putere publica, avocatul nu poate desfăşura astfel de activităţi în folosul respectivei autorităţi sau instituţii, exercitarea acestor prerogative nefiind compatibilă cu calitatea de avocat.
Avocatul nu are niciodata atributele clientului pentru a-l reprezenta.
El e un mandatar al clientului, dreptul de a face, invoca sau sustine apartine clientului, care se manifesta prin intermediul avocatului.
Avocatul e un mandatar de drept privat si nu poate face in numele clientului decat ce-i permite legea (legea institutiei si a sa), nu-si poate aroga, personal, drepturi de putere publica.
Cred ca dupa 1990, prin persoana juridica se intelege orice subiect de drept public sau privat, legislatia actuala nediferentiind prin drepturi institutiile publice, private ori de interes public.
In plus, eu reprezint un client in fata baroului, spre exemplu, dar asta nu inseamna ca ma aflu musai pe pozitii de opozabilitate cu baroul. Sau, similar, in fata AFP.
Ca sa nu mai spun ca eu pot desfasura altfel de activitati pentru clientul meu, cum ar fi consultanta juridica verbala, opinii legale scrise, diverse acte juridice (contracte, formulare de uz intern etc.).
Or astea toate nu implica nicio reprezentare a nimanui din partea avocatului...
Asa incat, depinde ce ceea ce prevede contractul.
In plus, din practica, va spun ca un contract de reprezentare a unei institutii se face astfel: in fapt, institutia e reprezentata de reprezentantul legal (primar, consiliu etc.), acesta insa da mandat de reprezentare.
In cuvinte mai simple, institutia e reprezentata conform legii, de un om din personal; acest om (sau oameni, dupa caz) isi deleaga mandatul catre un avocat...
Avocatul ajunge astfel sa fie mandatarul omului si nu al institutiei, desi, e drept, si drepturile si obligatiile lui se propaga.
Aveti dreptate cu privire la esenta, insa legislatia este atat de evaziva in domeniu si, in lipsa unei prevederi clare de interzicere, se poate sa ne jucam cu termenii... din legile din jurul acestui raport juridic. Astfel, consider ca trebuie reglementat corespunzator modul de reprezentare a institutiilor publice si felul in care lucratori din acestea apeleaza la avocati... caci maine-poimaine ne trezim cu un procuror care cere vreo opinie legala unui avocat ...
Finalitatea acestei reprezentari este aceea ca un mandatar de drept privat sustine drepturi de ordin public... in fata unui subiect de drept privat sau public, nu conteaza, insa nu musai in contradictoriu cu el. Practica e atat de larga incat sunt slabe sanse de indreptare imediata.
Dar asta se intampla constant, si cand vreun prestator de servicii subcontracteaza lucrari etc. Desi in contradictie cu legea, nu vad cum anume se pot pricinui daune institutiei publice prin reprezentarea ei de catre un avocat.
Finalitatea acestei chestiuni de fapt e una pozitiva, atata timp cat nu se desfasoara abuziv, evident. Ca orice alt serviciu contractat de institutia publica.
N-ati auzit de act administrativ semnat de avocat?
Stiu ca nu era o intrebare pentru mine, dar sincer nu am auzit vreodata de asa ceva. Pe langa raspunsul dat de J H as vrea sa adaug ca nu trebuie sa confundam autoritatea de la care emana actul administrativ cu eventualele persoane care semneaza pentru vizarea documentului.
@ Andreea Lisievici
Art. 2, alin. 3, lit. g) din Legea nr. 188/1999:
"Activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica, sunt urmatoarele:
(...)
g) (...) reprezentarea in justitie a autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea".
Desigur, doamna, avocatul care reprezinta o institutie in intanta nu devine personal al institutiei; problema este ca personalul institutiei ar trebui sa reprezinte institutia in instanta.
Daca tot dumneavoastra spuneti ca avocatul nu este functionar public, de ce ar fi acest articol aplicabil avocatului? De ce am interpreta acest text, care priveste o alta situatie decat cea despre care discutam, asa incat sa ajungem la concluzia ca este neaparat necesar ca personalul institutiei sa o reprezinte in instanta si ca avocatul nu poate face acest lucru, desi nu e vizat de nicio interdictie legala in acest sens?