Nu e nici o suparare, eu sunt "mama vitrega" si intradevar si eu am fetita mea de care ma bucur, DAR, tocmai ca si eu sunt intr-o situatie similara sunt revoltata de situatia sotului meu si fetitei lui. Fetita mea poate sa mearga la tatal ei cand vrea si cum vrea, eu am legaturi omenesti si civilizate cu tatal fetitei de dragul ei si nici nu as putea sa imi imaginez sa plec 2 ani de zile de acasa si sa nu imi mai vad fetita si daca s-ar ajunge la asta, mie mi s-ar parea normal ca fetita pe aceasta perioada sa stea la tatal ei si nu cu bunica care are o anumita varsat. De aici si implicarea mea. Fosta sotie a sotului meu nu are nici o legatura de nici un fel cu tatal fetitei, fetita venea la tatal ei atunci cand suna ea sa vina pentru a I se cumpara ceva, si cam atat, mersul la scoala si participarea la activitatile fetitei este facuta de tata fara acordul si instintarea mamei, bunicii sau fetitei, ba din contra se pun piedici, fetita este invatata intoarsa impotriva tatalui in mod evident, acest lucru mergand pana la mom in care fetita a venit la tata si I-a spus ca ea stie ca tatal este aurolac si doarme sub pod, lucru cat se poate de departe de adevar, pana la ... audierea copilului la procesul de fond si copilul a spus ca a fost tinut intr-o camaruta fara current si fara lumina si fara mancare timp de o saptamana, ca a fost exploatata si alte minunatii. Lucru FOARTE departe de adevar, mai ales ca in acea perioada avea contact cu mama pe net, cu bunica la tel si mergea si la scoala, deci daca era cumva cazul ma gandesc ca cineva s-ar fii sesizat. Tatal a fost de accord ca fetita sa stea la mama, chiar si in mom in care mama a fost plecata de acasa de doi ani de zile si fetita statea cu bunica, dar in mom in care fetita prezinta problem serioase de comportament si la scoala si acasa, in mom in care fetita ajunge in spital si tatal aude de la cunoscuti si diagnosticul nu este unul foarte roz pentru un copil de 10 ani a luat atitudine incercand sa faca ceva pentru a putea sa se ocupe de copil mai in deaproape mom in care mama ia copilul si il scoate din tara si depune cerere de transfer scolar al copilului in Germania. De aici revolta mea, unul la mana ca sunt si eu mama si vad copilul care este evident marcat si cu problem, ma revolta sistemul nostru judiciar si suferinta unui tata care vrea sa isi ajute copilul si nu poate. nu stiu daca m-am facut inteleasa.
copilul de 10 ani trebuia audiat si el hotara.
la odonanta trebuia sa promoveze recurs.
mai mult nu vi se poate spune pana nu se studiaza dosarul
Doamna, am si eu o intrebare: problemele fetitei si racirea relatiilor ei cu tatal nu cumva au inceput in momentul in care ea a aflat ca tatal ei se recasatoreste?
Copiii spera in sufletelul lor ca parintii se vor impaca, dar in momentul in care unul dintre ei se recasatoreste, realizeaza ca aceasta "impacare" este tot mai departe....ei se simt parasiti si abandonati, chiar daca parintele cu care stau le ofera toata dragostea din lume! si asta pentru ca ei au "pierdut" unul din parinti.
Daca tatal a facut greseala pe care a facut-o fostul meu sot, sa ii spuna copilei ca "va avea o noua mama" e de inteles atitudinea micutei. Asta va spun din experienta mea, cand fetei mele (care atunci avea 9 ani) i-a spus asa ceva tatal ei, a fost foarte dezorientata si speriata (in conditiile in care eu eram si fizic langa ea, nu la mii de km distanta) si m-a intrebat cu lacrimi in ochii daca eu "vreau sa o dau"!!! Am simtit ca imi cade cerul in cap... si i-am explicat copilului ca nu incape in discutie asa ceva, iar aceea femeie nu este mama ei ci doar sotia tatalui ei.
Din ceea ce povestiti dumneavoastra,("atac de panica in timpul procesului") problemele fetitei au fost agravate (daca nu chiar declansate) de incercarea tatalui de a stabili domiciliul la el.
Este foarte bine pentru fetita daca mama ei o ia sa locuiasca impreuna, in acest fel sunt convinsa ca problemele psiho-sociale de care spuneti vor fi mult diminuate!
Spuneti ca aveti si dumneavoastra o fetita, credeti ca i-ar fi mai bine sa locuiasca cu o straina(imi cer scuze, dar in ochii unui copil asta este o "mama vitrega") decat cu dumneavoastra?
Daca vreti sa o ajutati pe fetita sotului dumneavoastra, puteti sa o faceti oferindu-i dragoste si incredere, incercand sa fiti prietena cu ea, nu mama! Copilul s-a simtit amenintat de demersurile tatalui, in mintea ei nu a fost decat faptul ca isi va pierde si mama dupa ce, deja, isi "pierduse" tatal...
Cat despre ceea ce au spus cei de la pasapoarte din Bucuresti, presupun ca nu le-ati spus corect datele problemei, deoarece eu am facut de mai multe ori pasaport individual fiicei mele chiar la Directia de Pasapoarte din Bucuresti, pe baza hotararii de divort in care scrie "incredintata spre crestere si educare mamei" fara nici un acord din partea tatalui, pentru ca asa este legislatia in vigoare!
Iar in privinta stabiliri pensiei alimentare, este o eroare, nu poate fi 75% din veniturile tatalui ci 25%!
Eu am scris pe acest forum deoarece vroiam o parere concreta deoarece toata lumea cu care am vorbit a avut pareri diferite si eu credeam ca legea este in negru si alb si nu interpretabila in functie de cine o citeste.
Imi ajut sotul pentru ca el deja nu mai stie pe ce directive sa o apuce si nu stiu daca va puteti imagina disperarea unui parinte care stie si vede ca pruncului lui nu ii este bine si totusi nu poate sa faca nimik.Eu am prezentat pana acum situatia din punct de vedere a dovezilor pe care le detinem si se afla la dosar, chiar daca situatia este MULT mai urata, dar sunt lucruri care nu avem cum sa le demonstram.
De exemplu fetita nu este o masina pentru care ne certam in instant, dar este totusi un copil, care este influentabil, de exemplu cand copilul vine la tata sa il viziteze si este sunat din senin de bunica si amenintat ca daca nu vine in mom acesta acasa nu ii mai deschide usa si doarme pe strada si copilul incepe instantaneu sa planga si sa faca criza de isterie, eu zic ca nu e ok.
In mom in care copilul cand vine la noi si sta cu noi la masa si singura zice ca e asa de bine cand stam toti la masa ca vorbim si glumim ca ea acasa la buni mananca singura pe marginea patului, atunci cand copilul vine la mine si intr-o discutie prieteneasca in care eu incerc sa ii explic ca iesirile ei nu sunt ok ca ea e fata mare si desteapta si frumoasa (ceea ce e si foarte adevarat) ea imi da replica ca o mint ca mama ei ii spune ca ea e urata si proasta, in mom in care fetita se enerveaza incepe sa isi provoace singura rau, de la scarpinat nervos pana ii da single la alte iesiri neadecvate unui copil.
Toata lumea sugereaza discutia cu mama ... da, correct, logic asta ar fii trebuit facut de la inceput, dar in mom in care ai cu cine, atunci cand mama vine in tara si refuza sa vorbeasca cu tatal, atunci cand mama vine in tara si este sfatuita de judecator sa mearga la notar sa se inteleaga cu tatal si ea refuza pe motivul ca fetita nu vrea si ea nu are ce sa faca si in min doi ii ia telefonul fetitei si ii schimba numarul si tatal nu mai are acces la copil mai ales acum ca este vacanta si replica ei este ca o sa aibe contact cu copilul cand o sa vrea copilul si cand o sa ii dea consimtamantul sa plece din tara, asta este santaj ieftin.
Da, si eu ca mama as fii de parere ca fetitei I-ar fii mai bine cu mama, si cu siguranta I-ar fii mai bine in Germania, dar tot ca mama, daca eu as face schimb de locuri cu sotul, as vrea sa stiu unde in Germania merge, ce conditii sunt acolo avand in vedere ca mama nu da nici un fel de detalii, plus ca fetita are niste problem care eu as vrea sa vad ca se rezolva nu ca pleaca fetita si mai departe de mine, unde eu chiar nu mai am nici cel mai mic acces la ea si nu stiu nimik de ea.
Nu sunt mama vitrega cum s-a spus, ma implic pentru ca tot in acelasi mod m-as implica chiar daca ar fii vorba de o colega sau prietena a ficei mele, pentru ca eu sunt mama si sunt om si aici e un sufletel la mijloc care nu e vinovat de nimik si totusi sufera.
Si fetita mea a trecut prin niste perioade mai urate dupa divort, dar am apelat la specialist si am rezolvat problema, si fostul meu sot a avut o perioada de suparare si nervi , perioada in care a incercat sa intoarca copilul inpotriva mea, dar norocul nostrum a fost ca amandoi ne-am iubit copilul destul de mult incat sa lasam nervii nostril si de dragul ei sa incercam sa gasim o cale de intelegere, de dragul ei.
Ca mama daca copilul meu Doamne freest ajunge in spital eu sunt in mom doi langa ea, daca copilul meu are problem la scoala repetate imi fac timp si merg la scoala sa vad despre ce este vorba, daca doctoral imi recomanda ceva si imi face trimitere eu cu siguranta o sa respect pentru ca e vorba de copilul meu si cu atat mai mult nu as putea sa plec din tara 2 ani de zile fara nici un fel de legatura normal si fireasca cu copilul meu.
Deci, eu intrebam daca chiar asa sunt legile incat daca tatal la divort de buna credinta a zis las copilul la mama ca asa este normal si firesc fara sa cer un program definit de vizitare, la un mom dat trebuie sa ma lupt din nou in instant ca sa pot sa fiu PUTIN implicat in viata copilului meu, chiar si atunci cand demonstrez ca mama nu e langa copil, desi ei I-a fost incredintat copilul, si demonstrez ca copilul prezinta niste afectiuni de care nu s-a ocupat nimeni si demonstrez ca copilul nu e ok.
Doamna, eu nu sunt sigura ca i-ar fi mai bine in Germania sau cu mama. Din contra, un copil de 10 ani crescut in mentalitatea de aici si cu o nevoie avida de afectiune nu stiu cat de bine s-ar integra intr-un sistem atat de diferit si rece.
La fel, o mama care 2 ani isi lasa copilul de izbeliste, de el avand grija o bunica, nu stiu cat de dedicata p;oate fi nevoilor mari de afectiune ale copilului care nu are acces la niciun parinte.
Asta psihologic.
Legal insa, lucrurile lasate intr-o anumita stare de fapt tind a se permanentiza. Nu numai in legislatia noastra.
Daca tatal nu a vazut 2 ani stresul prin care trece copilul, o instanta cu greu poate intelege ca acelui copil ii e rau; dovezile trebuie sa fie foarte serioase si multe.
avocatnet.ro explicăm legislația
contanda, utilizator
Username33