Schimbat divort din culpa comuna - divort prin acord

Avlil, contractul de asistență juridică este unul semnat între absenți, deci prin mijloacele de comunicare la distanță permise de art. 126 din Statutul prof. de avocat. Am încă în cotor ambele exemplare, și pe cel galben și pe cel care-mi rămâne în cotor. Eu am trimis pe email, scanat și semnat de mine contractul iar clientul l-a printat și mi l-a întors recomandat, cu semnătura originală a lui. E suficient ad probationem.
Dar la dosar, evident, nu am depus nicio copie de pe contract, doar procura.
Astfel încât, dacă modific acum exemplarele din cotor, adică le extind obiectul și fac din nou operațiunea cu scanare, trimitere emal, printare de client și semnare de către el, apoi trimitere cu posta la mine, cu semnătura lui originală, judele nu are de unde ști că am făcut modificări față de forma inițială.

Cât privește importanța contractului acestuia, mă gândeam să invoc instanței art 131(3) din Statutul profesiei de avocat ”Pentru activitățile prevăzute expres în cuprinsul obiectului contractului de asistență juridică, acesta reprezintă un mandat special, în puterea căruia avocatul poate încheia, sub semnătură privată sau în formă autentică, acte de conservare, administrare sau dispoziție în numele și pe seama clientului.

Avlil, vreau să iti cer opinia ta privitor la procura specială necesară mandatarului avocat în cazul divorțului introdus prin reprezentant din motiv de reședință în străinătate. Ea trebuie să fie:
1. imputernicirea avocațială (cea obișnuită, foaia galbenă din cotorul-delegațier)
2. procură specială dată prin înscris sub semnătură legalizată la Consulatul României în țara respectivă
3. procură prin înscris sub semnătură certificată de avocat

Pai... contactul de mandat de ce n-ar putea fi la fel???
Eu asta as intreba, ca jude: ti-a p[utut semna contractul, dar nu si o alta procura? Inseamna ca nu era indeajuns de important pentru el...
Cat despre restul, imi pare rau, mai clara de atat nu pot fi. Avocatul e mandatar procedural, nu e mandatar cu procura speciala... Mi-ar lua mult si bine sa explic si vad ca nu exista diferente pentru unii. Pentru mine exista o mare mare diferenta: eu nu pot decide in numele clientului decat in anumite limite, alea din contract, in rest, decide clientul ce vrea sa faca...
La divort partile sunt prezente personal sau cu procura speciala, nu cu mandat de avocat care e mandat generic, in fapt fiind o imputernicire... Acordul se ia personal si nu prin avocat.
Imi pare rau, nu stiu cum sa arat mai mult sau mai clar ca este o imensa diferenta intre imputernicirea avocatiala si procura speciala...
Eu am avut sot reprezentat prin mandat special de o ruda, eu fiind numai avocat in acea cauza. Daca lipsea ruda, era ca si cum sotul ar fi fost absent. E elementar, banal.
Apreciez ca imi ceri opinii, dar as aprecia si sa ne mai raspunzi si la intrebari, ca nu le punem degeaba...

Avlil, scuză-mă, dar nu am văzut că mi-ai pus o întrebare la care așteptai răspuns. Am crezut că suntem pe tărâmul întrebărilor retorice.
Îți răspund acum la întrebare. M-ai întrebat de ce nu merg în continuare pe varianta divorț din culpă. Păi nu m-am hotărât încă în ce fel procedez, de asta și cer și părerea altor colegi. Divorțul prin acord era de dorit pentru că îndeplinim condițiile (nu sunt copii și căsătoria are peste un an) și se obținea rapid o hotărâre irevocabilă. Clientul meu are nevoie cât mai rapid de această hotărâre. Divorțul din culpă mi-ar ridica niște probleme în plus. Găsirea unui martor comun și aducerea lui, renunțarea la motivare, renunțarea la calea de atac pentru a obține mai rapid o hotărâre definitivă și irevocabilă.

Referitor la diferența între mandatar procedural și mandatar cu procură specială este prima oară când aud de această distincție. Și ea este, din punctul meu de vedere, una artificială, menită să sporească și nu să risipească acea confuzie de care vorbeai. Pentru că, în înțelesul legii, au caracter de acte de procedură (printre altele) orice cereri formulate de părți în legătură cu activitatea lor procesuală, dar și acele manifestări de voință cu efecte juridice. Deci orice îmi dă puteri partea să fac, în baza mandatului special este tot un mandat procedural în ultimă instanță. Sunt deschisă către o altă opinie, atâta timp cât e susținută cu argumente juridice.

Referitor la reprezentarea în procesul de divorț, după ce texte de lege te ghidezi când spui că ”La divort partile sunt prezente personal sau cu procura speciala”?
Vorbim de reprezentare într-unul din cazurile de excepție care permit instituția reprezentării conf. art 614 C. pr. civ. Acest articol nu-mi vorbește despre procura specială și nici nu-mi face distincție după tipul de divorț. Îmi spune doar că în acele cazuri, ”părțile se vor putea înfățișa prin mandatar”. Nu-mi spune ”mandatar cu procură specială”

Cum normele speciale privitoare la divorț nu-mi spun nimic despre modalitatea reprezentării, fac apel la cele de drept comun și aflu din art. 68 (1) C. pr. civ. că ”Procura pentru exercitiul dreptului de chemare in judecata sau de reprezentare in judecata trebuie facuta prin inscris sub semnatura legalizata; in cazul cand procura este data unui avocat, semnatura va fi certificata potrivit legii avocatilor.”

Abia art. 69 C. pr.civ îmi vorbește despre procura specială și cum altfel, de vreme ce aici se face referire la ”Recunoasterile privitoare la drepturile in judecata, renuntarile, cum si propunerile de tranzactie”? Despre acestea spune codul că nu se pot face decat in temeiul unei procuri speciale. De aici pot trage concluzia că divorțul prin acord necesită procură specială, de vreme ce el are natura juridică a unei tranzacții judiciare, iar hotărârea ce-l declară, natura unei hotărâri de expedient. Dar este un astfel de act divorțul din culpă comună? Este astfel divorțul din culpa exclusivă?

Din textele de lege incidente în divorț și practica instanțelor, eu una am desprins ideea unei controverse privind admisibilitatea cererii introductive de desfacere a căsătoriei prin reprezentant. În contextul ”ostil” dat de art 612 (4) și coroborat cu 613 C. pr.civ, practica instanțelor de a admite ca depunerea cererii să se facă de reprezentant este o îndrăzneală și totuși o interpretare în acord cu spiritul legii și al timpurilor. Într-o atare interpretare speram (să existe în practica instanțelor) și privitor la divorțul prin acord exprimat prin modificarea cererii la primul termen. Și mai speram într-o discuție constructivă cu colegii de breaslă, pentru că scopul acestui sait nu este să avem dreptate, ci să ne împărtășim experiențele și convingerile și, finalmente, să ne rafinăm demersurile juridice.

Scuza-ma, credeam ca aici cauti o solutie cat mai rapida si sigura... nu o discutie pur teoretica... :sorry:
Teoretic sunt de acord ca mandatul dat unui avocat ar trebui sa fie de ajutor, desi ar fi putin interpretabil acea prezenta personala... in plus fata de prezenta prin reprezentant avocat...
As elimina necesitatea unei procuri speciale de cate ori exista reprezentant avocat, indiferent de renuntare, tranzactie sau altceva... cu exceptia unor chestiuni strtict personale ca... cele de stare civila! :)
Cert e ca acea prezenta personala e ca cea de la interogatoriu si cand te intreaba instanta "vrei sa divortezi prin acord?" trebuie sa o vedem similar. E un raspuns personal si nu prin avocat...
Cum raspounzi la interogatoriu, atunci cand tot personal trebuie sa te prezinti? Personal sau prin procura speciala...
Iar in aceste cazuri nu as mai fi de acord cu avocatul care poate sa raspunda in locul si pentru om... pentru ca e o chestiune pur personala, mai e si irevocabila hotararea pe divort prin acord... te trezesti ca se razgandeste un client si nu mai vrea, nu da de tine cu o seara inainte de dosar... aiurea!!!
Nu imi pare normal ca minorul care e intrebat personal cu cine vrea sa stea sa poata fi intrebat prin reprezentant...
Cred ca ne casatorim personal si la fel trebuie sa si divortam, nu stiu de ce...
Eu nu vreau sa am dreptate, dar legal imi pare o absurditate depunerea actiunii prin reprezentant avocat, nu stiu daca la asta te refereai mai sus... Eu nu cunosc instante care sa admita asa ceva... e drept ca nici n-am incercat. :(
Nu vad o problema renutarea la motivare sau la caile de atac... :-/ In ce ar consta problema?
Cu martorul, nasol, vine unul dintre parinti... asta trebuia clientul sa stie de la bun inceput, oricum...
In concluzie, in alte cazuri in care procedura ne cere prezenta personala, se admite maxim procura speciala, nu vine un avocat sa raspunda la interogatoriu in locul clientului... Prin similitudine, trebuie sa credem ca acelasi scop il urmareste cerinta de prezenta personala si aici!

Renunțarea la motivare ar fi o problemă pentru că nu apare în acțiune, deci va trebui să o fac la termen. Nu sunt sigură dacă nu am putea-o interpreta tot ca având natura juridică a unui act de dispoziție, dat fiind că este necesară înțelegerea părților cu privire la acest aspect, ele trebuind să ceară amândouă nemotivarea, și dacă, dat fiind acest fapt nu se pune iar problema mandatului special. (e doar o supoziție, o temere)

Despre renunțarea la calea de atac s-a menționat în procură, dar nu pot face efectiv renunțarea decât după pronunțare, deci trebuie să aștept pronunțarea și apoi să o declar în termenul de apel.
Am răspuns întâi la întrebări ca să nu uit.::D

Acum, sigur că nu vreau doar o discuție despre texte de lege ferenda în contextul de față. Caut o rezolvare în sensul că vreau să știu cam cum merge practica instanțelor, pentru a nu mă răfui cu ele pe chestiuni de interpretare a legii, nu de alta, dar asta poate îngreuna mersul unui proces, iar partea nu ar putea înțelege.

Mie îmi este foarte clar care ar trebui să fie interpretarea legii. Dar în practică se tolerează destul de multe pe lângă lege. Ori în plus, vezi cazul avocaților care vin cu procuri autentificate, ori în minus. Unele ne convin, altele nu.

Faptul că art. 68 alin 1 teza a II-a C pr. civ îmi spune că ”dacă procura e dată unui avocat, ea trebuie certificată potrivit legii avocaților”, consider că îmi deschide calea interpretărilor textelor din legea si statutul de avocat. De aceea am și avansat opinia că nici măcar în cazul când eu, avocat reprezentant, fac un act procesual de dispoziție în numele clientului, nu am nevoie de o procură specială dacă ceea ce ar sta scris în procură este trecut în contractul de asistență juridică, la rubrica obiectul contractului, și clientul este de acord să-l înfățișez instanței pentru a-mi demonstra calitatea de reprezentant cu privire la acele acte procesuale de dispozitie.

Referitor la susținerile mele cum că nu e nevoie de procură specială în cazul avocatului reprezentant la procesul de divorț din culpă -excepție făcând cazul vreunei renunțări, achiesări, tranzacții în cadrul acestor tipuri de divorț- ci numai la divorțul prin acord, înțeleg că ești și tu de acord?

Am mai întrebat mai sus despre procura avocatului, pentru că am auzit tot felul de susțineri contrarii. Despre cum trebuie să fie procura dată avocatului care reprezintă partea în proces. Voiam să aflu care este și părerea altor colegi. Adică, dacă ei cred că este necesar ca tu, avocat, să prezinți instanței o procură trecută pe la notar, la legalizat semnătura, când legea îți dă foarte clar dreptul de a ”certifica semnătura” cf, legii avocaților. Și dacă da (dacă e necesar), de ce așa.

Deci, sunt interesată și să îmi clarific situația cu soluții rapide, dar și să port cu voi, colegii mei, discuții juridice generale plecând de la cazul concret.