Donatia de organe - o facem sau nu?

Eu ma gandeam la faptul ca nu as vrea sa las responsabilitatea asta pe umerii altcuiva. Nu vreau nici sa ma gandesc ca poate cineva va fi suficient de orgolios incat sa nu gandeasca la fel ca mine in aceasta problema. Prin urmare, as prefera sa o fac singura, din timp :)

PS: Exista reglementari speciale :secret:

In timpul vietii , intrucat am suferit o trauma cu privire la pierderea unui organ (fierea la numai 19 ani , si acum am 24), si , existand acest precedent , am o oarecare temere in ceea ce priveste interventiile chirurgicale , pentru o persoana straina , in mod cert nu.

Insa intr-o situatia prezentata de tine , Andreea , anume moartea clinica ....Da , mi-as da acceptul sa ajut o persoana in suferinta , intrucat , chiar pe viitor , ma gandeam sa ma implic in campanii umanitare , in vederea ajutarii persoanelor in nevoie (iata ca vad o oarecare conexiune :) )



Andreea , am amintit ... ceva mai sus ... de o declaratie in fata notarului public...sper sa nu ma insel asa grav....:O

Nu vad de ce nu ai fi de acord, din partea mea, daca se intampla ceva cu mine si se mai gaseste ceva ce poate fi folosit, e perfect.Nu ma duc, unde ma duc, cu carcasa dupa mine.Singurul lucru care ma sperie putin este cum m-as simti in momentul in care as semna si mi-as da un astfel de consimtamant si cred ca oamenii de asta se sperie mai mult, de momentul in care semneaza.

Bun, deci inceputul e promitator :)) .

COmpletez si referitor la mesajul dnei David: este foarte posibil sa aveti dreptate. Totusi, daca eu personal vreau sa fac acest lucru, nu cred ca imi mai e frica, nu? Adica banuiesc ca frica aceea exista mai mult in cazul unui transplant in timpul vietii.

PS: Nu te inseli, Ioana, doar ca exista alternativa ;)

Ma gandesc la acordul scris exprimat in fata notarului public....


Cred ca orice persona se teme de trecerea in nefiinta , mai exista si cei care se tot tem de aceasta chiar si in timpul vietii, de isi iau fel si fel de masuri de precautie....

Oricum , oarecare temeri , cu privire la o interventie chirurgicala , si al unui deces ar exista...Insa consider ca si dorinta de a ajuta , si faptul ca ai salva o viata te-ar sustine , afectiv vorbind , sa dai curs optiunii tale....
(in caz de moarte clinica ;))

Gandesc ca existe atat emotii negative , dar si pozitive cu privire la o asemenea actiune....