Program Vizita

Domnule roberalex,

Slava cerului ca traim in Romania......intr-adevar in tara noastra, interesul superior al copilului este foarte bine legiferat...ca termen, pentru ca definitia sau crieriile de apreciere lipsesc cu desavarsire din orice lege actuala....ramane la aprecierea instantelor..care iata datorita acestei incredintari unice, sunt fortate de superba legislatie sa gaseasca un criteriu de departajare prin care sa decida ca interesul superior al copilului este sa fie cresuct si educat de....MAMA!
Chiar si in acele cazuri in care criteriul de departajare este foarte greu de gasit, el tot se va gasi...pentru ca asa zice legea!
Regret nespus ca nu intelegeti ca in viziunea actualei legi , intodeauna exista un parinte care e mai parinte decat celalalt parinte, si mai ales ca nu intelegeti care este defapt acel parinte.....

Ati fost un tata ideal inainte de divort , si copilul s-a atasat de dumneavostra, era obisnuit cu dumneavoastra sa il duceti in parc in fiecare seara, sa ii faceti baie, sa il duceti la scoala si sa il luati de la scoala in fiecare zi, sa ii cumparati hainute potrivite, sa il luati in brate cand il durea ceva si sa simta cum va bucurati de bucuria lui?
Si ce daca, copilul poate trai si fara toate astea! Pentru protejarea "stabilitatii lui psihice" este cel mai bine sa uite ca ani de-a randul a facut asta cu dumneavoastra, si sa se obisnuiasca sa o faca cu altcineva. Se va obisnui. Mult mai repede se va obisnui cu altcineva, decat cu "imparteala" intre singurele persoane care probabil il iubesc cu adevarat!
Nici nu aveti idee cat de "stabil psihic" este un copil care spune "unde e tatal meu" , "eu nu am tata",sau "tu nu esti tatal meu"! . Ce sa mai zic de copii care zic "vreau la tati!" , acestia chiar nu au cum sa inteleaga ca este inspre binele lor sa "nu vrea la tati". Pentru ca orice ar fi demonstrat un "tati" in instanta, acesta daca nu mai e sot nu mai poate fi si tata, si va fi inlocuit de persoane care nu au demonstrat nimic in instanta! Poate ca doar "superba lege" de la noi considera ca parintele care primeste incredintarea in mod unic se va ocupa singur de cresterea si educarea copilului.
Sau poate ca , considera ca oricine este mai potrivit sa participe la cresterea copilului , mai putin tatal indiferent ce fel de tata a fost!
Cum , chiar nu vedeti toate acestea?
Pai daca va uitati "peste gard" sa vedeti cum e la altii cum sa vedeti ce e la noi?
Acolo peste gardul mai indepartat (sua) leguitorul a obligat parintii sa devina mai responsabili. Acest lucru s-a facut in timp. Mai intai a fost legea, apoi miile de probleme aparute, si apoi a intervenit responabilizarea in mentalitatea parintilor. Daca legea nu permitea probabil ca nu se resposabilizau nciodata. Si legea nu putea sa nu fie data doar pentru a se evita miile de probleme inerente dealtfel oricaui inceput. Asta se intampla acum aici peste gardurile mai putin indepartate (ue) , unde legea prin care se incearca responsabilizarea parintilor e relativ recenta. Se va intampla si la noi. Dar sigur ca e greu. Pana cand parintii de la noi vor intelege ca atunci cand au un copil vor fi toata viata "colegi de serviciu" , cu suprema misiune naturala si morala (ca legala....) de a creste si educa un copil va mai trece mult timp. Pentru ca e greu sa le explici tuturor si sa "sarjezi" cu interesul copilului in mana printre atate alte interese....Cel mai bine ma intelege colega mea de serviciu.....facem o echipa extraordinara, si ne ducem la indeplinire cu succes orice sarcina profesionala. Dar niciodata nu am putea forma un cuplu pentru ca suntem total nepotriviti.
Asta nu ne impiedica sa ne facem treaba impreuna foarte bine, ca si colegi de serviciu. Si asta pentru ca suntem stimulati sa facem asta vrem nu vrem.La noi insa , parintii sunt stimulati de o superba legislatie sa demonstreze care e mai parinte decat celalalt....si sa arunce cu gunoi in celalalt....
Imi pare rau ca nu intelegeti toate aceste aspecte.....si pentru ca nu intelegeti mai consumati si din timpul instantelor ...cred ca superba legislatie ar trebui completata un pic...sa fie legiferata condamnarea tatilor, care cu mama prezenta la proces care nu e alcoolica si drogata ,a u tupeul sa ceara incredintarea.
Ce parere aveti?

Mi-am permis sa am aceeasi parere ca si dumneavoastra si am fost usor mustrat mai sus. Eu vreau sa petrec timp cu fiul meu, atat si nimic mai mult. Credeti ca am habar de fisa lui medicala? Sau de starea lui zilnica? Nu stiu nimic. Cine sunt eu sa trebuiasca sa stiu toate aceste lucruri? Un "tata" nou nout exista, se trag 10-20 de poze care se imprastie prin toata casa, creierul micutului e spalat si gata. Nu vreau sa arunc cu noroi in nimeni,nu vreau procese stupide, nu vreau sa intervin in noua viata a nimanui, dar cu toate astea sunt un frustrat care nu are in vedere decat intersul sau si nimic mai mult. Cel care are de suferit este in cele din urma copilul. La o varsta la care nu va mai inghiti orice i se spune, pentru ca Dumnezeu ne-a inzestrat pe fiecare cu liberul arbitru, vor interveni marile probleme. Prin perioada asta de formare am trecut cu totii si stim cum e sa ai repere bine conturate. Acum eu sunt Robert sau nenea sau bau-bau sau "un alt tata". Si doamna AVLIL daca este amabila sa-mi raspunda la o intrebare: Sa ies acum din viata copilului pentru ca eu sunt omul-negru si oricum exista un "tata"? Sau sa incerc cu ajutorul unui avocat capabil si impreuna cu alti parinti in situatia mea sa schimbam ceva in modul de aplicare a legii romanesti? Si asa toata lumea e fericita: copilul ca are ambii parinti langa el, mama ca isi reface viata linistita (si mai linistita) si restul.
Acelasi lucru ca si dumneavoastra am incercat sa subliniez si eu in mesajele de mai sus, si anume ca "afara" (acolo unde se practica) responsabilizarea ambilor parinti se face de la bun inceput. Ulterior aceste drepturi se suspenda sau se interzic definitiv daca unul din parinti da dovada de neimplicare. La noi se iau toate drepturile de la inceput, pentru ca mai apoi sa faci ce? Nimic stai pe forum si te plangi cautand sfaturi. Si cand surpriza, mi s-a explicat sa "vad partea buna a lucrurilor" si sa nu ma mai gandesc doar la mine egoist ce sunt #-o
Inteleg ca o alta lege sau aplicare a ei va fi la inceput cu sincope, insa daca obiectivul este unul bun lucrurile se vor regla. Insa astazi exista avocati, care pe actuala lege pot reprezenta cu usurinta o mama intr-un proces din start castigat, ca e MAMA doar, si astfel un venit sigur exista fara o prea mare bataie de cap.

Domnilor tati fara avocati o sa va plangeti mutlt si bine si nu o sa obtineti nimic in viitorul apropiat.Incercati sa gasiti solutii viabile nu sa va plangeti pt ca asa nu veti obtine nimic.

Domnule custodie, va atrag atentia ca nu puteti dv. sti ce intelege un om sau altul... Va rog frumos sa nu mai faceti astfel de afirmatii, multumesc.

Inteleg ca nu v-a placut imaginea aratata despre Europa si v-ati dus mai departe, actre pamantul fagaduintei, acolo unde daca nu ai gazonul tuns la aceeasi inaltime ca toata lumea din cartier, nu esti salutat pe strada, "beneficiind" de un tratament de paria!!
Ok, sa vedem cum e in SUA.
Acolo, aceasta responsabilizare a parintilor se manifesta prin aceea ca majoritatea tatilor nici nu se gandesc sa ceara custodie, fie ea unica sau impartita in vreun fel.
75% dintre cazuri se termina cu incredintarea catre mama ca singur parinte.
10% abia dintre cazuri se termina cu incredintarea catre tati. Restul sunt in cadrul de custodie impartita, fie ea fizica, fie in alt mod.
Asa incat, minunata lege americana are acelasi efect ca prioasta lege romaneasca, cu diferenta ca nu avem acel 15% de copii impartiti ca o bucatica de casa inchiriata luna asta cand unuia, cand altuia...
40% dintre tatii fara incredintare nu isi vad copiii deloc.
Desi este dreptul tatalui sa solicite custodia comuna, este de asemenea dreptul mamei sa o accepte sau sa o refuze... pentru ca exista o idee generala ca parintilor care nu se inteleg de nicio culoare nu e indicat a lise acorda custodia comuna...
Ma uit in afara, ca e o chestiune de cultura sa cunosc tendinte, efecte si mersuri ale potentialelor legislatii.
E limitat sa ma uit numai pana la granita. E ciudat cum mi se reproseaza ca uitandu-ma peste gard nu pot vedea ce e la noi, cand insusi autorul acelui mesaj se uita si prin gard, si peste el. :O Sa inteleg ca a te uita prin legislatiile vecine, straine e numai apanajul dv.?
Pentru ca face parte si din nevoia de a cunoaste tendinte legislative, conform meseriei mele...

Nu stiu daca incredintarile catre tata sunt cam tot 10% ca in SUA, dar cred ca mai mult de 15% dintre tati au legaturi cu copiii, mla buna intelegere cu mama... ceea ce face ca proasta noastra legislatie sa aiba efecte mai bune decat minunata legislatie americana...

Domule robertalex,

Sper ca ati inteles mesajul meu si ati reusit sa cititi printre randuri.
Sunt sigur ca ati inteles ca ma refeream la tatii care cer custodia comuna si sunt interesati de copii lor nu la ceilalti.
In SUA au baza legala sa o faca la noi nu. Si este dreptul ambilor parinti sa solicite custodia comuna, precum este dreptul lor sa nu o faca. Precum este in sarcina parintelui (indiferent care ar fi acela) care se opune custodiei comune sa demonstreze in fata instantei de ce considera ca nu ar fi in interesul copilului aceasta custodie. Dar stati linistit nu exista nici un articol de lege in SUA sau in alta parte care sa prevada ca "custodia comuna se acorda doar daca parintele X este de acord".
Sper ca a reiesit din mesajul meu ca , doi colegi de serviciu, vor nu vor, trebuie sa se inteleaga ca sa isi faca treaba, ceea ce nu inseamna ca ei s-ar intelege si intr-un mariaj. Dar sunt titnuti sa se inteleaga. Daca custodia comuna s-ar acorda dupa cum exista sau nu neintelegeri intre parintii, in mod cert parintele care se stie favorizat va provoca neintelegeri din orice.
In mod categoric studiile de specialitate facute in SUA au demonstrat necesitatea custodiei comune in detrimentul celei unice. Va put pune la dispozitie articole si studii in limba engleza in sustinerea acestei afirmatii.
Cu siguranta insa ca forma de custodie comuna fizica nu se acorda oricui, se acorda acolo unde parintii demonstreaza ca au avut intelepciunea sa puna interesul copilului deasupra interesului lor , si, dupa divort, si-au configurat viata asa incat copilul sa resimta cat mai putin efectele divortului. Lucru care trebuie sa recunosc se intampla foarte rar.
Si asta nu face decat ca cel care resimte cel mai puternic divortul sa fie copilul . Adultii se refac foarte repede din punct de vedere afectiv insa copilul va duce povara divortului cu el toata copilaria lui.
De aceea parintii sunt cei chemati sa se sacrifice (pentru ca ei sunt vinovati de divort) astfel incat copilul sa nu se simta lipsit de afectiunea si interesul lor. Dar cati parinti se sacrifica? Aici e problema. Peste gard cei care inteleg asta si se sacrifica , cati or fi ei, 1,2, 3 % obtin lejer si fara probleme custodia comuna.

Domule robertalex, daca aveti probleme si considerati ca nu intelegeti mesajele mele sau ele sunt inutile, puteti sa imi spuneti si ma retrag.

Si eu va recomand sa va angajati avocat.