Incredintare minor

Tocmai de aceea trebuie sa initiati aceste procese acum.
E mult mai bine pentru copil.
Luati legatura cu un avocat, sunt convinsa ca veti ajunge la concluzia ca este calea cea dreapta si veti avea castig de cauza.

modalitatea legala de stabilire a conditiilor de crestere a minorului este: 1) prin instanta si 2) ceea ce va recomand si eu la mediator. este necesar sa stabiliti de comun acord cu mama domiciliul minorului la tata, oricum aveti custodie comuna cu mama, ( conform noului cod civ) si ce este mai important pentru copil , planul parental.in tot ce veti intreprinde va recomand sa urmariti interesul superior al minorului . planul parental alaturi de acodul de mediere il puteti depune in camera de consiliu in vederea emiterii unei sentinte judecatoresti.

[ nu mai scrieti cu majuscule]

n-au custodie comuna - copilul a fost incredintat mamei
Ca sa aibe custodie comuna si sa se poata stabili locuinta la tata ar trebui sa deschida un proces sau sa se dea o hotarare judecatoreasca pe baza acordului de mediere.

Absolut corect! pe semne ca incredintarea la mama s-a facut pe vechiul cod de procedura .Ceea ce insa nu stabileste instanta cu lux de amanunte , este Planul Parental. Asadar medierea este indicata in aceasta situatie si asa cum am mai spus impreuna cu acordul de mediere si Planul Parental va adresati instantei pentru emiterea unei hotarari de expedient.

Nu avem custodie comuna deoarece au divortat pe vechiul cod, mediere cu ea nu se poate face, in nici un caz, nu este cu cine, nu intelege si nu pricepe nimic, e interesata doar de binele ei, nu al copilului. Sa va zic un exemplu: ea locuieste in alt oras, si a zis ca vrea sa il duca pe copil pentru cateva zile la ea, am lasat copilul, nu l-a adus acasa la data stabilita, a zis ca mai vrea sa stea cu el inca o zi. Ziua urmatoare in care am sunat sa vedem la ce ora ajunge cu trenul ea a zis ca ea nu il poate aduce in acea zi pentru ca lucreaza de la ora 7, si ca asa a fost intelegerea ca mergem noi dupa el cu masina, la o distanta de 100 de km. Evident ca nu a fost vorba niciodata de asa ceva, si ea a zis ca nu are ce face cu copilul pentru ca lucreaza, si ca il aduce cu microbusul, ceea ce nu este deloc normal, avand in vedere faptul ca copilul are 5 ani si are nevoie de scaun pentru a se deplasa cu masina, si noi i-am spus ca in nici un caz sa nu faca asa ceva, ca trebuia sa il aduca cu trenul. Suna in disperare ca daca nu mergem noi dupa el ea va veni cu microbusul, ca cica ea trebuie sa mearga la lucru de la 7,nemaicontand ca viata copilului este sau nu in pericol, nemaizicand ca noi bniciodata nu ii ducem pe copiii nostri fara scaun de copii in masina. Intr-un final am plecat dupa copil, si dupa ce am ajuns acasa am dat un telefon anonim la ea la serviciu sa vedem daca e acolo. Evident nu era la serviciu, si ne-a spus o persoana de acolo ca e plecata din localitate ca si-a scos concediu. Este evident ca ea nu are ce face cu acest copil, nu se descurca cu el, nu are cine sa o ajute, si in plus ca este iresponsabila si o intereseaza doar programul ei.
Medierea este exculsa de la bun inceput, ea la un moment dat va dori sa il ia pe fiul ei de aici, dar nu se stie cand. Ei cand au divortat, ea a spus ca se lasa de studii ca sa poata creste copilul. Sotul meu i-a zis, evident stiind ca copilul nu va fi in siguranta acolo niciodata, ca sa nu se lase de studii ca il va creste el pana atunci. Evident, ea a terminat studiile deja de un an de zile, dar inca nu a amintit nimic de acest aspect, ca ar vrea sa il duca deja, de aceea noi am spus ca mai mult ca sigur asteapta sa inceapa scoala, si atunci il va duce. Ea cand a dat copilul nu s-a gandit ca acest copil nu este o bicicleta pe care ti-o tine cineva in garaj 2 ani si cand mergi dupa ea e in aceeasi conditie,si evident a ales calea mai usoara, fara a se gandi la consecinte. Copilul sta cu noi de 3 ani, suntem o familie, e atasat de toata lumea de aici, aici este viata lui, ea vine sa il vada o data la 3 saptamani, si si in acel putin timp ii spune ca fiul meu nu e fratiorul lui, ca noi suntem in toate felurile, ca el va locui cu ea, etc. Nemaizicand ca fiul sotului meu imi spune si mie MAMI de mai bine de jumatate de an. Si ea ii spune mereu ca eu nu sunt mama, ca eu sunt doar o vrajitoare, copilul cand sta la ea cateva zile vine acasa si nu vorbeste nici cu mine nici cu tatal lui, se vede ca e bulversat, nu stie ce sa creada.