Incredintare minor

Toate aceste aspecte indicate de dvoastra duc la o singura concluzie: sotul trebuie sa formuleze cerere de chemare in judecata avand ca obiect exercitate autoritate parinteasca in comun si stabilirea locuintei minorului la domiciliul tatalui.
Va avea toate sansele sa obtina cele cerute luand in considerare faptul ca instanta hotaraste in interesul minorului, adica baiatul sa ramana la tata.
Luati legatura cu un avocat si initiati procedurile legale.

Vad ca medierea e exclusa de la bun inceput din partea dvs, desi ati avea de castigat de pe urma ei.
In primul rand ati putea ajunge cam intr-o luna la un acord, nu la varianta dvs, nici la varianta mamei, ci la una care sa fie ok pentru copil (spre deosebire de instanta unde v-ati intinde pe 1 an sau mai multi, in functie de cat de hotarata e mama sa isi ia copilul acasa, in plus mama ar putea sa-si ia copilul acasa fara nici o problema pana la terminarea procesului la sfarsitul caruia ori ati pierde, ori ati muta iarasi copilul de la un domiciliu la altul cu rezultate dezastruoase pentru copil).
In al doilea rand ati avea un plan care sa tina cont de particularitatile copilului in cauza - parintii fiind singurii care il cunosc pe copil suficient de bine ca sa stie ce se poate aplica la el si ce nu - judecatorul citeste (sau nu) niste hartie, asculta (sau nu niste martori) si da o hotarare in functie de istoricul lui (al judecatorului, nu al copilului).
In al treilea rand medierea presupune implicarea unei parti neutre (mediatorul) care poate intelege ambele puncte de vedere si care va poate prezenta avantajele si dezavantajele alegerilor dvs. Daca va ganditi la mediere ca fiind o discutie intre dvs (tata) pe de o parte si mama pe partea cealalta (cam ca orice discutie ce exista in prezent intre cei doi) - sunteti in eroare.
In al patrulea rand, dar asta doar marginal, dvs NU sunteti mama copilului si NU ar trebui sa-l incurajati sa va spuna asa, mai ales ca mama copilului este in viata si este prezenta (chiar daca nu in cel mai fericit mod) in viata copilului.
In ultimul rand: discutia in legatura cu microbuz - tren - masina - scaun de masina este puerila. Nu-i puteti impune mamei cu ce sa va aduca acasa copilul, puteti sa mergeti sa-l luati daca nu va convine varianta aleasa de mama. Inca sunteti in cazul fericit in care mama v-a lasat o alegere.

Medierea nu este exculsa din partea noastra, ci din partea mamei. Iar ca sa ma fac inteleasa, nu eu sunt cea care il incurajeaza pe copil sa imi spuna mie mama, el spune asta pentru ca il aude pe fiul meu spunandu-mi MAMI si din acest motiv imi spune si el mie. Noi copiilor nostri nu le impunem nimic, nu ii incurajam sa faca lucruri care evident nu sunt bune pentru ei. Cu mama nu se va putea ajunge la nici un consens, pentru ca daca am putea, demult ar fi fost alta situatia,si daca ar privi si ea binele copilului, ar intelege ca e mult mai bine pentru copil sa creasca intr-o familie unita. Insa in momentul in care ea va dori sa il duca la ea, iar noi evident nu vom lasa acest lucru, va izbucni un razboi.

(am spus sa nu-l incurajati, nu sa nu-i impuneti, nu mi-am imaginat ca i-ati impune asa ceva, pareti un parinte destul de echilibrat)
Ati mai trecut prin mediere cu mama sau va bazati doar pe discutiile avute de tata cu ea?

Cu mama nu se poate comunica, e de parere ca ea oricum, fiind mama, stie mai bine ce si cum sa faca. Acst subiect este unul tabu de 3 ani de cand s-a mutat aici fiul sotului meu,noi nu deschidem acest subiect pentru ca nu vrem sa incepem noi razboiul. Noi asta credem ca cu cat trece mai mult timp ca acest copil sa fie cu noi cu atat un judecator va pricepe care este starea de fapt si sa nu modifice acest lucru, indiferent ca in Romania mama este avantajata din acest punct de vedere. Sotul meu este jurist, deci nu suntem visatori si stim care sunt sansele noastre reale, problema este ce complet de judecata vom prinde si ce vor hotari ei. Am dorit sa mai aflu pareri,am dicutat cu 2 avocati, unul spune ca in mod normal un judecator nu ar trebui sa schimbe starea de fapt al copilului, altul spunea ca nu avem nici o sansa sa castigam noi acest proces. Iar eu, nu sunt omul care sa accepte raspunsul: nu se poate face nimic.