Punere in posesie inainte de partaj

Avem asa:

I. Limitele capacitatii civile Art. 29
(1) Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta sau lipsit, in tot sau in parte, ........ decat in cazurile si conditiile expres prevazute de lege;



II. Regimul aporturilor Art. 349
.......
(3) Calitatea de asociat poate fi recunoscuta si celuilalt sot, daca acesta si-a exprimat vointa in acest sens. In acest caz, fiecare dintre soti are calitatea de asociat pentru partile sociale sau actiunile atribuite in schimbul a jumatate din valoarea bunului, daca, prin conventie, sotii nu au stipulat alte cote-parti. Partile sociale sau actiunile ce revin fiecaruia dintre soti sunt bunuri proprii.

---------------------------------

Deci avem un potential "intruder", dar niciun strain ;).
Plus ca in cazul nostru nu se poate reduce la absurd nimic. Norma civila prevede in clar ca atat bunurile patrimoniale cat si cele nepatrimoniale, atata timp cat ele exista, sunt bunuri asupra carora se poate exercita capacitatea de folosinta. Celalalt sot daca le foloseste are obligatii uzufructuare si nimic mai mult.
Deci! se poate obtine un caracter executoriu in situatia solicitarii?!

Sint partile sociale drepturi de creanta sau doar dividentele si bunurile patrimoniale dupa lichidarea pasivului in caz de lichidare?

Nu amestecați părțile sociale, drepturile de creanță ale soților unul împotriva celuilalt, dividendele societății și patrimoniul acesteia.

În altă ordine de idei, prevederile art. 349 C.civ. pe care le-ați citat se referă la cazul în care aportul la societate a fost făcut în timpul căsătoriei, de ctre unul dintre soți, din bunuri sau venituri aparținând patrimoniului comun al soților, or din datele pe care le-ați furnizat nu rezultă acest lucru.
Dacă de exemplu părțile sociale la care vă referiți sunt rezultatului aportului soțului ca bun sau sume de bani proprii, nu se mai pune problema aplicării art. 349 alin. 3 C.civ.

Despre posesia de care spuneți, poate ar fi bine să vedeți puțin și alin. 2 teza a II-a al aceluiași art. 349 C.civ.

Oricum ar fi însă, veți putea beneficia eventual de o cotă din acele părți sociale numai în urma partajului.

Mai exista si alin. 1 in acelasi articol.
Ideea e daca partile sociale sunt drepturi reale sau de creanta? Enuntul ipotezei de lucru este destul de clar.
------------------

Se incadreaza aici?

Capitolul II - Drepturile reale in general


Drepturile reale Art. 551
Sunt drepturi reale:
1. dreptul de proprietate;
2. dreptul de superficie;
3. dreptul de uzufruct;
4. dreptul de uz;
5. dreptul de abitatie;
6. dreptul de servitute;
7. dreptul de administrare;
8. dreptul de concesiune;
9. dreptul de folosinta;
10. drepturile reale de garantie;
11. alte drepturi carora legea le recunoaste acest caracter.

Enunțul ipotezei de lucru se poate să fie clar din anumite puncte de vedere, însă aceastea nu constituie o premisă în măsură să ducă la soluționarea problemei.

După cum spuneam, nu trebuie amestecate lucrurile și mai ales instituțiile de drept, iar pe de altă parte, Codul civil trebuie citit atât în detaliu, articol cu articol cât și în ansamblul lui.

1. Părțile sociale nu sunt drepturi (nici reale și nici de creanță) ci sunt bunuri necorporale, iar drepturile asupra acestora este reglementat de art. 542 alin. 2.

Chiar dacă vechiul Cod civil considera că drepturile patrimoniale sunt ele însele bunuri, motiv pentru care doctrina a inclus în categoria bunurilor incorporale şi drepturile reale imobiliare, precum şi drepturile reale mobiliare, aceste drepturi sunt reglementate diferit de noul Cod.
Dar oricum această problemă nu are legătură cu problema în discuție, deoarece drepturile fostului soț asupra unor părți sociale dobândite de către celălalt soț nu are legătură cu natura juridică a acestora.

Deci conform prevederilor art. 542 alin. 2 C.civ., drepturile asupra părților sociale le sunt aplicabile aceleași reguli cu ale bunurilor mobile, dar așa cum spuneam, asta nu vă ajută cu nimic în rezolvarea problemei.

2. Fiind bunuri mobile, le sunt aplicabile drepturile de la art. 551 cu excepția celor care prin natura lor pot fi exercitate doar cu privire la bunuri imobile (de ex. dreptul superficie, servitute, etc.).
Adică asupra lor poate fi exercitat dreptul de proprietate, care poate fi pur și simplă afectată de vreo condiție, sau comună care poate înceta prin partaj.

3. Revenind la art. 349, acesta reglementează caracterul părților sociale aportate de către unul dintre soți din bunuri proprii fără acordul celuilalt soț (alin. 1), efectele acestei operațiuni față de societate (alin. 2) și remediul oferit celuilalt soț în cazul în care acesta nu solicită neapărat anularea actului (conform prevederilor art. 347) prin care s-a dispus de bunurile comune în favoarea societății fără consimțământul său (alin. 3).

Concluzia este ceeași cu cea pe care am enunțat-o în postarea anterioară.
Trebuie avut în vedere faptul că nulitatea de la art. 347 este una relativă, iar pe de altă parte, indiferent dacă soțul care nu și-a dat consimțământul la aportarea bunurilor sau bunului comun la partimoniul societății alege calea anulării actului de dispoziție respectiv și reîntoarcerea bunului în patrimoniul comun al soților, sau dacă optează pentru a dobândi calitatea de asociat, el va putea avea folosința exclusivă a părții ce-i revine din acest bun sau bunuri doar după partaj.