Neintelegere

De acord, asa ar fi normal. Si tot normal e ca un copil sa creeze atasament fata de parinti inainte de bunici. Din pacate, vazand modul de abordare in familia dv., mai bine ar contacta cineva din cei doi un psiholog de cuplu, ar angaja o bonma si ar incerca sa stea impreuna ca o familie, ei trei, singuri.

Haideti sa va mai spun ceva ca vad ca nu am spus tot ce ma doare pe mine ca bunic.Cum sa se ataseze un copil de tatal lui daca respectivul tata are skoda superba 2 de 33000 euro si nu aduce la copil o punga de pufuleti de 0,5 lei?Cine il mai poate iubi cand ii spune sotiei ca pentru el conteaza numai copilul?Care copil?Acela la care te zgarcesti sa-i aduci o punga de pufuleti?Hai sa vedem ce argumente de bine imi aduceti pentru un asemenea sot si parinte.

Domnule, nu este situatia ca dv. sa luati vreo masura; acel ginere e modelul pe care doamna (mama si sotie) l-a intalnit in viata si pe care l-a ales de sot. Ca e o alegere potrivita sau nu, nu stiu, dar este alegerea dumneaei si nu este treaba noastra sa intervenim.

Pe de alta parte, eu ma refeream la parintele cu care copilul sta in mod uzual sa fie mai atasat, sa-i fi creat copilului un mediu mai sigur, asa incat acesta sa doarma cu ea...
Parintele doua sapotamani tata, doua saptamani pauza e mai putin probabil sa poata crea un astfel de mediu securizant.

Cat despre mentalitatea de a rasplati copilul cu o mica spaga dulce sau jucarie de cate ori ne revedem cu el, imi pare gresita.
Nu cunosc acel tata si nu stiu cat e de bun sau rau, insa aceasta metoda de a cumpara copilului ceva pentru simplul motiv ca se revede cu un parinte nu o pot intelege. E ca si cum venim sa-i facem rau si compensam printr-un dulce ori similar... ca si cum nu putem fi indeajuns pentru micut, nu conteaza indeajuns ca ne vede si trebuie sa plusam.
Daca mama ii aduce ceva de la serviciu copilului, asta nu-i scade frustrarea abandonului de dimineata, doar ii inhiba exprimarea, fapt care nu aduce nimic bun. Daca tatal ii aduce o jucarie, asta nu sterge cele 2 saptamani de lipsa si nici nevoia constanta de un model masculin in viata lui, mai ales incepand cu 6 ani, cand copilul incepe sa se identifice cu parintele de acelasi sex... care e si nu prea e.

Discutiile sunt lungi si creds ca numai cei doi adulti din familie o pot rezolva, e numai treaba lor si parintii ii pot ajuta in masura in care le pot lasa libertatea asta, fara sa se amestece ori sa conteze in vreun fel.

Nu cred ca atasamentul copilului fata de tata se face in functie de ce ii aduce tatal cand il vede si, iarasi, nu cred ca pentru copilul respectiv are importanta acum cat costa masina tatalui lui.
Si ca sa vin cu un contrargument la argumentul dvs: cum ar putea sa isi iubeasca sotul sotia daca ea nu s-a separat inca de mama ei si ii acorda acesteia o importanta mai mare decat sotului?

Repet: eu vorbesc din ce spuneti dvs si nu am nici cea mai vaga idee despre problemele acestui cuplu, la fel cum nici dvs nu le cunoasteti. Decat sa isi pregateasca armele de razboi si sa ii rupa copilului viata in doua mai bine incearca o sedinta-doua-trei de consiliere ca poate isi amintesc de ce s-au luat si isi repara casnicia.
Nu cred ca va doriti ca fiica dvs sa treaca printr-un divort si nici pentru nepotul dvs sa creasca intre doua tabere.

Punga de pufuleti nu este o rasplata reprezinta dragostea ta de parinte.Nu consta in valoarea ei mare sau mica ci in prezenta ei.Cand un tanar ii da iubitei un inel asta este rasplata sau dragoste?Ii arata ce?Rasplata ca a stat cu el.Arata ca tanarul o iubeste.