Dorinta copilului de a sta la celalalt parinte

Privitor la subiectul in cauza pot sa va spun ca sunt unul dintre barbatii care dupa 6 ani de la divort , adica cam pe la varsta copilului de 10 ani, acesta in conformitate cu legea si-a exprimat optiunea sa vina la mine, fapt ptr care am deschis actiune de reincredintare a minorului, fapt ce s-a si intamplat in mai putin de un an de proces.Pot sa afirm ca acest lucru a fost in beneficiul minorului acesta obtinand rezultate bune si foarte bune la unul din colegiile cele mai bune din tara, ca are tot ce ii este necesar si mai mult , are o relatie stransa cu mama lui de la care a plecat in urma cu 8 ani. Doamna nu trebuie sa fie speriata daca se intampla aceasta prin prisma ca ii v-a plati copilului pensia atata timp cat este convinsa ca fetitei o sa-i fie mult mai bine, ca are conditii mult mai bune de trai , ca sotul este nin masura sa o ajute la teme.totul trebuie sa fie in beneficiul copilului si nu al parintelui...si un aspect ce nu trebuie neglijat de doamna este ca, opinia copilului in Camera de Consiliu atarna cam 80 % din sansa ca acesta sa fie reincredintat celuilalt parinte ..ca ideea acestui proces consta in a se demonstra ce conditii s-au schimbat de la data divortului pana la data procesului de reincredintare.Primul aspect...este vointa copilului si cel mai important conform si legii privind promovarea drepturilor copilului nr.272/2004 care spune asa:Art. 29
(1) Copilul capabil de discernamant are dreptul de a-si exprima liber opinia asupra oricarei probleme care il priveste.
(2) In orice procedura judiciara sau administrativa care il priveste, copilul are dreptul de a fi ascultat. Este obligatorie ascultarea copilului care a implinit varsta de 10 ani. Cu toate acestea, poate fi ascultat si copilul care nu a implinit varsta de 10 ani, daca autoritatea competenta apreciaza ca audierea lui este necesara pentru solutionarea cauzei.
(3) Dreptul de a fi ascultat confera copilului posibilitatea de a cere si de a primi orice informatie pertinenta, de a fi consultat, de a-si exprima opinia si de a fi informat asupra consecintelor pe care le poate avea opinia sa, daca este respectata, precum si asupra consecintelor oricarei decizii care il priveste.
(4) In toate cazurile prevazute la alin. (2), opiniile copilului ascultat vor fi luate in considerare si li se va acorda importanta cuvenita, in raport cu varsta si cu gradul de maturitate a copilului.
(5) Orice copil poate cere sa fie ascultat conform dispozitiilor alin. (2) si (3). In caz de refuz, autoritatea competenta se va pronunta printr-o decizie motivata.

imi pare rau pentru respectiva familie (El si ea s-au despartit dar undeva ei sunt inca impreuna. Acel undeva este mintea fetitei lor) si inteleg ingrijorarea mamei.

[editat]
Adica un tata nu poate sa isi doreasca sa stea cu copilul lui !!!??? :-o
[editat]
Poate ca omul are defectele lui. Poate si mama are defectele ei. Nu stim. Apriori insa pentru majoritatea comentatorilor un tata e suspect daca vrea sa stea cu fata (in acest caz) lui.
Mai pe la sfarsit comenteaza careva ca mama ar trebui sa lase copilul cate putin si la tatal copilului sa vada si el ca existenta unui copil implica si responsabilitati: teme, rufe, gatit... &c. Tonul e cam ca cel folosit despre un golan asa... care e fara capatai si care se va plictisi repede. [editat]

Pentru tanara mama as sfatui-o sa nu faca din copil un motiv in plus de inasprire a relatiilor cu fostul sot. Daca relatiile sunt cordiale sa ramana asa. Daca nu... ar fi bine ca fetita voastra sa ramana un element de apropiere nu de discordie suplimentara. Da, amandoi ati pierdut. Amandoi ati pierdut o familie. Nu acum ci cand v-ati despartit. Acum nu mai pierdeti nimic pentru ca ati pierdut deja. Si ati pierdut si o parte din copilul vostru. El este in abisul care este acum intre voi. De fapt el, mai precis ea, este cel care a pierdut cel mai mult si care va suferi cel mai mult de aici inainte. Asa ca singurul lucru care il poti face este sa dai dovada de generozitate. Nu te gandi la tine... ci la ea. Nu e vorba sa ii implinesti pofte nerealiste. A sta cu tatal ei... nu este nerealist. Si daca o iei pe calea asta e negarii vei ajunge la exact contrariul a ceea ce iti doresti acum. Da dovada de generozitate si gandeste-te la ce zicea eroina din Pe aripile vantului: "Dragostea nu e ca pamantul, poti sa o imparti si sa iti ramana intreaga". Da dovada de generozitate si impune si ei o atitudinie generoasa. Nu vrei sa stii ce important este asta pentru un copil de 10 ani.
Iti spune cineva care a trecut prin asta. Nu am tras niciodata de copil... nu am obiectat, nu am facut nimic care sa ii dea de inteles ca nu as vrea sa stea cu mama lui. Niciodata. Am fost pe culmile disperarii dar nu am incercat sa ma pun impotriva "parintelui rezident" (penibil termen). Si asta in conditiile in care as avea multe sa ii reprosez in aceasta privinta "parintelui rezident". Rezultatul ? De mai bine de doi ani sta cu mine... Am devenit eu rezident :-). Asta ma bucura. Ce ma intristeaza este ca s-au racit relatiile intre copil si mama lui.

[editat]
PS. Si da, un tata poate gati, spala, si face si teme. Surpriza !!! :-o

Nu ma pricep la chestiuni "legale" dar stiu ca de la o anumita varsta copii pot expune in instanta ceea ce doresc vizavi de a fi crescuti de unul sau celalalt parinte. Nu stiu care e aceasta varsta pentru ca nu mai cunosc legislatia actuala ! Am trecut printr-un proces similar cand mama mea a fost parasita de tatal meu. Nu comentez cine a fost de vina dar atunci aveam cam 13 ani si era pe vremea vechiului "regim" (1989). Din ce tin minte mama a incercat mereu sa ne influenteze contra tatalui...mai am un frate si o sora...si ne tot spunea cat de greu ne va fi cu el si cat de rau e EL ! Copil fiind nu stiam care e adevarul...fratele si sora erau mai mici...tin minte ca mama m-a pus sa dau declaratie cum ca vreau sa stau cu ea...parca am dat dar nu mai tin minte exact, paqna la urma era mama si un acoperis deasupra capului in Bucuresti vizavi de o casa la tara fara aceleasi facilitati.
Nu voi mai divaga dar recomandarea mea ar fi ca sa apelati la un psiholog care sa determine daca copilul dumneavoastra chiar a fost influentat de tata sau nu ! Prin prisma experientei personale este ff posibil ca acest lucru sa se fi intamplat ! Fiecare parinte isi doreste puiul langa el si uita ceea ce-i bine puiului lui !!
Apoi pe baza acestei evaluari sa mergeti in instanta...puteti merge si in instanta si sa cereti aceasta evaluare....Dar obligatoriu cel putin un psiholog trebuie sa-si spuna parerea !
Atentie la implicatiile asupra copiilor si ce va doriti....si nu glumesc cand afirm acest lucru ! Cazul dumneavoastra e foarte sensibil !

Desigur, cazul meu a starnit multa agitatie , deoarece traim vremuri in care divorturile sunt la ordinea zilei si fiecare dintre noi, mai ales cei care am trecut prin asa ceva , avem ceva de spus....Eu mi-am crescut fetita de la 6 ani ai ei , deoarece atunci s-a intamplat divortul si pot spune ca au fost perioade cand tatal ei nu si-a vazut copilul si de 2 luni ! Probabil atunci era in mari iubiri cu partenera lui , asta intamplandu-se imediat dupa ce am plecat de la el , dar asta este cu totul alta problema! In schimb, pensia alimentara am primit-o pe fiecare luna, plus alte lucruri pe care si le-a dorit fetita mea , deci din acest punct de vedere nu am ce reprosa.....dar in ultimul timp parca aceste daruri au un scop bine definit, atat timp cat copilul imi reproseaza ca eu nu ii pot oferi chiar tot ce ii poate oferi tatal ei , desi eu am o situatie financiara decenta , dar nu asa cum tatal ei are!Si pe deasupra , fetita mi-a mai reprosat si alte lucruri , pe care am certitudinea ca nu le-a gandit ea , ci tatal ei! Sunt foarte sigura ca fetita mea a fost direct influentata de ura pe care tatal ei o poarta in suflet pt. mine , iar acest lucru mi s-a confirmat in nenumarate randuri , desi initial am decis sa nu implicam acest copil sub nici o forma in problemele noastre si i-am explicat amandoi ca nu ea este motivul pt care noi ne-am despartit , ca o iubim amndoi la fel de mult si ca isi va vedea tatal de cate ori isi va dori ea, lucru care s-a si intamplat ! Sunt o persoana cu care se poate discuta si permanent am incercat sa am un dialog bazat pe respect si decenta cu tatal ei! Mi-a placut mult ideea cu evaluarea psihologica , lucru pe care il voi cere in instanta daca se va ajunge acolo! Multumesc inca o data pt pareri!

Este evident ca sunteti o persoana cu care se poate discuta si asta in primul rand pentru ca i-ati dat sansa fetitei dumneavoastra de a dezvolta o relatie fireasca cu tatal, dincolo de problemele cauzate de despartire. Evaluarea psihologica judiciara este intr-adevar o idee buna.