Buna ziua! dupa ce am divortat de fostul sot , fetita mi-a fost incredintata mie, tatal ei vizitand-o si luand-o periodic la el , deci pot spune ca nu au fost probleme in ceea ce priveste colaborarea noastra si cresterea fetitei.....de la un timp, fostul sot ii induce fetitei ideea de a sta definitiv cu el , o atrage cu tot felul de cadouri , ii face pe plac in legatura cu ceea ce ea isi doreste...o influenteaza negativ in ceea ce priveste persoana mea , iar fetita mea si-a manifestat dorinta de a sta la el.Mentionez ca fetita are 9 ani jumate , tatal ei nu s-a implicat niciodata in vreo problema de scoala sau lectii , nu a fost la nici o sedinta , nu a pastrat nici o legatura cu profesorii. Exista posibilitatea de a-mi lua copilul? Ce trebuie sa fac sa imi pastrez copilul?
@xdaniel: din postarea dvs pot trage una din doua concluzii: ori nu aveti copii la varsta adolescenta, ori nu aveti o relatie foarte apropiata de ei.
La varsta adolescentei copiii isi demonstreaza capacitatile prin revolta fata de autoritate. Cea mai sigura autoritate, si cea fata de care se simt cel mai in siguranta sa se revolte ar trebui sa fie cea a parintilor, de unde si concluzia: parintele este dusmanul ideal - este prezent, ii este foarte cunoscut emotional si, cel mai important, n-o sa-i faca rau. Asa ca pe parinte isi exerseaza "muschiul" conflictului, cu parintele invata sa negocieze, cu parintele invata ce e prea mult, cu parintele invata sa ajunga la compromisuri.
Parintele rezident este un dictator pentru ca parintele nerezident, care ar fi trebuit sa echilibreze fortele nu e prezent. Exista doar parintele rezident care ii spune in fiecare seara sa se spele pe dinti, doar parintele rezident care il trezeste la 6-7 dimineata ca sa mearga la scoala, doar parintele rezident care ii stinge televizorul seara,care da voie sau nu sa faca ceva. Nu exista nici un sprijin continuu, nu e nimeni altcineva acolo in mod permanent. Ba mai mult, daca parintele rezident se recasatoreste si partenerul lui il sustine nu se realizeaza intotdeauna un echilibru de forte ci un dezechilibru si mai mare, pentru ca sustinerea partenerului parintelui rezident se aduna la autoritatea parintelui rezident, nu e perceput ca o persoana separata, preocupata de bunastarea copilului.
De aceea e responsabilitatea parintelui rezident sa implice pe cel nerezident. Sa-i lase teme, sa-i lase si zile din timpul saptamanii, sa-l sune, sa-l cheme, samd. (evident, acolo unde exista pe cine sa suni, sa chemi). Sa-i spuna si celalalt parinte sa se spele pe dinti, sa-l trezeasca dimineata devreme si sa-l duca la scoala, sa-l dojeneasca atunci cand e nevoie, sa-i puna plasturi si sa-i curate juliturile.
Pentru ca tu ca parinte ai un capital de autoritate si nu vrei sa-l irosesti in maruntisuri, vrei sa intervii autoritar doar acolo unde este absoluta nevoie. Dar daca vrei sa le acoperi tu pe toate, in toate aspectele vietii copilului, la momentul crucial n-o sa mai aibe cine sa te asculte.
"Vreau la tata" e una dintre "lupte". Daca ar fi locuit cu tatal si mama ar fi fost "scaparea" ar i spus "Vreau la mama". Asa cum copiii care traiesc cu ambii parinti evadeaza la bunici sau la mama nu-stiu-carei prietene.
Nu inseamna ca ai esuat ca parinte sau ca e cazul sa ajungi in instanta ca sa schimbi domiciliul copilei. La fel, nu inseamna ca instanta va schimba domiciliul unui copil de 9 ani doar pentru ca asa vrea el.
Nu inseamna ca mama e cea mai potrivita sa creasca fete sau ca tatal e cel mai potrivit pentru o fata de 9 ani.
Nu inseamna nici ca e cazul sa-i facem bagajele si sa o mutam la tata. Inseamna ca trebuie sa vorbim toti trei si sa gasim o solutie. Daca solutia nu functioneaza, cautam alta.
Inseamna ca tatal si mama trebuie sa traga in acelasi sens, macar vag acelasi sens. Pentru ca un copil de 9 ani s-ar putea sa fie hormonal la preadolescenta, dar cognitiv nu e pregatit si inca are nevoie de niste reguli generale coerente dupa care sa se ghideze.
Doamna ama83,
Incercati sa "implicati" fetita in viata dvs, in familia dvs de 2 persoane. Cereti-i parerea, impartiti-va sarcinile, "destainuiti-va" reciproc etc. Aratati-i ca ea conteaza, ca in casa voastra e nevoie de ajutorul, prezenta si parerea ei. Faceti cat mai multe lucruri impreuna! S-a concluzionat la nivel de studii ca salariile/primele/recompensele in cazul dvs cadourile tentante, pe care fetita le primeste, sunt motivante, pana la un punct. In fapt, fiecare individ, indiferent de varsta, are nevoie de pretuire. Faceti-o sa se simta bine, pretuita, dar mai ales "parte" in viata dvs de familie. Oferiti-i un statut de partener in decizii si responsabilitati, fireste pe masura puterilor ei, si va v-a surprinde ce bucuroasa va fi ca nu mai e tratata doar ca un copil. Finalmente, va pretui mai mult statul ei din familia voastra. In plus, o astfel de abordare ii va sedimenta un sentiment de apartenenta la familia pe care o constituiti. Nu-l denigrati, nu-l criticati pe tata. Nu o impiedicati, nu-i interziceti sa mearga sau sa petreaca timp cu tatal ei.
Poate o evaluare psihologica ar ajuta, dar nu una care sa ajute vreo instanta, ci o familie, Care are mama, tata si copil, ceea ce inseamna mai mult de doi.
Cred ca e prea tarziu sa implice cineva copilul in viata familiei la 9 ani, se vad anii anteriori. Insa, ca si mirebire, nu stiu daca e musai un lucru rau ca pruncul se revolta impotriva mamei.
Asa cum copilul mic se revolta acolo unde simte siguranta, asa si adolescentul te provoaca pentru ca sa ii arati lipsa de conditionare a iubirii tale.
Toti adolescentii cauta alternative, toti se simt mai bine intelesi de vreun bunic sau de vreun profesor... indiferent ca e copil din parinti despartiti sau nu, situatia e similara, cu normale deosebiri de nuanta.
De aceea, asa cum spunea colega Romascanu, e dificil si inutil sa admita vreo instanta o expertiza psihologica pentru ca sa vada ca un copil de 9 ani intra in pubertate.
Consider expertiza insa utila si foarte utila parintilor.
Spuneti doar ca nu sa implicat in nimic dar din ce motiv....pt ca fetita v.a fost incredintaya dvs daca era incredintata tatalui si dvs ati fi vizitato sub acelati program cand ati fi putut face acele lucruri de care ziceti ca tatal nu lea facut.
E o rusine ca invinuiti tatal de lipsa de implicare cand tatal este separat de fetita...bine face tatal sa va ia fetita si sa traiti si dvs momentele de a nu putea sa.ti ti copilul in brate de a nu pitea sa.i spui noapte buna si buna dimineata in fiecare zi...asa veti aprecia si dvs ce inseamna lipsa copilului pt un parinte indepartat....sau poate va este frica ca nu veti mai primi pensie alimentara si va trebui sa platiti dvs pensie alimentara sau va este ciuda ca fetita isi iubeste tatal contrar dorintelor dvs...
Stimate domn,
Mama spune ca in mare s-a inteles cu tatal, dar ca acesta nu a participat la nicio sedinta cu parintii, nu a facut teme cu fetita niciodata desi o lua pe diferite perioade de timp la dumnealui. Ce legatura are programul de vizitare cu faptul ca ambii parinti se pot duce, alternativ, la scoala, la sedintele cu parintii, sau ca, ocazional, si tatal poate face lectii cu fetita? Nicio legatura!
Intelegerea dvs se rezuma la ura si la folosirea copilului ca pe o arma. "Bine va face ca va ia fetita", asa ati scris. Cata maturitate de gandire, cata afectiune parinteasca.
Iar meschinaria referitoare la pensia alimentara, demonstreaza cu ce echivalati dvs prezenta copilului: cu cine plateste cui pensie alimentara.
Rusinos, ar fi prea putin spus.
Alienare parentala
Ony2k2
Buna ziua,
Este vorba de copilul din prima casatorie al sotului meu. Am avut mereu probleme cu mama lui dar de cand s-a nascut si fiul nostru lucrurile s-au ... (vezi toată discuția)
avocatnet.ro explicăm legislația
mirebire, utilizator
lorey 
againstPAS