Avocatnet 2014: Nicusor are doi tati

olimiha a scris:

Fiecare are dreptul sa isi traiasca viata cum vrea, dar atata timp cat un cuplu format din parteneri de acelasi sex nu se poate inmulti pe cale naturala nu cred ca ar trebui nici sa infieze. In viata mea au fost importanti si mama si tata, fiecare a avut o influenta mai mare la o anumita varsta. Niciodata o femeie nu va vedea viata la fel ca un barbat pentru ca fiziologic si psihologic suntem diferiti. Si copii au nevoie sa invete de la fiecare dintre parinti cum vad ei viata prin prisma diferentelor date de sexul lor. Nu cred ca e corect sa li se ia aceasta sansa.

Scurt si la obiect , bravo !

Cred ca cea mai importanta persoana in ecuatie este Nicusor. Din moment ce el este adoptabil, inseamna ca familia lui alcatuita din femeie si barbat, nu l-a dorit, asa ca pruncul nu a avut decat sansa de a creste in orfelinat, pana cand noua familie (nu in sensul formei sociale realizata prin casatorie) a vrut sa ii ofere un camin, dragoste, sa il creasca cu pretul unor sacrificii, etc.
Personal cred ca trebuie sa acceptam diversitatea si sa nu judecam fara sa avem toate datele particulare
De ce sustin acest lucru?
In anii 70, au fost demarate primele studii privind nucleul dismorfic sexual la gay (termenul cuprinde si cuplurile de barbati si cele de femei), studii care au evidential ca atractia catre sexul opus se poate datora si marimii punctului nucleului. Subiectii studiului s-au nascut asa, astfel ca nu a fost o problema de optiune/alegere a preferintei sexuale, ci o necesitate fireasca la care raspundea organismul. Fireste ca datorita unor evenimente din viata lor, pot deveni gay, persoane care au suferit abuzuri din partea parintilor, femei care au fost supuse traumei violului, etc.

Poate ca daca mentalitatii balcanice ii repugna un cuplu format din 2 barbati, cu siguranta ca un cuplu din 2 femei va fi acceptat mult mai usor, desi copilul infiat va avea parte tot de dragostea a 2 oameni indiferent de sexul lor.

Va recomand filmul La cage aux folles, tocmai in ideea de a analiza repercursiunile stigmatizarii parintilor gay, de catre o familie conservatoare.

Eu am spus de copil desi vad ca a trecut neobservat. Imi amintesc din copilaria mea ca cele mai crude persoane intalnite vreodata au fost copii. Ei au talentul sa simta vulnerabilitatile celuilalt si sa apese pe punctul mai dureros. Poate nu doar eu am fost aragaz cu patru ochi si alte asemenea dragalasenii. Ce va simti un copil cand va fi intrebat de colegi unde ii e mama sau tata si de ce are doi parinti de acelasi sex. Suprapuse peste procentul mic de romani care accepta cu adevarat aceste relatii homosexuale aceste intrebari vor genera traume si suferinta. Trauma e posibil sa lase suferinte pe viata. E greu sa fim puternici ca adulti, pentru copil e aproape imposibil sa inteleaga cruzimea celor din jur. Copilul va deveni ori inchis in el ori violent ca singur mijloc sa ii opreasca sa fie rai cu el. Si atunci chiar credeti ca suntem asa de evoluati incat sa fie binele copilului sa fie crescut asa?!

Exista putini atei si multi deranjati de accentul care se pune pe religia fiecaruia. Am citit postarea mentionata. Nu prea inteleg de ce te pui nas daca esti ateu. E un obicei crestin. Eu consider ca ar fi mai intelept sa se boteze fiecare la varsta maturitatii.
Cum ar fi sa se explice credinciosilor ca aprinderea unei lumanari este de fapt invitatia de a medita privind flacara, de a te rupe din ganduri si a te concentra la persoana pentru care o aprinzi? E o cedare de energie. Preotii stiu lucrul asta, sunt convinsa. Asa cum sunt convinsa ca omul trebuie sa ajunga la concluzia asta singur si nu pentru ca i se spune. Sa gandeasca - ii inteleg deci pe preoti, cred ca vanzarea lumanarii nu e singura ratiune pentru care nu dezvaluie scopul aprinderii ei. Nu-i inteleg pe cei care limiteaza dreptul la informatie, educatie sau cunoastere.

Raman deci la parerea ca, daca alegi sa botezi copilul crestineste, ar trebui sa fii crestin practicant. Nasii la fel. Altfel ...de ce nu ai curajul sa nu il botezi? SUNT ATEU SI NU IMI BOTEZ COPILUL! Si asta este. Nu crezi in D-zeu, iti asumi. Nu te inteleg oamenii, iti este frica de reactia lor? Asta e o greseala. In felul asta nu esti ateu, esti lipsit de personalitate si de curaj. De ce ar trebui sa accepte biserica altceva decat credinciosi?!

Casatoria si infierea la homosexuali...casatoria inseamna drepturi si obligatii, are ratiuni sociale. Daca 2 persoane de acelasi sex intretin relatii sexuale, locuiesc impreuna, contribuie la cheltuieli, etc ...nu vad de ce nu ar avea drepturi ca familie. Si atunci .. logic e sa poata infia copii.
Biserica are alta parere, cununia civila e una si cea religioasa alta. Desigur, in felul acesta se inmultesc "ateii" si nu-i un castig pentru preotii.

Timpul, emotia si oamenii discern. Subiectul nu este suficient dezbatut. Vad barbati-femei si femei-barbat care nu inteleg de ce nu pot fi fericiti intr-o casatorie normala. Vad oameni mutilati si abuzati pentru care nu se gasesc bani si solutii. Vad pe Sorin ca a devenit Sorina desi organismul lui ar respinge tratamentul hormonal. Vad femei abuzate si vad spitale de psihiatrie pline cu victimele adevaratilor nebuni care circula liber.

Poate ca ar fi loc in dictionare si de ezoterie=(in greaca) autocunoastere - o traducere pe care s-o accepte si biserica si societatea, deopotriva.
Poate ca "normalii" si homosexualii laolalta ar trebui sa inteleaga ca un copil trebuie educat in asa fel incat sa caute sa se cunoasca pe sine si sa decida in deplina cunostinta de cauza atat botezul cat si orientarea sa sexuala.

unika01 a scris:

... sa decida in deplina cunostinta de cauza atat botezul cat si orientarea sa sexuala.

Și totuși, ar trebui să facem o distincție între cele două aspecte.
Nu toți homosexualii au decis să fie așa la fel cum nu toți heterosexualii au ales asta.

Orientarea sexuală chiar nu e o problemă de decizie personală care poate fi exprimată în urma atingerii unui nivel de educație la fel cum e opțiunea de a fi sau nu botezat.

O altă orientare sexuală decât cea fiziologic normală în scopul procreerii e o deviație de comporament care are cauze ce pot fi foarte ușor încadrate printre cele patologice.
Chiar dacă asta nu înseamnă în nici un fel că acei oameni trebuie marginalizați sau discriminați e foarte clar că oricât de mult am „evolua” și ne-am „maturiza” ei vor rămâne o categorie aparte pentru care acel comportament va reprezenta în relația lor cu societatea un complex de handicapuri (poate fi văzut ca un handicap, printre altele, inclusiv faptul că nu pot avea proprii lor copii).

Problema se pune dacă acel complex de handicapuri ar influența, și în ce fel, evoluția unui copil crescut și educat de un asemenea cuplu.
După părerea mea indiferent cât de iubit, bine îngrijit și bine educat ar fi copilul respectiv de acei părinți el va avea de suferit într-o oarecare măsură datorită reacțiilor societății, oricare ar fi aceasta (de la noi sau de oriunde altundeva).

Nu mi-e clar dacă în interacțiunea cu societatea ar avea mai mult de suferit un copil crescut la orfelinat sau un copil crescut de un cuplu de homosexuali. Probabil că ambii ar avea de suferit, chiar dacă din rațiuni diferite.