Patrick a scris:
Jurământul judecătorului se referă la altceva și nu la ceea ce declară una sau alta dintre părțile dintr-un proces.
Nu va fie teama ca nu-i va pedepsi nimeni nici daca s-a dovedit ca luau mita cu vagonul. Stiti ca d-l Costiniu are o pensie de 16 ori mai mare ca a mea, profeseaza ca avocat si .... Sa va dau exemple din „judecatile” domniei sale, ca sa intelegeti ca nu si-a respectat juramantul depus ca judecator? Daca era remarcat din timp nu s-ar fi creat o retea de trafic (de influenta) asa bine organizata.
Marturia mincinoasa e doar un caz de sperjur, pedepsit in Romania. Restul nu. Ce rost are depunerea juramantului, daca nimeni nu e obligat sa-l respecte?
Printr-o cerere in judecata, vreau ca judecatorul sa hotarasca daca am dreptate sau nu. Cand fac afirmatii neadevarate, sau ascund adevarul, cu scopul de a obtine foloase pentru mine sau altcineva, distrug „increderea publica”. (Daca stiu ca oricine poate minti fara teama, in cine mai pot avea incredere?)
Intr-adevar minciunile scrise sau spuse la interogatoriu sau .... cu alte ocazii intr-o cauza, nu sunt pedepsite. Fara pedeapsa, nu exista teama de a minti; iar cantarind minciuni, nu facem justitie.... Poate afaceri, filozofie sau politica
Problema nu e daca: legea exista sau nu, daca pedepseste sau nu o fapta.
Nu politic sau filozofic, ci strict juridic (folosind stiinta dreptului) vi se pare admisibila in justitie, ignorarea adevarului? Daca admiteti ca NU, discutam daca putem aplica o lege existenta sau facem una noua. Daca sustineti ca DA, nu avem despre ce discuta