Afirmatii facute in fata instantei si dovedite ca neadevarate - consecinte

themis a scris:

Incercati o alta varianta a spuselor bunicului dumneavoastra: legea nu e proasta, daca stii sa o interpretezi corect.

Intr-adevar trebuie actualizate unele pareri. Eu am incercat sa-mi amintesc formularea originala. Pe atunci era perioada de ascensiune a comunismului, cand legea impunea cote obligatorii, confiscari de averi etc. Acum sunt alte vremuri.

Referitor la recomandarea adresata mie de

„a rasfoi prin codul penal dupa crimele si delictele contra increderii publice. Mai incercati si cateva cursuri de drept penal, mai cercetati doctrina si jurisprudenta, dupa care putem reveni asupra temei din prezentul topic”

chiar am facut-o si ...partial aveti dreptate. In Romania astfel de fapte nu sunt pedepsite. Sper sa recunoasteti pericolul si sa cautati solutii pentru descurajarea minciunii.

Despre preacurvie si credinta, opinia publica a schimbat macazul Preacurvia este chiar o virtute. Sper ca minciuna si hotia sa mai ramana catva timp defecte, macar pentru etnia romana

Nu va doresc sa pledati vreodata in favoarea unuia care „crede in Dumnezeu - in pedeapsa divina„ si refuza sa minta, in timp ce avocatul partii adverse, minte el insusi si-si invata partea sa minta fara teama, pentu ca ... legea ii permite.
Din fericire exista inca multi oameni cinstiti - cu frica de Dumnezeu, dar daca legea oficializeaza minciuna nu mai dureaza mult. Poate chiar termenul de JUSTITIE va trebui actualizat daca minciuna inlocuieste adevarul. Mi se pare nepotrivit ca minciuna sa-si aiba domiciliul stabil in CASA ADEVARULUI.

Traian21 a scris:

In Romania astfel de fapte nu sunt pedepsite. Sper sa recunoasteti pericolul si sa cautati solutii pentru descurajarea minciunii.

La cine vă referiți? :D

Nu credeți că sunteți într-o totală confuzie? ;)
Themis, din câte văd este avocat, iar după cum se știe, nu avocații schimbă sau fac legi ci parlamentul care este „emanația” poporului, deci chiar și a D-voastră (chiar dacă vă vine deosebit de greu să recunoașteți asta).

Tocmai de aceea cred că ar fi mult mai util, decât să așteptați tot timpul de alții să facă ceva și să schimbe ceva, să încercați să înțelegeți că o mare parte din responsabilitatea legilor actuale este și a celor care se plâng de ele.

Vă propun, de exemplu, să fiți mai atent atunci când delegați un reprezentant al D-vaostră în forul legiuitor prin votul pe care i-l acordați și de asemenea vă propun să încercați să luați legătura cu acesta pe tot parcursul mandatului pe care i l-ați acordat și să-l mai întrebați despre ce legi sau ce modificări ale legilor susține. :)

Oricum, atitudinea D-voastră de veșnic nemulțumit de orice lege și de orice din sistemul judiciar nu cred că este una tocmai bună pentru a duce la ceva bun. ;)

Doar că din păcate asta este atitudinea majorității, iar aceasta este cauzată în cea mai mare parte de o lipsă acută de educație civică, ca să nu mai vorbim de cea juridică. :)

Am vrut sa imi sterg singur comentariul... insa nu am gasit functia delete!

ok

Patrick a scris:

Oricum, atitudinea D-voastră de veșnic nemulțumit de orice lege și de orice din sistemul judiciar nu cred că este una tocmai bună pentru a duce la ceva bun

Trebuie sa fim de acord cu ceva. Acesta este un „for de discutii”, nu for legislativ. Deci purtam discutii, daca se poate civilizate, in legatura cu problemele constatate. Ne punem de acord asuăpra unor aspecte sau ne revizuim propriile pareri in functie de argumentele celorlati. Faptul ca cineva este sau nu avocat, poate sau nu sa impuna legi, nu-l impiedica sa-si spuna parerea si nu-i asigura dreptul de a si-o impune.

Alesii nostri, fac ce vor sau nu fac ce trebuie, pentru ca noi cei care i-am trimis sa dezbata legi, ne-am obisnuit sa fim „tacuti”. Cred ca opinia colectiva rezulta din „cantarirea” opiniilor tuturor. Desigur ca un avocat convins de necesitatea unei modificari in legislatie sau in practica judiciara, are mai multe sanse de a convinge. Daca discuta cu alti oameni, nu cu alt fel de fiinte, lucrurile se pot schimba.

Referitor la judecatori, sper sa fiti de acord ca au depus un juramant pe care ar trebui sa-l respecte. Nu o fac intotdeauna pentru ca sperjurul nu este pedepsit de jurisprudenta romaneasca, iar Dumnezeu are multe alte probleme. Oricum daca unui judecator vadit partinitor sau care se crede mai presus de lege, „ii moare cainele”, justitiabilul nedreptatit nu va avea nici o alinare la „revolta” sa intemeiata.
Tacerea, incurajeaza perpetuarea si extinderea faptelor imorale sau ilegale. Complicitate, ... adica.