Patrick a scris:
Bineînțeles că din punct de vedere moral poate să îmi pară foarte rău dacă ați fost „neîndreptățit” în justiție, dar asta nu e vina nicidecum a sistemului (din care fac parte chiar și judecătorii).nAceștia aplică, în marea lor majoritate, legea așa cum e
.
V-as spune inutil ca tocmai aplicarea legii (asa cum e) e problema. Normal ca accept incercarea de a devia perceptia de la intrebarea: daca in cele scrise sau spuse in instanta, justitiabilul a inlocuit adevarul cu o gogonata (sau l-a ascuns); spre intrebarea: daca a declarat ceva sau doar a facut o cerere. Daca judecatorul nu baga de seama va admite ca pe cerere nu scrie „declaratie” si deci nu se incadreaza in litera legii privind falsul in declaratii.
In cazul meu putem pune textul de lege fata in fata cu hotararea si veti vedea usor cum s-a inversat dispozitia legii. In fapt nu cred,
sunt absolut convins, ca am fost nedreptatit, tocmai prin incalcarea legii (nu mult - s-a inlocuit „da” cu „nu”).
In cazul intrebarii de fata, aveti dreptate: daca judecatorul presupus profesionist de buna-credinta retine minciuna ca baza pentru hotararea sa, ... ii permite legea.
Eu am doar dreptul „sa cred” (sau sa fiu convins-cui ii pasa?) ca nu si-a respectat obligatia de a face demersurile necesare pentru a afla adevarul. Si mai am dreptul sa cred ca nu e normal ca legea sa devina o simpla scula, pe care o folosim cand vrem si daca vrem.
Interesul nostru, al tuturor, este ca nimeni sa nu ascunda adevarul. Daca legea nu permite judecatorului sa elimine minciuna, avem un parlament care il poate ajuta si destui profesionisti in drept de buna-credinta care sa-l sesizeze. Nu vad dece acest sit n-ar fi o cale de a stimula gasirea unei solutii!