Nu e hartuita, insa daca incepe doamna sa procedeze asa, situatia se va schimba. De regula, sigur...
Oricum, imi e greu sa pricep daca acest tata nu isi achita obligatia de intretinere, caci inteleg ca nu plateste bani mamei, insa ii cumpara copilului. Sigur, nu ceea ce doreste mama, dar sunt doua persoane cu abordari diferite...
Sunt cazuri cand un parinte a primit purtarea celuilalt de a lua cadouri copilului sau ca o plata a pensiei. Asta a descurajat parintele sa-i mai cumpere lucruri scumpe, si-a dat seama ca depaseste ”plafonul legal” si a luat bucuria celuilalt parinte (ca e platita ceva pensie) ca un avantaj al acestuia (in mod gresit). De aceea, a ajuns la concluzia ca trebuie sa limiteze aceste cheltuieli si i-a si comunicat parinte ca nu va mai cumpara lucruri asa de scumpe.
Asta s-a intamplat dupa tentativa unei negocieri a pensiei, in sensul de a veni parintele cu bonurile si a semna pentru lunile in care acesta a cumparat bunuri copilului o intelegere ca s-a achitat pensia.
Acum il intreaba pe copil ce sa-i cumpere, parintele la care locuieste statornic copilul il trimite cu o chitanta de mana si recomandari de cumparaturi.
Aparent, acel parinte a renuuntat la niste drepturi ale copilului, in realitate, le-a castigat.
Parintele la care locuia copilul a facut in continuare si inca mai face demersuri sa se bucure copilul si ambii parinti de acei bani, il instiinteaza pe celalalt parinte ce si-ar dori copilul, il roaga sa sondeze daca i-ar placea un anumit extracurricular copilului, ii spune ca e o tabara de care el nu are bani si sa verifice conditiile, daca e de acord si sa vada daca i-ar placea si copilului...
Sa lasi atatea la latitudinea celuilalt ii da incredere ca parinte si il determina, in timp, sa se poarte ca atare.
Nu in toate cazurile functioneaza asa, trebuie apreciat de la caz la caz. Sunt zeci de cazuri in care un parinte care se poarta respectuos cu c elalalt primeste si el, la randul sau, respect. E greu sa renunti la orgoliu, dar e necesar copilului...
Fiecarei mame ii e dificil asa cum ii e fiecarui tata... dar e datoria lor sa se gandeasca la copil si sa se poarte responsabil, oricat de greu le-ar fi.
@ Martonze: aveti dreptate, dar prin achivalent si domnul este inca intr-o situatie fericita: isi poate vedea copilul in lipsa mamei, nu are te miri ce plangeri penale pe numele lui, nici rapoarte psihologice ale copilului cum ca nu poate sa stea niciun minut fara mama, nu este denigrat in fata copilului etc.
Asa ca stimata doamna, incercati sa pastrati pe cat posibil o stare de normalitate si sper eu, spre binele minorului ca lucrurile sa se amelioreze.