Instanta ar fi trebuit sa se aplece asupra masurii de siguranta a internarii medicale ,luata pe durata nedeterminata, e clar , din cele relatate , ca fapta a fost savarsita fara discernamant , faptuitorul neavand in minte reprezentarea actiunilor sale.
Chiar in cazul omorului deosebit de grav , in acest caz , vad incidenta iresponsabilitatea.
Asa ar fi trebuit, daca s-ar fi respectat prevederile legii. Insa , cu siguranta , acest caz fiind unul deosebit , exista multe secrete ramase pe undeva prin culisele cazului. Se stie faptul ca atunci cand a fost pronuntata sentinta , sala a inceput sa aplaude. Toti aceia care au avut de suferit de pe urma oribilelor crime, dar si oameni care nu au avut de suferit ,dar care se temeau poate ca intr-o zi ar putea deveni victime ei insisi, mamele , surorile sau sotiile lor, au rasuflat usurati, si cred ca nimeni nu l-a compatimit , cu exceptia rudelor lui.
Reise ca in caz nimeni nu a dorit ca el sa traiasca , intreaga societate oripilata , socata , nu s-a mai gandit ca el, un psihotic si un maniac sexual , a actionat fara discernamant si ar fi trebuit sa fie exonerat de raspundere si internat, pe durata nedeterminata sau determinata ..daca ar fi fost sa fie asa si mai ales daca durata internarii sale ar fi fost una determinata el ar fi fost readus intr-o zi in mijlocul multimii, gata sa atace din nou. Oare instanta a anticipat acest pericol, in momentul in care a trecut peste prevederile legii si l-a condamnat la pedeapsa capitala? daca a fost asa, probabil ca si acei legiuitori din statele in care bolile psihice nu sunt exoneratoare de raspundere penala, au gandit la fel ...
Cu multa vreme in urma,au existat opinii conform carora daca numai pedeapsa il poate opri pe om de la comiterea de infractiuni,atunci el este inferior animalului.
Oricum ar fi,infractionalitatea a devenit un fenomen.
Care nu poate fi stopat nici macar de amenintarea pedepsei cu moartea,uneori.
Dreptul penal intervine dupa ce faptele au fost comise.Nu stiu cat de mult se discuta despre preventie.
Se mai spune ca ar exista posibilitatea ca,in anumite conditii determinate,omul sa fie predispus la a comite fapte antisociale.
Nu stiu daca este suficient sa definim bolile psihice ale infractorului,sa spunem ca responsabilitatea nu este antrenata,si in acelasi timp o preventie sa nu poate fi realizata.
Aceste boli nu apar"peste noapte"si atunci cei din jur nu ar trebui expusi.
Cu regret pentru ei,ar trebui internati,tratati daca se poate...
Pedeapsa cu moartea este un raspuns la ura cu ura,in conditiile in care ca si oameni,nu avem dreptul de a lua o viata...
Parerea mea,valuri de aplauze sa fie,oamenii aceia nu pot fi readusi la viata.
Pana la urma,care ar fi sensul aplauzelor?intoarcerea la justitia privata nelimitata?
Adevarat..uneori nici macar pedeapsa nu ii mai poate opri pe unii infractori , drept pentru care , ei nu ezita sa comita din nou faradelegi , indata ce sunt repusi in libertate. Se spune ca de fapt , mediul lor cel mai propice este inchisoarea si fac totul pentru a se reintoarce acolo. Ei nu gasesc vreun sens anume pentru libertate. Imi amintesc un film in care , un batranel elibeat din inchisoare dupa ani de zile, iesit pe poarta... confuz , debusolat, incearca in momentul imdeiat urmator sa comita o fapta antisociala. incepe sa ii injure pe trecatori, incearca sa fure o masina , si chiar il bate mar pe un politist. Nimic insa nu il ajuta, iar el pare a fi,,condamnat " la libertate.
Cat priveste predispozitia inspre faptele antisociale, se vorbeste intr-adevar despre aceasta posibilitate, noi am avea nativ astfel de tendinte, asteptam doar momentul, crearea lui .. cei cu adevarat periculosi creeaza ei insisi momentele , situatiile in care sa isi puna in practica actele la care sunt predispusi .
daca ar fi sa fim mama victimei , asa cum @godspeed punea problema , cu siguranta am trece peste peste orice si am dori sa se aplice stravechea lege a talionului, si ne-am dori sa vina clipa, ceasul ,,oprit de lege si de datini"( imi place teribil aceasta expresie) , in care si calaul sa moara. Daca am fi insa mama calaului, ne-am dori sa se aplice legea si numai legea si am cere indurare pentru fiu...asa stau lucrurile , natura umana ne ghideaza sentimentele ...
aplauzele...stiti, justitia actul de judecata este asemuit cu un spectacol, dintr-un anume unghi, el este o piesa de teatru, iar justitia este o arta. Pledoaria avocatului este o arta ...cei implicati in proces sunt actorii..restul sunt spectatori, iar daca au vazut o drama, ei aplauda , plang, sunt emotionati.. cert este ca si daca au vazut o comedie , ei deasemenea aplauda...:hm:
traim intr-o lume nesigura , acesti bolnavi psihic sunt printre noi, cei abilitati par neputinciosi sau indiferenti la acest fenomen...este socant...
Am facut referire la"aplauze" pentru ca mi s-a parut cea mai graitoare asociere.
Mai mult m-am referit la subiectul postat initial,dupa aceea am recitit ceea ce ati scris.
Da,nimic nu este atat de simplu cum pare!:bow: